Decizia nr. 364/2013

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Răzvan Laurențiu Constantinescu în Dosarul nr. 23.577/109/2012 al Tribunalului Argeș - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 140D/2013.

La apelul nominal, lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 11 februarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 23.577/109/2012, Tribunalul Argeș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Răzvan Laurențiu Constantinescu cu ocazia soluționării plângerii împotriva unui act al procurorului de netrimitere în judecată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 278^1 alin. 8 lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, în măsura în care sintagma "în vederea începerii [...] urmăririi penale" este interpretată ca o facultate a procurorului de a începe urmărirea penală, conform Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală nr. 206 din 22 ianuarie 2008. Astfel, arată că a făcut plângere în fața judecătorului împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale date de procuror, pentru a treia oară consecutiv, în Dosarul nr. 555/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, după ce, prin două hotărâri definitive, Tribunalul Argeș - Secția penală a desființat două acte de netrimitere în judecată date de procuror în dosarul mai sus menționat, de fiecare dată cauza fiind trimisă procurorului în vederea începerii urmăririi penale. Procurorul, însă, nu s-a conformat celor două hotărâri judecătorești, dispunând, pentru a treia oară, neînceperea urmăririi penale în cauză. Mai arată că, prin Decizia nr. 206 din 22 ianuarie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a apreciat că: "În conformitate cu art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, dacă admite plângerea și desființează rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, judecătorul trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale. În art. 273 alin. 1^1 din Codul de procedură penală - care reglementează reluarea în caz de redeschidere a urmăririi penale - se prevede că, în cazul în care instanța a admis plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale, acesta dispune începerea urmăriri penale în condițiile prevăzute de lege, iar dispozițiile instanței sunt obligatorii pentru organul de urmărire penală, sub aspectul faptelor și împrejurărilor ce urmează a fi constatate și a mijloacelor de probă indicate. Din coroborarea dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 lit. b) și a dispozițiilor art. 273 alin. 1^1 cu dispozițiile art. 270 alin. 2 din Codul de procedură penală - în care se prevede că reluarea urmăririi penale în caz de redeschidere nu poate avea loc dacă se constată că între timp a intervenit vreunul din cazurile prevăzute în art. 10 - rezultă că dispozițiile instanței nu sunt obligatorii pentru procuror în sensul că acesta ar fi obligat să înceapă urmărirea penală, ci, așa cum se prevede în art. 273 alin. 1^1 partea finală din Codul de procedură penală, sub aspectul faptelor și împrejurărilor ce urmează a fi constatate și a mijloacelor de probă indicate."

Autorul excepției nu este de acord cu punctul de vedere exprimat de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală în decizia mai sus citată, deoarece, în opinia sa, dispoziția instanței de a se începe urmărirea penală este obligatorie pentru procuror. În acest sens, arată că principiul legalității presupune existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile în aplicarea lor, astfel cum reiese și din jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului [Hotărârea din 5 ianuarie 2000, pronunțată în Cauza Beyeler împotriva Italiei, paragraful 109, și Hotărârea din 8 iulie 2008, pronunțată în Cauza Fener Rum Patrikligi (Patriarhia Ecumenică) împotriva Turciei, paragraful 70]. Consideră că, în măsura în care textului de lege criticat i se poate conferi interpretarea din decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală mai sus citată, acest text nu are claritatea, precizia și previzibilitatea pe care trebuie să le întrunească o normă juridică. Aceste atribute - de claritate, precizie și previzibilitate - se înglobează în noțiunea de "proces echitabil", la care fac trimitere prevederile art. 21 alin. (3) din Constituția României. În fine, Curții Constituționale, fiindu-i interzis să se poziționeze în postura de legiuitor pozitiv, îi revine sarcina să analizeze conformitatea dispozițiilor de lege criticate, "respectiv a înțelesului lor, într-o interpretare sau alta, cu exigențele constituționale". Face trimitere, în acest sens, la

Decizia Curții Constituționale nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011.

Tribunalul Argeș - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 278^1 alin. 8 lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție invocate de autorul excepției. Având în vedere dispozițiile art. 273 alin. 1^1 teza a doua din Codul de procedură penală, potrivit cărora, în cazul admiterii unor plângeri în baza art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, procurorul dispune începerea urmăririi penale în condițiile prevăzute de lege, această soluție nu se adoptă în mod automat ca urmare a hotărârii judecătorești. De altfel, art. 273 alin. 1^1 teza a treia din Codul de procedură penală stipulează că dispozițiile instanței sunt obligatorii pentru organul de urmărire penală sub aspectul faptelor și împrejurărilor ce urmează a fi constatate și al mijloacelor de probă indicate. Prin urmare, procurorul are obligația să efectueze actele de urmărire penală indicate în hotărârea judecătorească, însă începe urmărirea penală numai în condițiile legii, altfel spus numai dacă apreciază că se impune acest lucru, iar decizia îi aparține în totalitate.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală este inadmisibilă, întrucât problema ridicată de autorul excepției este una de interpretare și aplicare a legii, ce ține de competența instanțelor judecătorești, iar nu a Curții Constituționale, aceasta din urmă pronunțându-se, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată.

Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere reținut în

deciziile Curții Constituționale nr. 141/2006 , nr. 228/2006, nr. 982/2007, nr. 601/2008, nr. 1.223/2008, nr. 1.277/2008, nr. 903/2009 și nr. 1.401/2009, în sensul că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 8 lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală, modificat prin

Legea nr. 356/2006

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: "Judecătorul pronunță una dintre următoarele soluții: [...] b) admite plângerea, prin sentință, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile art. 278^1 alin. 8 lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală, ci este nemulțumit de modul de interpretare și aplicare a acestui text de lege de către procuror. Or, asemenea aspecte nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte, ci sunt de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Răzvan Laurențiu Constantinescu în Dosarul nr. 23.577/109/2012 al Tribunalului Argeș - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Argeș - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 septembrie 2013.