Decizia nr. 1385/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Griga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 64/2001

privind repartizarea profitului la societățile naționale, companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și la regiile autonome, excepție ridicată de Societatea Comercială "Romaero" - S.A. din București în Dosarul nr. 15.321/3/2007 al Curții de Apel București - Secția a VI-a comercială și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.273D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 15.321/3/2007, Curtea de Apel București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 64/2001

privind repartizarea profitului la societățile naționale, companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și la regiile autonome.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Romaero" - S.A. din București cu ocazia soluționării apelurilor formulate împotriva Sentinței comerciale nr. 12.904 din 11 noiembrie 2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VI-a comercială, într-o cauză având ca obiect o acțiune pentru plata dividendelor datorate pe anul 2001, precum și a penalităților și majorărilor de întârziere datorate pentru neplata acestora.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată, în esență, că prevederile art. 3 alin. (2) din actul normativ criticat, potrivit cărora "penalitățile și majorările de întârziere calculate pentru plata cu întârziere a obligațiilor de plată urmează regimul juridic al creanțelor bugetare", încalcă dispozițiile constituționale ale art. 73 și art. 139, deoarece reglementează aspecte care au referire directă la bugetul de stat, or, potrivit art. 139 din Constituție, "impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", neputând astfel să producă consecințe juridice în domenii în care acestea pot fi reglementate numai prin legi.

Ordonanța Guvernului nr. 64/2001

- act normativ emis de Guvern - modifică însăși legea, deoarece reglementează aspecte care au referire directă la bugetul de stat, ceea ce contravine principiului referitor la ierarhia actelor normative, un act normativ cu putere juridică inferioară neputând să adauge, să modifice, să completeze sau să contrazică un act normativ care are o putere juridică superioară.

De asemenea, autoarea arată că prin

Ordonanța Guvernului nr. 64/2001

se modifică natura juridică a dividendelor - "din creanță comercială în creanță bugetară", ceea ce este neconstituțional. Dividendele, definite la

art. 67 din Legea nr. 31/1990

ca fiind cota-parte din profit ce se plătește fiecărui asociat, au caracter comercial și nu pot fi încadrate în categoria creanțelor bugetare și, în consecință, să urmeze regimul juridic al acestora.

Curtea de Apel București - Secția a VI-a comercială consideră că dispozițiile criticate nu încalcă prevederile art. 73 și ale art. 139 din Constituție.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 3 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 64/2001

privind repartizarea profitului la societățile naționale, companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și la regiile autonome, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 1 septembrie 2001, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 769/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 15 ianuarie 2002.

Dispozițiile criticate au următorul cuprins:

- Art. 3: "(2) Penalitățile și majorările de întârziere calculate pentru plata cu întârziere a obligațiilor de plată urmează regimul juridic al creanțelor bugetare."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 73 privind categoriile de legi și ale art. 139 referitor la impozite, taxe și alte contribuții.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

1.

Ordonanța Guvernului nr. 64/2001

privind repartizarea profitului la societățile naționale, companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și la regiile autonome a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 107 din Constituția României (devenit art. 108 în urma revizuirii din 2003) și ale

art. 1 pct. II poz. 2 din Legea nr. 324/2001

privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 341 din 27 iunie 2001 și a fost aprobată prin

Legea nr. 769/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 15 ianuarie 2002.

Scopul adoptării

Ordonanței Guvernului nr. 64/2001 , astfel cum reiese din expunerea de motive, a fost cel al unificării și sistematizării într-un singur act normativ a prevederilor care aveau ca obiect de reglementare repartizarea profitului la societățile naționale, companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și la regiile autonome, și care se regăseau în diverse acte normative, astfel:

- repartizarea profitului s-a făcut potrivit prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 26/1995

privind impozitul pe dividende, precum și ale

Ordonanței Guvernului nr. 23/1996

privind repartizarea profitului la regiile autonome;

- sumele reprezentând diferența dintre impozitul pe profit [...] se repartizau ca surse proprii de finanțare, potrivit

Ordonanței Guvernului nr. 70/1994

privind impozitul pe profit;

- nu exista un cadru legislativ pentru constituirea fondului de rezervă la regiile autonome, acesta fiind reglementat numai pentru societățile comerciale prin

Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale.

2. Dispozițiile legale criticate, în mod punctual, reglementează regimul penalităților și majorărilor de întârziere calculate pentru plata cu întârziere a obligațiilor de plată ce urmează regimul juridic al creanțelor bugetare, dispoziții care se regăseau, de principiu, și în vechea reglementare, respectiv în

Ordonanța Guvernului nr. 26/1995

privind impozitul pe dividende, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 30 august 1995, care prevedeau: "Cota majorării de întârziere aplicată va fi cea prevăzută de legislația referitoare la calculul și plata sumelor datorate pentru neachitarea la termen a impozitelor și taxelor."

3. În ceea ce privește critica de neconstituționalitatea privind reglementarea unor aspecte referitoare la bugetul de stat printrun act normativ emis de Guvern, și nu prin lege, cum prevede art. 139 din Constituție, Curtea constată că aceasta nu poate fi reținută.

Sintagma "numai prin lege" din cuprinsul art. 139 alin. (1) din Constituția României nu are o semnificație absolută, în sensul art. 73 din Constituție, Parlamentul având în egală măsură competența de a adopta legi speciale de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii ce nu fac obiectul legilor organice [art. 115 alin. (1) din Constituție], așa cum, de altfel, sa întâmplat și în situația de față.

A condiționa adoptarea unor prevederi referitoare la bugetul de stat numai prin dezbatere parlamentară ar însemna a nu ține cont de realitățile concrete ale derulării procedurilor parlamentare, astfel încât, pe perioada vacanței parlamentare, să nu poată fi adoptate astfel de reglementări.

De altfel, se poate lesne observa, chiar din expunerea de motive, că

Ordonanța Guvernului nr. 64/2001

nu a făcut decât să unifice prevederile referitoare la repartizarea profitului societăților naționale, companiilor naționale și societăților comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și al regiilor autonome etc. existente în mai multe acte normative, și acestea tot de natura legislației delegate, respectiv ordonanțe și ordonanțe de urgență, astfel încât critica autorului nu se susține.

Sintagma "numai prin lege" urmărește, așadar, să interzică stabilirea unor impozite și taxe pentru bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat prin acte inferioare legii, cum ar fi hotărâri ale Guvernului, ordine ale miniștrilor etc., sintagma nefiind aplicabilă ordonanțelor și ordonanțelor de urgență ale Guvernului.

Față de cele arătate, excepția de neconstituționalitate dispozițiilor

art. 3 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 64/2001

privind repartizarea profitului la societățile naționale, companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și la regiile autonome urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 64/2001

privind repartizarea profitului la societățile naționale, companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și la regiile autonome, excepție ridicată de Societatea Comercială "Romaero" - S.A. din București în Dosarul nr. 15.321/3/2007 al Curții de Apel București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 octombrie 2011.