Decizia nr. 10/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Maftei.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 829 și art. 831 din Codul civil, excepție ridicată de Doina Timiță în Dosarul nr. 716/217/2010 al Judecătoriei Darabani și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 169D/2011.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că partea Elena Irimia a depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, dat fiind faptul că prevederile de lege criticate nu aduc atingere prerogativelor esențiale ale dreptului de proprietate, prevăzute în art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca nefondată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume Decizia nr. 446 din 30 mai 2006.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 716/217/2010, Judecătoria Darabani a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 829 și art. 831 din Codul civil, excepție ridicată de Doina Timiță într-o cauză civilă având ca obiect revocarea unui contract de donație pentru ingratitudine.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 829 și art. 831 din Codul civil sunt neconstituționale, deoarece "aduc atingere prerogativelor esențiale ale dreptului de proprietate privată, ceea ce echivalează cu o expropriere pentru cauză de utilitate publică". De asemenea, arată că textele de lege criticate permit restrângerea exercițiului dreptului de proprietate, "fără ca titularul cererii promovate să invoce considerente ce țin de apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav".

Judecătoria Darabani consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile de lege criticate nu aduc atingere prerogativelor esențiale ale dreptului de proprietate, iar restrângerea care operează asupra exercitării acestui drept este justificată de apărarea moralei publice, dat fiind că, în general, contractul de donație este un contract fără sarcini, încheiat între rude apropiate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 829 și art. 831 din Codul civil, care au următorul cuprins:

- Art. 829: "Donațiunea între vii se revocă, pentru neîndeplinirea condițiilor cu care s-a făcut, pentru ingratitudine și pentru naștere de copii în urma donațiunii.";

- Art. 831: "Donațiunea între vii se revocă pentru ingratitudine în cazurile următoare:

1. Dacă donatarul a atentat la viața donatorului.

2. Dacă este culpabil în privință-i de delicte, cruzimi sau injurii grave.

3. Dacă fără cuvânt îi refuză alimente."

Analizând critica de neconstituționalitate formulată, Curtea constată că ulterior sesizării sale Codul civil a fost abrogat expres prin art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, soluția legislativă criticată fiind preluată în cuprinsul art. 1.023 din noul Cod civil, care prevede că: "Donația se revocă pentru ingratitudine în următoarele cazuri:

a) dacă donatarul a atentat la viața donatorului, a unei persoane apropiate lui sau, știind că alții intenționează să atenteze, nu l-a înștiințat;

b) dacă donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave față de donator;

c) dacă donatarul refuză în mod nejustificat să asigure alimente donatorului ajuns în nevoie, în limita valorii actuale a bunului donat, ținându-se însă seama de starea în care se afla bunul la momentul donației."

Având în vedere că prevederile art. 829 și art. 831 din Codul civil își produc efectele față de autorul excepției de neconstituționalitate, fiind aplicabile în cauza concretă dedusă judecății, Curtea urmează a se pronunța asupra acestor texte de lege, potrivit principiului tempus regit actum.

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (1) și (2) referitoare la dreptul de proprietate privată și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și a celor ale art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul de proprietate.

Examinând excepția, Curtea constată că prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași norme din Legea fundamentală, în acest sens fiind, de exemplu, Decizia nr. 446 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 6 iulie 2006, prin care Curtea a reținut că prevederile art. 829 și art. 831 din Codul civil instituie o excepție de la principiul irevocabilității donațiilor pentru ingratitudine.

Cele două texte de lege criticate reglementează modalitățile legale de revocare a donațiilor, revocarea pentru ingratitudine fiind expres și limitativ prevăzută de art. 831 din Codul civil (devenit art. 1.023 în noul Cod civil). Revocarea pentru cauză de surveniență de copil operează de drept, iar în celelalte două cazuri, respectiv pentru neexecutarea sarcinii și pentru ingratitudine, revocarea este judiciară și se pronunță la cererea persoanelor îndreptățite a introduce acțiunea și numai în baza aprecierii de către instanța de judecată a faptelor de ingratitudine sau de neexecutare a sarcinii de către donatar ori succesorii săi în drepturi, în mod excepțional.

Având în vedere caracterul acestui contract, în scopul protejării părții care își micșorează patrimoniul, legiuitorul a prevăzut posibilitatea revocării donațiilor pentru ingratitudine, aceste dispoziții fiind de ordine publică. Acțiunea în revocarea donației pentru ingratitudine are un caracter de "pedeapsă civilă" și este strict personală, așa încât poate fi intentată numai de persoana împotriva căreia au fost săvârșite faptele.

Totodată, Curtea constată că revocarea donației pentru ingratitudine nu poate fi asociată cu "o expropriere pentru cauză de utilitate publică" și nici nu "aduce atingere exercitării atributelor dreptului de proprietate privată", așa cum susține autorul excepției, dat fiind faptul că exproprierea pentru cauză de utilitate publică se realizează în scopul satisfacerii interesului public și al realizării unor lucrări de interes național sau local, pe când revocarea donației pentru ingratitudine este consecința acțiunilor donatarului, care are față de donator o obligație de recunoștință morală și a cărei neîndeplinire are drept consecință aplicarea prevederilor art. 831 din Codul civil.

Ca atare, Curtea apreciază că nu poate fi reținută contrarietatea textelor legale criticate față de dispozițiile art. 44 alin. (1) și (2) și art. 53 din Constituție, și nici față de art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine o reconsiderare a jurisprudenței Curții în acest sens, cele statuate prin decizia mai sus menționată sunt valabile și în cauza de față.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 829 și art. 831 din Codul civil, excepție ridicată de Doina Timiță în Dosarul nr. 716/217/2010 al Judecătoriei Darabani.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 ianuarie 2012.