Decizia nr. 270/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 292 alin. 1 și art. 295 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Eco Trading" - S.R.L. din Roșiori de Vede în Dosarul nr. 2.350/292/2010 al Tribunalului Teleorman - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 570D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 2.350/292/2010, Tribunalul Teleorman - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 292 alin. 1 și art. 295 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Eco Trading" - S.R.L. din Roșiori de Vede cu ocazia soluționării apelului declarat împotriva Sentinței nr. 2.013 din 9 noiembrie 2010 a Judecătoriei Roșiori de Vede, pronunțată într-o cauză având ca obiect pretenții, respectiv obligația de a face.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că prevederile art. 292 alin. 1 din Codul de procedură civilă încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 și ale art. 24, deoarece limitează motivele, mijloacele de apărare și dovezile doar la cele invocate la prima instanță și permit doar arătarea lor în motivarea apelului, fiind totodată, contrare și art. 53 din Constituție.

Prevederile art. 295 alin. 2 din același cod încalcă dreptul la apărare, întrucât prevăd că instanța "va putea" încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și a celor prevăzute la art. 292, dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei, fiind, ca atare, facultative.

Tribunalul Teleorman - Secția civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 292 alin. 1 și art. 295 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

- Art. 292 alin. 1 din Codul de procedură civilă: "Părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât de cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare. Instanța de apel poate încuviința și administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri.";

- Art. 295 alin. 2 din Codul de procedură civilă: "Instanța va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292, dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 alin. (1) referitor la garantarea dreptului la apărare și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

1. Limitarea instituită de legiuitor, prin dispozițiile art. 292 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cu privire la motivele, mijloacele de apărare și dovezile pe care părțile le pot utiliza înaintea instanței de apel, exclusiv la cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului, nu contravine prevederilor art. 21 din Legea fundamentală, deoarece, ca orice alt drept, și accesul liber la justiție poate fi exercitat doar în anumite limite rezonabile, în așa fel încât prin valorificarea lui să nu se aducă atingere drepturilor altor titulari, în aceeași măsură ocrotite prin lege. În absența acestei limitări s-ar oferi câmp liber arbitrariului și abuzului în exercitarea dreptului, dându-se posibilitatea reiterării, în scop exclusiv șicanatoriu, a unor cereri lipsite de relevanță pentru soluționarea cauzei, de natură să ducă la prelungirea nejustificată a duratei procesului. Că, într-adevăr, aceasta a fost finalitatea avută în vedere de legiuitor prin instituirea limitării menționate rezultă și din faptul că același text dă posibilitatea instanței de apel să încuviințeze administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri, prerogativă de natură a-i asigura deplinul control al derulării procesului și finalizării sale legale și temeinice, cu luarea în considerare și a imperativului celerității.

De altfel, asupra constituționalității dispozițiilor art. 292 alin. 1 din Codul de procedură civilă Curtea s-a pronunțat prin mai multe decizii și, răspunzând unor critici asemănătoare, a statuat constant că prevederile respective sunt în acord cu dispozițiile constituționale, în acest sens fiind, spre exemplu,

Decizia nr. 436 din 7 aprilie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 1 august 2011, sau

Decizia nr. 169 din 11 mai 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 30 iulie 2002.

Față de cele prezentate, nu se poate reține nici încălcarea prevederilor constituționale ale art. 24 alin. (1).

2. Referitor la dispozițiile art. 295 alin. 2 din Codul de procedură civilă, întrucât acestea prevăd posibilitatea instanței de a încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292 din același cod, în măsura în care instanța consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei, Curtea reține că ele se constituie mai degrabă în garanții suplimentare acordate părților și care complinesc în egală măsură condițiile restrictive prevăzute de art. 292 alin. 1.

Întrucât nu se reține nicio restrângere a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 53 din Constituție nu este incident în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 292 alin. 1 și art. 295 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Eco Trading" - S.R.L. din Roșiori de Vede în Dosarul nr. 2.350/292/2010 al Tribunalului Teleorman - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 martie 2012.