Decizia nr. 558/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. V alin. (1) teza I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 15/2012

privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice, excepție ridicată direct de Avocatul Poporului. Excepția face obiectul Dosarului nr. 962D/2012.

La apelul nominal răspunde domnul Gheorghe Iancu, Avocatul Poporului.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul Avocatului Poporului. Acesta solicită admiterea excepției de neconstituționalitate arătând că se pune problema definirii autonomiei locale. Noțiunea "autonomie locală" prezintă 3 aspecte, cel financiar, cel organizatoric și cel regulamentar, iar în cauza de față se pune problema sub aspectul autonomiei financiare. Unele referiri la autonomia locală se regăsesc în

Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , iar autonomia locală financiară presupune gestionarea resurselor prin constituirea și planificarea de venituri. În temeiul autonomiei locale financiare numai autoritățile administrativ-teritoriale pot rectifica bugetul local. Scopul

Hotărârii Guvernului nr. 255/2012

privind alocarea unor sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unități administrativ-teritoriale este acela de a acoperi plata unor arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital, precum și pentru cofinanțarea unor proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile. Retragerea unor asemenea sume reprezintă o încălcare a dreptului la un nivel de trai decent al cetățenilor ce locuiesc pe teritoriul respectivelor unități administrativ-teritoriale. De asemenea, criteriul folosit pentru restituirea sumelor alocate, acela al neutilizării acestora, este neconstituțional.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate. În esență, se arată că dispozițiile

art. V alin. (1) teza I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 15/2012

privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice contravin prevederilor art. 120 din Constituție referitoare la principiile de bază ale autonomiei locale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Cu Adresa nr. 5.264 din 15 mai 2012, Avocatul Poporului a sesizat direct Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. V alin. (1) teza I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 15/2012

privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în temeiul art. 146 lit. d) din Constituție, al

art. 13 lit. f) din Legea nr. 35/1997

privind organizarea și funcționarea instituției Avocatului Poporului și al

art. 11 alin. (1) lit. A.d) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a fost înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 3.467 din 16 mai 2012 și constituie obiectul Dosarului nr. 962D/2012.

În motivarea excepției de neconstituționalitate Avocatul Poporului arată, în esență, că potrivit prevederilor art. 138 alin. (1) din Constituție bugetul public național cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele locale ale comunelor, ale orașelor și ale județelor. Potrivit prevederilor art. 138 alin. (4) din Constituție bugetele locale se elaborează, se aprobă și se execută în condițiile legii.

Potrivit prevederilor

Legii nr. 215/2001

bugetele locale sunt aprobate de consiliile locale sau județene, după caz. Ca urmare, și rectificările bugetare se aprobă tot de aceleași autorități ale administrației publice locale. În lipsa unor asemenea aprobări, nu există un buget local, nu se pot deschide finanțările, iar bugetul local nu ar putea să fie executat.

Constituirea veniturilor la bugetele locale se realizează inclusiv prin defalcări de la Guvern. Astfel, pe baza

Hotărârii Guvernului nr. 255/2012

au fost defalcate din taxa pe valoarea adăugată sumele necesare pentru echilibrarea bugetelor locale ale unor autorități ale administrației publice locale. Din momentul în care sumele defalcate au intrat ca venituri în bugetele locale rectificate, aceste sume nu mai pot fi retrase, decât ca urmare a încălcării prevederilor art. 120 alin. (1) din Constituție referitoare la autonomia locală financiară. O asemenea încălcare ar avea consecințe negative asupra drepturilor și libertăților cetățenilor care formează colectivitatea locală din raza de activitate a autorităților administrației publice locale în cauză. Criteriul de restituire, acela al neutilizării sumelor, este neconstituțional, întrucât este indiferent dacă sumele în cauză au fost sau nu cheltuite, dacă ele au fost anterior cuprinse, prin rectificare, în bugetele locale. Pe cale de consecință, restituirea se poate face doar dacă nu s-a realizat o rectificare bugetară locală, în timp ce, în situația în care o asemenea rectificare a avut loc, o astfel de operațiune nu mai este posibilă decât în anumite situații între care nu se poate afla neutilizarea sumelor defalcate sau restituirea pe baza unei ordonanțe de urgență.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctul de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președintele Senatului arată că dispozițiile de lege criticate prin raportare la conținutul art. 120 alin. (1) din Constituție încalcă și prevederile constituționale ale art. 138. Astfel, potrivit art. 138 alin. (1) din Constituție, bugetul public național cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele locale ale comunelor, ale orașelor și ale județelor. Potrivit prevederilor alin. (4) al art. 138 din Legea fundamentală, bugetele locale se elaborează, se aprobă și se execută în condițiile legii. Or, potrivit prevederilor

Legii nr. 215/2001 , bugetele locale sunt aprobate de consiliile locale sau județene, după caz. Ca urmare, și rectificările bugetare se aprobă tot de aceleași autorități ale administrației publice locale. În lipsa unor asemenea aprobări nu există un buget local, nu se pot deschide finanțările, iar bugetul local nu ar putea fi executat. Dispozițiile criticate sunt neconstituționale și din punct de vedere al criteriului utilizat pentru restituirea sumelor respective, întrucât restituirea depinde de rectificarea bugetară făcută și nu de utilizarea sau nu a sumelor în cauză. Astfel, restituirea dispusă de ordonanța de urgență este neconformă cu prevederile art. 120 alin. (1) din Constituție și, pe cale de consecință, încalcă drepturile și libertățile cetățenilor care formează colectivitatea locală în cauză, în principal dreptul fundamental la un nivel de trai decent prevăzut de art. 47 din Legea fundamentală. Față de aceste argumente, se solicită admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. V alin. (1) teza I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 15/2012

privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice.

Președintele Camerei Deputaților a trimis punctul său de vedere cu Adresa nr. 51/2078 din 21 mai 2012. Acesta este identic cu motivarea excepției de neconstituționalitate.

Guvernul arată că adoptarea

Hotărârii Guvernului nr. 255/2012

privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unități administrativ-teritoriale nu a fost făcută cu respectarea strictă a dispozițiilor

art. 30 alin. (2) și (3) din Legea nr. 500/2002

privind finanțele publice, care prevăd următoarele: "(2) Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului se repartizează unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat și ai bugetelor locale, pe bază de hotărâri ale Guvernului, pentru finanțarea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute în timpul exercițiului bugetar.

(3) Alocarea de sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, pentru bugetele locale, se face prin majorarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat sau a transferurilor de la bugetul de stat către bugetele locale pentru investiții finanțate parțial din împrumuturi externe, după caz."

Astfel, în textul

Hotărârii Guvernului nr. 255/2012

se prevede faptul că se alocă sume "pentru plata unor arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital, precum și pentru cofinanțarea unor proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile", iar aceste tipuri de cheltuieli nu sunt de natura celor urgente sau neprevăzute.

Mai mult, în nota de fundamentare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 15/2012

se precizează că "prevederile

Hotărârii Guvernului nr. 255/2012

nu pot fi aplicate, deoarece unele unități administrativ-teritoriale nu înregistrează arierate și nu au în derulare proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile care să necesite cofinanțare."

În aceste condiții, alocarea unor sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului unor unități administrativ-teritoriale care nu erau în situația de a face plăți cu destinația prevăzută de

Hotărârea Guvernului nr. 255/2012

a reprezentat un tratament discriminatoriu față de alte unități administrativ-teritoriale care erau în situația de a face astfel de plăți. Textul de lege criticat prevede faptul că se restituie doar sumele rămase neutilizate. În atare situație, afirmația conform căreia ar avea loc o încălcare a drepturilor și libertăților cetățenilor care formează colectivitatea locală din raza de activitate a autorităților administrației publice locale în cauză este nefondată, întrucât restituirea se face din sumele alocate de la Fondul de rezervă bugetară și nu din fondurile constituite din sumele încasate cu titlu de taxe și impozite. În consecință, se apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

CURTEA,

examinând excepția de neconstituționalitate, punctele de vedere ale președinților celor două Camere și al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10, 29 și 32 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. V alin. (1) teza I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 15/2012

privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 8 mai 2012. Textul criticat are următorul cuprins: "Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale acordate unităților administrativ-teritoriale în anul 2012 prin

Hotărârea Guvernului nr. 255/2012

privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unități administrativ-teritoriale, pentru plata unor arierate aferente cheltuielilor curente și de capital, precum și pentru cofinanțarea unor proiecte cu finanțare externă nerambursabilă, neutilizate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se restituie de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat, în contul din care acestea au fost încasate."

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul invocă prevederile constituționale ale art. 47 referitor la nivelul de trai și art. 120 referitor la principiile de bază ale administrației publice locale.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

Veniturile locale ale unităților administrativ-teritoriale se constituie, potrivit

art. 5 din Legea nr. 273/2006

privind finanțele publice locale, în principal, din venituri proprii (impozite, taxe, contribuții, alte vărsăminte, venituri și cote defalcate din impozitul pe venit) și din sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, astfel cum acestea au fost prevăzute prin legea bugetului anual.

Potrivit art. 6 lit. b) și

art. 33 din Legea nr. 273/2006

privind finanțele publice locale, pentru susținerea și finanțarea cheltuielilor publice survenite ca urmare a descentralizării unor competențe, precum și a altor cheltuieli publice noi, pot fi alocate bugetelor locale, tot prin intermediul legilor bugetare anuale, cote și sume defalcate cu destinație specială și, respectiv, pentru echilibrarea bugetelor locale alocate unităților administrativ-teritoriale. În ceea ce privește Fondul de rezervă bugetară, modul de constituire, alocare și utilizare al acestui fond este reglementat de

Legea finanțelor publice nr. 500/2002 , care la art. 30 stipulează:

"(1) În bugetul de stat se includ Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului și Fondul de intervenție la dispoziția Guvernului.

(2) Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului se repartizează unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat și ai bugetelor locale, pe bază de hotărâri ale Guvernului, pentru finanțarea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute în timpul exercițiului bugetar.

(3) Alocarea de sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, pentru bugetele locale, se face prin majorarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat sau a transferurilor de la bugetul de stat către bugetele locale pentru investiții finanțate parțial din împrumuturi externe, după caz."

Conform prevederilor

art. 54 alin. (3) din Legea finanțelor publice nr. 500/2002 , Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului se majorează/alimentează pe parcursul unui an bugetar cu creditele bugetare anulate la propunerea ordonatorilor principali de credite finanțați din bugetul de stat, ca urmare a amânării sau desființării unor sarcini pentru care au fost prevăzute sume prin legea bugetară anuală și prin rectificările bugetare care au loc pe parcursul unui an.

Din analiza dispozițiilor referitoare la Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, Curtea constată că alocarea de sume din acest fond pentru bugetele locale se poate realiza numai pentru acoperirea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute pe parcursul unui exercițiu bugetar și pentru investiții finanțate parțial din împrumuturi externe, după caz.

Totodată, Curtea reține că prin

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2012

pentru stabilirea unor măsuri financiare se prevede că, prin derogare de la prevederile

art. 30 alin. (2) din Legea nr. 500/2002

privind finanțele publice, din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului pot fi alocate sume, prin hotărâri ale Guvernului, și pentru plata arieratelor, dar numai până la sfârșitul anului 2012. Prin urmare,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2012

nu modifică prevederile

art. 30 alin. (2) din Legea finanțelor publice nr. 500/2002 , ci numai derogă de la aceste prevederi, pentru exercițiul bugetar aferent anului 2012.

În continuare, Curtea constată că prin

Hotărârea Guvernului nr. 255/2012

au fost suplimentate sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul 2012 pentru a fi alocate bugetelor locale ale unor unități administrativ-teritoriale, pentru plata unor arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital, precum și pentru cofinanțarea unor proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile.

Având în vedere obiectivul final prevăzut în

Hotărârea Guvernului nr. 255/2012 , acela al plății unor arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital, precum și cofinanțării unor proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile, Curtea reține că acestea se încadrează în categoria cheltuielilor pentru care Guvernul poate dispune alocarea de sume din Fondul de rezervă bugetară unor unități administrativ-teritoriale.

În continuare, Curtea constată că potrivit

art. 82 din Legea nr. 273/2006

privind finanțele publice locale, bugetele locale se majorează, respectiv se diminuează, prin dispoziție a autorității executive, potrivit legii, cu sumele alocate prin hotărâre a Guvernului, din Fondul de rezervă bugetară și Fondul de intervenție la dispoziția Guvernului, urmând ca, la prima ședință a autorității deliberative în cauză, să se valideze modificările respective.

Deși în cuprinsul legii finanțelor publice locale nu există reglementată modalitatea retragerii de către Guvern a sumelor alocate bugetelor locale din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, din economia dispozițiilor

art. 30 din Legea nr. 500/2002

rezultă că din acest fond se pot repartiza unor ordonatori principali de credite ai bugetelor locale pentru finanțarea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute în timpul exercițiului bugetar (chiar și pentru plata unor arierate potrivit

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2012

). În lipsa unor asemenea situații, chiar dacă prin hotărâri ale Guvernului sunt alocate astfel de sume unor ordonatori principali de credite ai bugetelor locale, Guvernul, în urma unei analize obiective, este îndreptățit să retragă sumele alocate inițial, altfel ar fi deturnat însuși scopul acordării acestora.

Astfel, Curtea reține că, în ceea ce privește sumele din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, acesta poate interveni prin acte normative atât în sensul majorării, cât și în sensul diminuării bugetelor locale fără a exista o condiție referitoare la momentul intervenției acestuia.

Prin urmare, nu se poate reține critica potrivit căreia obligația reglementată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 15/2012

de restituire a unor sume alocate din Fondul de rezervă al Guvernului, chiar dacă nu există o rectificare bugetară făcută de unitatea administrativ-teritorială, ar încălca principiul autonomiei locale. Rectificarea bugetară va fi determinată de apariția actului normativ referitor la restituirea sumelor și se va realiza prin dispoziție a autorității executive (primarul), potrivit legii, urmând ca la prima ședință a autorității deliberative (consiliul local/județean) să se valideze modificările respective.

În ceea ce privește obligația restituirii unor sume acordate prin acte normative bugetelor locale, Curtea constată că prin

Decizia nr. 1.401 din 20 octombrie 2011

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 223/2008

privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 30 ianuarie 2012, a statuat că întrebuințarea acestor resurse financiare se face cu respectarea dispozițiilor

Legii nr. 500/2002

privind finanțele publice și ale

Legii nr. 273/2006

privind finanțele publice locale, care stabilesc regimul juridic al cheltuielilor bugetare, precum și cu respectarea principiilor prevăzute pentru execuția bugetară. Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată (la care face referire

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 223/2008

) au fost acordate prin hotărâri ale Guvernului, care, de la caz la caz, a constatat necesitatea alocării unor fonduri suplimentare la dispoziția bugetelor locale, iar necheltuirea acestor fonduri până la încheierea exercițiului bugetar nu dă dreptul autorităților locale să le utilizeze și în exercițiul bugetar viitor; având în vedere că până la sfârșitul exercițiului bugetar aceste fonduri excepționale nu au putut fi cheltuite ele sunt de drept anulate și se întorc la bugetul din care au provenit.

În cazul de față, însă, Curtea a avut de analizat dacă dispozițiile de lege criticate se referă strict la restituirea sumelor neutilizate de autoritățile administrativ-teritoriale care, la momentul alocării sumelor prin

Hotărârea Guvernului nr. 255/2012 , nu înregistrau arierate sau nu aveau în derulare proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile care să necesite cofinanțare, cum de altfel se precizează și în preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 15/2012

. Ținând seama, însă, de punctul de vedere al Guvernului, sub semnătura primului-ministru, precum și de prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 15/2012 , Curtea reține că dispozițiile criticate se referă strict la sumele neutilizate, și pentru alocarea cărora unitățile administrativ-teritoriale nu au făcut dovada înregistrării de arierate sau derulării de proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile care să necesite cofinanțare.

Având în vedere cele expuse, precum și precizarea clară din punctul de vedere al Guvernului precum că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 15/2012

nu se referă la sumele cheltuite (recunoscând implicit că utilizarea acestora s-a făcut în mod legal), Curtea reține că restituirea sumelor neutilizate de către autoritățile administrativ-teritoriale care nu înregistrau arierate sau nu aveau în derulare proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile care să necesite cofinanțare este constituțională.

În ceea ce privește invocarea principiului autonomiei locale, Curtea constată că prin

Decizia nr. 573 din 4 mai 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 21 iunie 2010, a statuat că aceasta constă în dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condițiile legii. Principiul autonomiei locale nu presupune totala independență și competența exclusivă a autorităților publice din unitățile administrativ-teritoriale, ci acestea sunt obligate să se supună reglementărilor legale general valabile pe întreg teritoriul țării și dispozițiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor naționale.

Referitor la principiului autonomiei locale financiare, Curtea constată că acest principiu este dezvoltat de

art. 16 din Legea nr. 273/2006

. Astfel, unitățile administrativ-teritoriale sunt îndreptățite să își constituie și să utilizeze, în condițiile legii, resurse financiare suficiente în raport cu toate nevoile colectivităților locale; în scopul mai sus arătat, autoritățile administrației publice locale au competența stabilirii nivelurilor impozitelor și taxelor locale, în anumite limite stabilite de lege. Principiul autonomiei locale financiare presupune libertatea unităților administrativ-teritoriale de a-și efectua cheltuielile prevăzute în limita veniturilor aprobate prin bugetul local.

Eventualele situații urgente, apărute pe parcursul exercițiului bugetar, pot fi rezolvate, în concret, prin acordarea de către Guvern a unor sume suplimentare din Fondul de rezervă aflat la dispoziția sa (cum, de altfel, s-a și realizat în cazul

Hotărârii Guvernului nr. 255/2012 ), însă alocarea și cheltuirea acestor sume trebuie să fie făcute numai dacă există o justificare obiectivă și reală care să stea la baza acestora.

În esență, Fondul de rezervă aflat la dispoziția Guvernului trebuie să constituie o rezervă reală, folosită exclusiv în cazul perioadelor dificile, doar în ultimă instanță și numai în condițiile în care au fost epuizate toate celelalte căi de finanțare ale unui/unei obiectiv/acțiuni.

Caracteristica urgenței însoțește alocarea acestor sume din momentul constatării stării de necesitate cu privire la unele cheltuieli apărute în timpul exercițiului bugetar până în momentul efectuării plăților pentru care acestea au fost solicitate. Astfel, inexistența unei situații care să se circumscrie stării de urgență care să fi stat la baza alocării sumelor din Fondul de rezervă la dispoziția Guvernului constituie premisa unei eventuale deturnării a scopului pentru care aceste sume au fost alocate, prin posibila direcționare a lor spre alte destinații.

Dacă prin

Hotărârea Guvernului nr. 255/2012

au fost alocate astfel de sume fără a exista o justificare reală, Guvernul este îndreptățit să dispună restituirea acestora fără a mai aștepta închiderea exercițiului bugetar, întrucât, pe de o parte, sursa din care au fost alocate aceste sume o reprezintă Fondul de rezervă la dispoziția Guvernului, ce reprezintă o finanțare extraordinară, iar, pe de altă parte, Guvernul are obligația de a adopta măsuri care să prevină folosirea acestor sume în alte scopuri decât cele stabilite. Aceste două elemente justifică urgența adoptării măsurii restituirii prevăzute de dispozițiile actului normativ criticate.

Prin urmare, Curtea constată nejustificată susținerea Avocatului Poporului, potrivit căreia dispozițiile

art. V alin. (1) teza I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 15/2012

prin care se dispune restituirea sumelor acordate prin

Hotărârea Guvernului nr. 255/2012

și necheltuite ar încălca prevederile art. 120 din Constituție în cazul restituirii sumelor neutilizate și care nici nu au o justificare reală.

De aceea, Guvernul prin autoritatea specială în materie trebuie să analizeze în concret, pentru fiecare ordonator principal de credite al bugetelor locale care a beneficiat de alocarea acestor sume, dacă această alocare se justifică, și numai în măsura în care această justificare lipsește sau nu este reală, Guvernul poate dispune restituirea acestor sume.

Astfel, Curtea constată că în măsura în care dispozițiile

art. V alin. (1) teza I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 15/2012

privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice se aplică numai sumelor alocate prin

Hotărârea Guvernului nr. 255/2012

și neutilizate de către unitățile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 15/2012 , Guvernul este îndreptățit să dispună restituirea acestora.

Curtea constată că, dacă restituirea sumelor în cauză s-ar aplica inclusiv unităților administrativ-teritoriale care nu au utilizat sumele până la data intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 15/2012 , dar care la acel moment înregistrau arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și aveau în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă, s-ar ajunge la aplicarea unui tratament juridic diferit în situații similare, împrejurare ce ar genera o inegalitate între unitățile administrativ-teritoriale bazată pe un element aleatoriu, și anume momentul concret al folosirii resurselor alocate.

În ceea ce privește invocarea prevederilor constituționale ale art. 47 referitor la dreptul la un nivel de trai decent, Curtea constată că acestea nu au legătură cu cauza dedusă controlului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Constată că dispozițiile

art. V alin. (1) teza I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 15/2012

privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice, care au făcut obiectul excepției de neconstituționalitate ridicate direct de Avocatul Poporului, sunt constituționale în măsuraîn care se aplică numai sumelor alocate prin

Hotărârea Guvernului nr. 255/2012

și neutilizate de către unitățile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 15/2012 .

Definitivă și general obligatorie.

Prezenta decizie se comunică celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 mai 2012.