Decizia nr. 1401/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 223/2008

privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, excepție ridicată de Consiliul Local al Comunei Mădăraș în Dosarul nr. 220/43/2010 al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.098D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând în acest sens

Decizia Curții Constituționale nr. 1.162 din 28 septembrie 2010 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 220/43/2010, Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 223/2008

privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, excepție ridicată de Consiliul Local al Comunei Mădăraș într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de anulare a unui ordin de plată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că, prin reglementarea dispozițiilor de lege criticate, unitățile administrativ-teritoriale sunt lipsite de sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată acordate deja bugetelor locale, fapt ce periclitează realizarea proiectelor finanțate din resurse locale și europene semnificative. Se consideră că investițiile și proiectele începute în anul 2008, aflate în curs de execuție și ale căror cheltuieli este necesar a fi achitate în anul 2009, nu pot fi continuate din cauza dispoziției de restituire a sumelor prevăzute în cuprinsul textului criticat către bugetul statului.

De asemenea, se arată că prevederile criticate încalcă însuși scopul pentru care a fost adoptată

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 223/2008 , respectiv "asigurarea cu prioritate a sumelor destinate finanțării proiectelor de infrastructură și a cofinanțării proiectelor finanțate din fonduri europene".

Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal nu se exprimă asupra temeiniciei excepției de neconstituționalitate, contrar

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 223/2008

privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 31 decembrie 2008, aprobată prin

Legea nr. 258/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 484 din 13 iulie 2009.

Dispozițiile criticate au următorul cuprins: "(1) Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată acordate în anul 2008 prin hotărâri ale Guvernului bugetelor locale pentru acoperirea unor cheltuieli curente și de capital rămase neutilizate la finele anului se restituie la bugetul de stat.

(2) Regularizarea cu bugetul de stat a sumelor prevăzute la alin. (1) se realizează până la data de 8 ianuarie 2009."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 11 alin. (2) privind dreptul internațional și intern, art. 115 alin. (4) referitor la delegarea legislativă, art. 120 alin. (1) privind principiile de bază ale administrației publice locale și art. 148 alin. (2) referitor la integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, este menționată Carta europeană a autonomiei locale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Prevederile criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate în raport cu critici și prevederi constituționale similare, în acest sens fiind

Decizia nr. 1.162 din 28 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 9 noiembrie 2010,

Decizia nr. 573 din 4 mai 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 21 iunie 2010, sau

Decizia nr. 1.225 din 5 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 18 noiembrie 2010, prin care Curtea a respins excepția de neconstituționalitate.

Cu acele prilejuri, Curtea a statuat că, astfel cum reiese și din preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 223/2008 , la adoptarea actului au fost avute în vedere presiunile și riscurile determinate de evoluțiile economice interne și externe, necesitatea susținerii creșterii economice și reducerii inflației, precum și asigurarea cu prioritate a sumelor destinate finanțării proiectelor de infrastructură și a cofinanțării proiectelor finanțate din fonduri europene și a contribuției României la bugetul comunitar. Pentru evitarea acestor riscuri a fost necesară adoptarea unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare. Întrucât dispozițiile de lege criticate vizează interesul general public și constituie situații de urgență și extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, acestea au fost adoptate în deplină concordanță cu prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție.

Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 120 alin. (1) din Constituție, precum și a dispozițiilor Cartei europene a autonomiei locale, Curtea a reținut că autonomia publică locală, astfel cum este definită în cuprinsul art. 3 din legea specială, respectiv

Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, constă în dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condițiile legii.

Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa, de exemplu, prin

Decizia nr. 154 din 30 martie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 mai 2004, că principiul autonomiei locale nu presupune totală independență și competență exclusivă a autorităților publice din unitățile administrativ-teritoriale, ci acestea sunt obligate să se supună reglementărilor legale general valabile pe întreg teritoriul țării și dispozițiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor naționale.

Pentru aceleași considerente, Curtea nu a reținut nici critica de neconstituționalitate a textului de lege invocat prin raportare la dispozițiile art. 11 alin. (2) și nici la cele ale prevederilor Cartei europene a autonomiei locale, invocate de către autorul excepției.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudenței, argumentele cuprinse în deciziile amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pe de altă parte, potrivit art. 137 alin. (1) din Constituție "Formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale statului, ale unităților administrativ-teritoriale și ale instituțiilor publice sunt reglementate prin lege".

Sub acest aspect se poate observa că, prin legile de aprobare a bugetului de stat, se pot acorda bugetelor locale sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru cofinanțarea unor proiecte, alături de sursele de finanțare locale și europene. Sursele de finanțare ale bugetelor locale sunt cele prevăzute, ca atare, de dispozițiile titlului IX - Impozite și taxe locale din

Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare, precum și de dispozițiile

art. 32 din Legea nr. 273/2006

privind finanțele publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 18 iulie 2006, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit

art. 32 din Legea nr. 273/2006 , cu modificările și completările ulterioare, bugetele locale primesc cote defalcate din impozitul pe venit, cote care se constituie astfel în surse de finanțare la bugetul local al fiecărei unități administrativ-teritoriale, iar, potrivit art. 33 alin. (1), pentru finanțarea cheltuielilor publice prevăzute la art. 6, precum și pentru echilibrarea bugetelor locale ale unităților administrativ-teritoriale, prin legea bugetului de stat se aprobă sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, cu destinație specială și, respectiv, pentru echilibrarea bugetelor locale. Aceste venituri contribuie la finanțarea unor cheltuieli publice noi sau apărute ca urmare a descentralizării unor competențe - de la Guvern către autoritățile public locale, iar sumele defalcate din astfel de venituri se constituie în surse de finanțare ale bugetelor locale.

Este evident însă că întrebuințarea acestor resurse financiare se face cu respectarea dispozițiilor

Legii nr. 500/2002

privind finanțele publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, cu modificările și completările ulterioare, și ale

Legii nr. 273/2006

privind finanțele publice locale, care stabilesc regimul juridic al cheltuielilor bugetare, precum și cu respectarea principiilor prevăzute pentru execuția bugetară. Astfel, potrivit prevederilor

art. 47 alin. (2) din Legea nr. 500/2002

privind finanțele publice și ale

art. 49 alin. (2) din Legea nr. 273/2006

privind finanțele publice locale, creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata exercițiului bugetar.

Necheltuirea până la încheierea exercițiului bugetar a creditelor aprobate conduce la anularea acestora și înscrierea lor ca surse de finanțare ale bugetului de stat al anului următor.

Distinct de cele reținute, Curtea constată că, în cauza de față, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată nu au fost acordate bugetelor locale prin

Legea bugetului de stat pe anul 2008 nr. 388/2007 , ci au fost acordate prin hotărâri ale Guvernului, care, de la caz la caz, a constatat necesitatea alocării unor fonduri suplimentare la dispoziția bugetelor locale, iar necheltuirea acestor fonduri până la încheierea exercițiului bugetar nu dă dreptul autorităților locale să le utilizeze și în exercițiul bugetar viitor.

Nemulțumirea autorului excepției de neconstituționalitate pleacă de la faptul că investițiile și proiectele începute în anul 2008, aflate în curs de execuție și ale căror cheltuieli sunt necesare a fi achitate în anul 2009, nu pot fi continuate din cauza dispoziției de restituire către bugetul de stat a sumelor prevăzute în cuprinsul textului criticat și că aceste prevederi încalcă însuși scopul pentru care a fost aprobată

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 223/2008 , respectiv "asigurarea cu prioritate a sumelor destinate finanțării proiectelor de infrastructură și a cofinanțării proiectelor finanțate din fonduri europene".

Critica potrivit căreia în anul 2009 trebuiau plătit cheltuielile efectuate în anul 2008 nu se susține, întrucât dacă investiția sau obiectivul au fost efectiv realizate în anul 2008, dar nu au putut fi decontate până la sfârșitul anului, sumele corespunzătoare trebuiau trecute în sume de mandat și decontate efectiv în anul 2009.

Nici critica potrivit căreia investiția se derula și în anul 2009 nu se susține, întrucât, potrivit

art. 4 alin. (5) din Legea finanțelor publice nr. 500/2002 , "Pentru acțiunile multianuale se înscriu în buget, distinct, creditele de angajament și creditele bugetare", ceea ce nu s-a confirmat în cauza de față.

De altfel, nu există o obligație legală ca, la nivel local, finanțarea unor investiții să fie asigurată din sume provenite exclusiv de la bugetul de stat, cum ar fi și sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, alocate de Guvernul României. Mai mult decât atât, în conformitate cu dispozițiile

art. 30 din Legea nr. 500/2002

privind finanțele publice, Guvernul poate aloca, în situații excepționale, sume din Fondul de rezervă, pentru unitățile care nu dispun de resursele financiare pentru realizarea proiectelor de investiții începute.

În ce privește invocarea prevederilor art. 148 alin. (2) din Constituție, Curtea constată că acestea nu au incidență în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 223/2008

privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, excepție ridicată de Consiliul Local al Comunei Mădăraș în Dosarul nr. 220/43/2010 al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 octombrie 2011.