Decizia nr. 311/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 728 din Codul civil, excepție ridicată de Mircea Vlăduț, Maria Vlăduț, Mihai Vlăduț și Gheorghe Ciorogaru în Dosarul nr. 1.930/300/2005 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 404D/2011.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 1.071D/2011, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Georgeta Dionisie și Dumitru Dionisie în Dosarul nr. 7.775/212/2007 al Tribunalului Constanța - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Având în vedere obiectul identic al excepției de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor nr. 404D/2011 și nr. 1.071D/2011.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea acestor cauze.

Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.071D/2011 la Dosarul nr. 404D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 ianuarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 1.930/300/2005 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă, și Încheierea din 9 mai 2011, pronunțată în Dosarul nr. 7.775/212/2007 al Tribunalului Constanța - Secția civilă, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 728 din Codul civil, excepție ridicată de Mircea Vlăduț, Maria Vlăduț, Mihai Vlăduț, Gheorghe Ciorogaru, Georgeta Dionisie și Dumitru Dionisie în cauze având ca obiect ieșire din indiviziune și, respectiv, succesiune - partaj judiciar.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile art. 728 din Codul civil nu conțin suficiente mijloace de asigurare a respectării normelor constituționale privind garantarea și ocrotirea proprietății private, reprezentând, totodată, o aplicare defectuoasă și abuzivă a principiului potrivit căruia "cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea". Așa fiind, apreciază că aceste prevederi legale sunt sumare, incomplete, precare și abuzive, iar prin forțarea unui proprietar (coproprietar sau coindivizar) de a-și vinde "cota-parte", acest text legal "aduce repercusiuni asupra dreptului de proprietate".

Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă și Tribunalul Constanța - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că, prin

art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 287/2009

privind Codul civil, a fost abrogat Codul civil din 1864, astfel încât excepția de neconstituționalitate a art. 728 din Codul civil este inadmisibilă.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că soluția imprescriptibilității acțiunii în partaj, consacrată prin textul de lege criticat, urmărește asigurarea liberei circulații a bunurilor și a fost edictată în interesul coproprietarilor, care, prin partaj, pot pune capăt oricând stării de coproprietate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 728 din Codul civil, potrivit cărora "Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Un coerede poate oricând cere împărțeala succesiunii, chiar când ar exista convenții sau prohibiții contrarii.

Se poate face învoire pentru suspendarea diviziunii pe termen de cinci ani. După trecerea acestui timp, învoirea se poate reînnoi."

Autorii excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată.

Curtea constată că, ulterior sesizării Curții, prin

art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 287/2009

privind Codul civil, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, a fost abrogat Codul civil și, deci, și art. 728, însă soluția legislativă cuprinsă în acest articol a fost preluată, în esență, în

art. 1.143 alin. (1) din Legea nr. 287/2009

privind Codul civil, care prevede că "Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Moștenitorul poate cere oricând ieșirea din indiviziune, chiar și atunci când există convenții sau clauze testamentare care prevăd altfel."

Având în vedere că textul legal criticat și-a produs efectele față de autorii excepției de neconstituționalitate, în cauzele concrete deduse judecății, Curtea va analiza constituționalitatea prevederilor cu care a fost sesizată, potrivit principiului tempus regit actum. (În acest sens este

Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.)

Examinând excepția, Curtea constată că reglementarea criticată a mai fost supusă controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași norme din Legea fundamentală și cu o motivare similară.

Astfel, prin

Decizia nr. 1.139 din 28 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 3 noiembrie 2010, sau prin

Decizia nr. 641 din 28 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 28 iulie 2009, Curtea a statuat că este de principiu că proprietatea, în majoritatea cazurilor, este pură și simplă. Sunt situații, însă, când proprietatea este afectată de modalități și prezintă forme speciale. O astfel de modalitate a proprietății o reprezintă proprietatea indiviză. Această situație, uneori, nu este avantajoasă pentru proprietari și nici favorabilă pentru exploatarea economică a bunurilor, din cauza dificultății de a se exercită toate atributele dreptului de proprietate. De aceea, pentru asigurarea unei bune circulații a bunurilor și în interesul coproprietarilor, legea prevede că indiviziunea să poată lua sfârșit oricând și în mod liber.

În consecință, art. 728 din Codul civil dispune că "Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune". Deși acest articol se referă, în principiu, la partajul succesoral, el conține o regulă ce se aplică la toate indiviziunile, oricare ar fi izvorul lor, astfel că orice proprietar poate cere ieșirea din indiviziune prin partaj, fără ca ceilalți coproprietari să se poată opune, cu o singură excepție, și anume cea prevăzută la alin. 2, și anume posibilitatea coproprietarilor de a conveni să rămână în indiviziune pe termen de 5 ani, cu posibilitatea reînnoirii acestei convenții la expirarea termenului.

În acest context, Curtea a constatat că art. 728 din Codul civil conține suficiente mijloace de asigurare a respectării normelor constituționale privind garantarea și ocrotirea proprietății private, reprezentând totodată o aplicare a principiului constituțional consacrat prin art. 15 alin. (1), potrivit căruia "Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea".

În final, Curtea constată că autorii excepției de neconstituționalitate critică prevederile art. 728 din Codul civil și din perspectiva faptului că acestea nu respectă criteriile de claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate ale normelor juridice, prin faptul că acestea sunt "sumare, incomplete, precare și abuzive".

Față de această critică, prin

Decizia nr. 1.100 din 21 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 17 noiembrie 2010, Curtea a reținut că instanța europeană a statuat, de exemplu, prin Hotărârea din 20 mai 1999, pronunțată în Cauza Rekvenyi contra Ungariei, că previzibilitatea consecințelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naștere unei rigidități excesive a reglementării. În Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni contra României, instanța europeană a arătat că însemnătatea noțiunii de previzibilitate depinde în mare măsură de contextul textului de lege, de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și calitatea destinatarilor săi. Previzibilitatea legii nu se opune ca persoana interesată să fie nevoită să recurgă la o bună consiliere pentru a evalua, la un nivel rezonabil în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea decurge dintr-o anumită acțiune. Totodată, din cauza principiului generalității legilor, conținutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puțin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă și a se putea adapta la schimbările de situație. Interpretarea și aplicarea unor asemenea texte depind de practică (hotărârile din 25 mai 1993 și din 20 mai 1999, pronunțate în cauzele Kokkinakis împotriva Greciei și Cantoni contra Franței). Funcția decizională acordată instanțelor servește tocmai pentru a îndepărta îndoielile ce ar putea exista în privința interpretării normelor, ținând cont de evoluțiile practicii cotidiene, cu condiția ca rezultatul să fie coerent.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 728 din Codul civil, excepție ridicată Mircea Vlăduț, Maria Vlăduț, Mihai Vlăduț și Gheorghe Ciorogaru în Dosarul nr. 1.930/300/2005 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă, precum și de către Georgeta Dionisie și Dumitru Dionisie în Dosarul nr. 7.775/212/2007 al Tribunalului Constanța - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 martie 2012.