Decizia nr. 309/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, excepție ridicată de Victor Cantaragiu în Dosarul nr. 801/104/2010 al Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 359D/2011.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorul excepției, Victor Cantaragiu, a depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că aspectele invocate de autorul excepției nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci privesc probleme de interpretare și aplicare a legii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 februarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 801/104/2010, Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, excepție ridicată de Victor Cantaragiu într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei sentințe pronunțate de Tribunalul Olt.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că

Legea nr. 290/2003 , astfel cum este aplicată, este discriminatorie în ceea ce privește cuantumul extrem de mic al despăgubirilor acordate, în raport cu cele stabilite conform

Legii nr. 10/2001

și

Legii nr. 247/2005

pentru proprietățile imobiliare intravilane similare și care nu pot fi restituite în natură.

În acest context, arată că, prin aplicarea acestor legi, cetățenii români care au fost persecutați în egală măsură și sunt îndreptățiți a fi despăgubiți sunt împărțiți în două categorii. Astfel, celor care au avut imobile intravilane pe teritoriul actual al țării noastre li se acordă despăgubiri integrale, la valoarea de piață și neplafonate, în timp ce foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora din Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța li se acordă doar despăgubiri parțiale, la valoarea de patrimoniu și plafonate, adică aproape simbolice.

Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Instanța arată că autorul excepției își motivează excepția prin comparație cu alte categorii de subiecte, cărora le este aplicată o altă reglementare juridică și care nu se află într-o situație absolut identică. De asemenea, apreciază că limitarea cuantumului despăgubirilor, în contextul în care nu poate fi vorba de o reparație în natură, constituie atributul suveran al legiuitorului, fiind compatibilă cu principiul egalității și nediscriminării cetățenilor în fața legii, în măsura în care se aplică unitar, egal și echitabil față de toate subiectele vizate prin actul normativ în discuție.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile

Legii nr. 290/2003

sunt constituționale, fiind în deplină concordanță cu dispozițiile art. 16 din Constituție. Mai mult, arată că instituirea acordării de despăgubiri sau compensații reprezintă rezultatul opțiunii legiuitorului, care poate decide asupra modului de reparare a injustițiilor și a abuzurilor din legislația anterioară.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, în integralitatea sa, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 14 iulie 2003.

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

Examinând excepția de neconstituționalitate, referitor la susținerea autorului acesteia potrivit căreia, deși

Legea nr. 290/2003 , precum și legile

nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și

nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, au ca obiectiv repararea unor nedreptăți și un conținut normativ similar, aceste acte normative reglementează diferit modul de acordare a despăgubirilor pentru persoanele îndreptățite.

În acest context, Curtea constată că, în speță, nu se poate pune problema încălcării principiului egalității în fața legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât actul normativ criticat nu instituie un tratament juridic diferit pentru anumite categorii de cetățeni aflate în situații identice, ci se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale.

Curtea a stabilit că principiul egalității în fața legii nu înseamnă uniformitate, așa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite, tratamentul juridic nu poate fi decât diferit.

Ca atare, tratamentul juridic diferit aplicat persoanelor care intră sub incidența

Legii nr. 290/2003 , în comparație cu persoanele cărora li se aplică prevederile

Legii nr. 10/2001

sau

Legea nr. 247/2005 , se bazează pe situațiile diferite în care se află acestea. Așa fiind, având în vedere obiectul de reglementare al

Legii nr. 290/2003 , și anume acordarea de despăgubiri sau compensații pentru bunurile imobile avute în proprietate în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, și pentru recoltele neculese din anul 1940, precum și reglementarea condițiilor de acordare a măsurilor reparatorii, sub aspectul persoanelor îndreptățite, Curtea constată că reglementarea criticată nu aduce atingere principiului constituțional consacrat de art. 16.

De altfel, referitor la cuantumul despăgubirilor acordate persoanelor îndreptățite, în jurisprudența sa în materie, precum

Decizia nr. 219 din 15 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 14 aprilie 2011, Curtea a statuat că aceasta se referă la o soluție legislativă care corespunde unei opțiuni politice ce ține de competența legiuitorului, nefiind o problemă de contencios constituțional, deoarece este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea și amploarea măsurilor pe care le stabilește prin lege.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, excepție ridicată de Victor Cantaragiu în Dosarul nr. 801/104/2010 al Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 martie 2012.