Decizia nr. 1098/2010

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 14.210/233/2008 al Tribunalului Galați - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 648D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 655D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) și

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Societatea Agricolă Inotești în Dosarul nr. 6578,1/105/2007 al Curții de Apel Ploiești - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

La apelul nominal răspunde reprezentantul autorului excepției, Marin Duță, lipsă fiind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 742D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Mihai Alexandru Stoicescu în Dosarul nr. 8.738/3/2009 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Marin Duță susține că este de acord cu conexarea, iar reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune conexării cauzelor.

Curtea, având în vedere identitatea parțială de obiect al cauzelor, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 655D/2010 și nr. 742D/2010 la Dosarul nr. 648D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Societății Agricole Inotești, Marin Duță, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, întrucât

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

instituie discriminări între persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, întrucât dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 14.210/233/2008, Tribunalul Galați - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Marin Frunză într-o cauză privind soluționarea unui recurs formulat într-un litigiu de muncă.

Prin Încheierea din 10 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 6578,1/105/2007, Curtea de Apel Ploiești - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) și

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Societatea Agricolă Inotești în cadrul soluționării unei contestații în anulare.

Prin Încheierea din 17 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 8.738/3/2009, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Mihai Alexandru Stoicescu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în pretenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

sunt neconstituționale, "întrucât impun condiții și criterii exagerate, numeroase dar și limitative, arbitrare și sofisticate, care necesită foarte mult timp pentru îndeplinirea lor". Apreciază ca fiind neconstituționale atât textul de lege prin care se limitează cuantumul ajutorului public judiciar de care poate beneficia justițiabilul în cursul unui an, cât și textul de lege care impune acestuia să precizeze cuantumul de care a beneficiat în cursul unui an, deși acest cuantum este cunoscut doar de instanța de judecată, de baroul de avocați și de Ministerul Justiției. În plus, arată că soluționarea cererii de ajutor public judiciar nu se face în mod public, cu citarea legală a părților, ci prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților, care poate fi atacată doar formal, prin cerere de reexaminare, soluționată de aceeași instanță de judecată, ceea ce este neconstituțional.

Tribunalul Galați - Secția civilă apreciază că prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

sunt constituționale, fără a aduce atingere drepturilor și principiilor fundamentale invocate.

Curtea de Apel Ploiești - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt discriminatorii, făcând o diferențiere între persoanele fizice și persoanele juridice, întrucât, spre deosebire de persoanele fizice care pot beneficia de ajutor public judiciar, sub toate formele prevăzute de

art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

(și anume scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări), persoanele juridice nu pot beneficia decât de reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. Pe de altă parte, apreciază că prevederile de lege criticate contravin și dispozițiilor art. 21 din Constituție, potrivit cărora orice persoană - fie ea persoană fizică sau persoană juridică - are acces liber la instanța de judecată.

Tribunalul București - Secția a V-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prin dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

s-a dat expresie tocmai accesului liber la justiție al persoanelor care se consideră vătămate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea

nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, în ansamblul său, și ale art. 2 alin. (1),

art. 4 și 7 din aceasta, în special. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008 și a fost aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 193/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008. Textele art. 2 alin. (1), art. 4 și 7 din ordonanță au următorul cuprins:

- Art. 2 alin. (1): "Prezenta ordonanță de urgență este aplicabilă în toate cazurile în care se solicită ajutor public judiciar în fața instanțelor judecătorești sau a altor autorități cu atribuții jurisdicționale române de către orice persoană fizică având domiciliul sau reședința obișnuită în România sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene.";

- Art. 4: "Poate solicita acordarea ajutorului public judiciar, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, orice persoană fizică, în situația în care nu poate face față cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obținerea unor consultații juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiție, fără a pune în pericol întreținerea sa ori a familiei sale.";

- Art. 7: "Ajutorul public judiciar se poate acorda, separat sau cumulat, în oricare dintre formele prevăzute la art. 6, fără a putea depăși, în total, în cursul unei perioade de un an, suma maximă echivalentă cu 12 salarii minime brute pe țară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare."

Autorii excepției de neconstituționalitate consideră că prevederile de lege criticate încalcă următoarele dispoziții din Constituție: art. 1 alin. (3) și (4) privind statul de drept și principiul separației puterilor în stat, art. 16 privind egalitatea în fața legii, art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 40 privind dreptul de asociere, art. 44 privind dreptul de proprietate, art. 47 privind nivelul de trai, art. 48 privind familia, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 124 privind înfăptuirea justiției, art. 129 privind folosirea căilor de atac, art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6, 11 și 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, la libertatea de întrunire și, respectiv, la interzicerea discriminării, precum și cele ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, referitoare la protecția proprietății.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă au mai fost supuse, atât în integralitatea lor, cât și separat, controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, sub aspectul unor critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză.

Astfel, prin

Decizia nr. 264 din 24 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 30 martie 2009, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 , reținând, cu privire la dispozițiile art. 7 din ordonanță, că stabilirea unei sume maxime echivalente cu 12 salarii minime brute pe țară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare, până la care se poate acorda, cumulat, în cursul unei perioade de un an, ajutorul public judiciar, nu este de natură să împiedice accesul liber la justiție, exercițiul dreptului la un proces echitabil și nici nu instituie vreo discriminare pe criterii de avere. S-a arătat în acest sens că stabilirea unor limite și condiții privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevăzute la art. 6 din ordonanță, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor și a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie de susținere din partea statului și l-ar solicita, fără a se îngrădi în acest mod accesul efectiv la justiție.

În ceea ce privește dispozițiile art. 2 alin. (1) și

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 , criticate sub aspectul discriminării persoanelor juridice față de persoanele fizice, Curtea s-a pronunțat prin

Decizia nr. 263 din 24 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 18 martie 2009. Cu acel prilej, Curtea a statuat, în esență, că, deoarece textul art. 4 din ordonanță dispune că "orice persoană fizică" poate solicita acordarea ajutorului public judiciar, în condițiile legale, se deduce, fără niciun fel de echivoc, că în nicio situație o persoană juridică nu poate fi beneficiara ajutorului, cum ar fi, de exemplu, o persoană juridică care desfășoară activități comerciale. Dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate, potrivit cărora numai persoanele fizice pot solicita acordarea ajutorului public judiciar, reprezintă opțiunea legiuitorului român, în concordanță cu transpunerea prevederilor Directivei Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE în dreptul intern prin adoptarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Discriminarea este rezultatul unui tratament juridic diferit aplicabil aceleiași categorii de subiecte de drept sau unor situații care nu se deosebesc în mod obiectiv și rezonabil. Or, chiar dacă au calitatea de părți în cadrul unui litigiu, persoanele juridice și cele fizice nu se pot compara sub aspectul situației juridice în care se află. Pe de altă parte, art. 4 din Constituție, stabilind criteriile de discriminare, printre care și cel de avere, se referă la cetățenii României, deci la categoria persoanelor fizice, și nu juridice. De aceea, rațiunea întregului act normativ criticat constă în înlesnirea accesului la justiție al cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime.

Soluțiile pronunțate cu acele prilejuri și argumentele pe care acestea s-au bazat își mențin valabilitatea și în cauza de față, neintervenind elemente de noutate care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la posibilitatea formală de a ataca încheierea prin care s-a soluționat cererea de ajutor public judiciar, Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată, deoarece, potrivit art. 15 din actul normativ criticat, împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face "cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii", iar cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu "de un alt complet". Prin urmare, Curtea constată că sunt îndeplinite toate cerințele dreptului la un proces echitabil și la soluționarea cauzei - a cererii de ajutor public judiciar - într-un termen rezonabil și de către o instanță independentă și imparțială.

Referitor la celelalte prevederi invocate din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea observă că acestea nu sunt incidente în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, în ansamblul său, și ale art. 2 alin. (1), art. 4 și 7 din aceasta, în special, excepție ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 14.210/233/2008 al Tribunalului Galați - Secția civilă, de Societatea Agricolă Inotești în Dosarul nr. 6578,1/105/2007 al Curții de Apel Ploiești - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie și de Mihai Alexandru Stoicescu în Dosarul nr. 8.738/3/2009 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 septembrie 2010.