Decizia nr. 1055/2010

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (2), art. 8 alin. (1) pct. A lit. c) și art. 15 alin. (2) din

Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006 , excepție ridicată de Lucian Eugen Șipoteanu și Magdalena Șipoteanu în Dosarul nr. 3.280/40/2008 al Curții de Apel Suceava - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra înscrisurilor depuse la dosar.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

În acest sens, face referire la

Decizia Curții Constituționale nr. 345 din 18 septembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 746 din 24 octombrie 2003.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 6 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3.280/40/2008, Curtea de Apel Suceava - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (2), art. 8 alin. (1) pct. A lit. c) și art. 15 alin. (2) din

Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006 , excepție ridicată de Lucian Eugen Șipoteanu și Magdalena Șipoteanu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii excepției susțin că proprietarul particular de pădure care nu deține minimum 51% din suprafața unui fond de vânătoare este obligat, evident nelegal, să renunțe la fondul său de vânătoare în favoarea gestionarului consacrat, încălcându-se prevederile art. 44 din Constituție. Astfel, în mod abuziv, pădurile proprietate privată sunt incluse în cadrul fondului național de vânătoare. De asemenea, obligarea proprietarilor de a permite desfășurarea acțiunilor de vânătoare autorizate pe terenurile ce le dețin sau aparțin încalcă prevederile constituționale referitoare la garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate.

Curtea de Apel Suceava - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Textul criticat constituie o materializare a prevederilor constituționale, în baza cărora "dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege". Limitele aduse prin lege dreptului de proprietate, prin reglementarea obligației pentru orice titular al terenurilor incluse în fondurile de vânătoare de a permite desfășurarea acțiunilor de vânătoare autorizate pe terenurile ce le dețin, se justifică tocmai în considerarea faptului că, potrivit

art. 2 din Legea nr. 407/2006 , legiuitorul a statuat în mod expres caracterul de bun public de interes național al faunei de interes cinegetic.

Avocatul Poporului arată că dispozițiile de lege criticate reprezintă opțiunea legiuitorului și sunt în deplină conformitate cu prevederile constituționale ale art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate se stabilesc prin lege. Ca atare, legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Legea fundamentală, astfel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 4 alin. (2), art. 8 alin. (1) pct. A lit. c) și art. 15 alin. (2) din

Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 944 din 22 noiembrie 2006. Alin. (2) al

art. 4 a fost introdus prin articolul unic pct.1 din Legea nr. 197/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 13 iulie 2007. Art. 15 alin. (2) a fost modificat prin

art. I pct. 8 din Legea nr. 215/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 10 noiembrie 2008.

Textele criticate au următorul conținut:

- Art. 4 alin. (2): "(2) Deținătorii cu orice titlu ai terenurilor incluse în fondurile cinegetice au obligația de a permite desfășurarea acțiunilor de vânătoare autorizate pe terenurile ce le dețin sau aparțin, în condițiile alin. (1).";

- Art. 8 alin. (1) pct. A lit. c): "(1) Atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice se realizează de administrator pe fonduri cinegetice, prin următoarele modalități:

A. direct, pentru următoarele categorii de fonduri cinegetice: [...]

c) fondurile cinegetice pentru care proprietarii, individual sau în asociație constituită în scopul obținerii dreptului de a gestiona fondurile cinegetice respective prin structură licențiată, nu au în proprietate minimum 51% din suprafața fiecărui fond și pentru cele care nu au fost atribuite în condițiile lit. a) și b). Acest tip de atribuire se realizează în favoarea gestionarului consacrat, la cererea acestuia;";

- Art. 15 alin. (2): "(2) Tariful de gestionare pentru fondurile cinegetice care se atribuie direct, în condițiile art. 8 alin. (1) lit. A, precum și tariful de pornire la licitație pentru fondurile cinegetice care se atribuie prin licitație publică, în condițiile art. 8 alin. (1) lit. B, se stabilesc prin însumarea produselor dintre media numărului de exemplare aprobate a fi recoltate pe ultimele două sezoane de vânătoare încheiate, pe specii, și 10% din valoarea de calcul al tarifului de gestionare, înscrise în anexele nr. 1 și 2."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorii excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorii acesteia pornesc de la o premisă greșită, aceea că proprietarului suprafeței de teren, care poate face parte dintr-un fond cinegetic, îi aparțin și exemplarele de faună sălbatică ce se află pe această suprafață de teren, devenind, astfel, proprietarul fondului cinegetic (fond de vânătoare - în redactarea anterioară a legii).

Din analiza dispozițiilor

Legii nr. 407/2006 , rezultă, potrivit art. 1 lit. i), că fondul cinegetic este reprezentat de unitatea de gospodărire cinegetică constituită din fauna de interes cinegetic și suprafața de teren, indiferent de categoria acestuia, indiferent de proprietar și astfel delimitată încât să asigure o stabilitate cât mai mare faunei de interes cinegetic în interiorul său. Excepție fac suprafețele din intravilan, precum și zona strict protejată și zona-tampon din cuprinsul Rezervației Biosferei "Delta Dunării".

Fauna de interes cinegetic, ce se constituie din totalitatea exemplarelor din populațiile speciilor de faună sălbatică prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la legea precitată, existente pe teritoriul României, reprezintă resursă naturală regenerabilă, bun public de interes național și internațional.

Așa fiind, Curtea observă că fauna de interes cinegetic reprezintă un element diferit de suprafețele de teren pe care se poate regăsi, cele două elemente fiind interdependente și numai împreună formând un fond cinegetic.

În ceea ce privește atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, Curtea constată că aceasta poate fi realizată fie direct, fie prin licitație publică. În cazul fondurilor cinegetice pe care proprietarii privați, persoane fizice sau juridice, au în proprietate o suprafață de teren care reprezintă minimum 51% din suprafața fiecărui fond cinegetic, individual sau într-o asociație legal constituită, atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice se realizează direct în favoarea gestionarului propus de către persoana fizică sau juridică. În cazul în care persoana fizică sau juridică nu indică gestionarul agreat, atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice se realizează direct în favoarea gestionarului consacrat, la cererea acestuia.

În cazul fondurilor cinegetice pentru care proprietarii, individual sau într-o asociație legal constituită, nu au în proprietate minimum 51% din suprafața fiecărui fond, atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice se realizează direct în favoarea gestionarului consacrat, la cererea acestuia. Atunci când atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice nu se poate realiza cum s-a arătat mai sus, se trece la atribuirea prin licitație publică.

Modul de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice are ca scop, printre altele, și comasarea suprafețelor de teren în fonduri cinegetice viabile, care să asigure dezvoltarea durabilă în domeniul cinegetic, cu suprafețe necesare pentru a asigura stabilitatea cât mai mare a faunei de interes cinegetic.

Pentru constituirea unui fond cinegetic trebuie să fie îndeplinite anumite criterii, prin întrunirea cărora se creează o suprafață considerabilă în care utilitatea și posibilitatea ocrotirii și exploatării faunei de interes cinegetic, conservarea biodiversității faunei sălbatice, menținerea echilibrului ecologic și realizarea protecției efective a vânatului să se realizeze în mod real. Fondurile cinegetice trebuie grupate în complexe cinegetice cu suprafețe mari pentru un management integrat și durabil al speciilor de interes cinegetic.

Chiar și în aceste condiții, suprafața de teren rămâne în continuare în proprietatea persoanei fizice sau juridice care a deținut-o până în momentul constituirii fondului cinegetic. Chiar dacă în acest mod titularul dreptului de proprietate suferă o îngrădire în exercitarea atributelor dreptului său, având în vedere că, pe această cale, se asigură valorificarea fondului cinegetic și integritatea naturală a ecosistemelor forestiere și întrucât, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituție, stabilirea conținutului și a limitelor dreptului de proprietate constituie atributul exclusiv al legiuitorului, reglementarea legală în sine nu relevă nicio contradicție cu textele constituționale de referință.

În continuare, Curtea reține că, pentru îndeplinirea obligațiilor prevăzute de textul criticat, deținătorii terenurilor sunt în drept să beneficieze, conform

art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 407/2006 , de venituri atrase din tarifele anuale de atribuire a gestionării fondurilor de vânătoare, iar în ceea ce privește eventualele prejudicii care pot fi create în urma activităților de vânătoare, proprietarii terenurilor pe care se arondează asemenea fonduri au la dispoziție acțiunea în justiție prin care își pot recupera paguba suferită, potrivit dreptului comun.

Modul de calcul al tarifului de gestionare pentru fondurile cinegetice, precum și procentul cuvenit proprietarilor suprafețelor de teren ce fac parte dintr-un fond cinegetic sunt prevăzute de textul

art. 15 din Legea nr. 407/2006 , fără a fi în contradicție cu prevederile art. 44 din Constituție.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 4 alin. (2) din Legea nr. 407/2006 , Curtea constată că instanța de contencios constituțional, răspunzând unei critici asemănătoare, a statuat prin

Decizia nr. 345 din 18 septembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 746 din 24 octombrie 2003, că obligația proprietarilor terenurilor incluse în fondurile cinegetice de a permite desfășurarea acțiunilor de vânătoare autorizate pe terenurile ce le dețin sau aparțin instituie, în realitate, o sarcină care grevează terenurile pe care se arondează fonduri cinegetice și care constă în obligația deținătorilor cu orice titlu ai acestor terenuri de a permite exercitarea vânătorii, fără a se încălca prevederile art. 44 din Legea fundamentală.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (2), art. 8 alin. (1) pct. A lit. c) și art. 15 alin. (2) din

Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006 , excepție ridicată de Lucian Eugen Șipoteanu și Magdalena Șipoteanu în Dosarul nr. 3.280/40/2008 al Curții de Apel Suceava - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 septembrie 2010.