Decizia nr. 1156/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 24-26 din Legea nr. 22/1969

privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenților economici, autorităților sau instituțiilor publice, excepție ridicată de Otilia Popa în Dosarul nr. 6.510/121/2008 al Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 6.510/121/2008, Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 24-26 din Legea nr. 22/1969

privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenților economici, autorităților sau instituțiilor publice, excepție ridicată de Otilia Popa într-o cauză având ca obiect acordarea unor despăgubiri în temeiul

Legii nr. 22/1969 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile legale criticate încalcă prezumția de nevinovăție, întrucât instituie o prezumție relativă de culpă în sarcina gestionarului, ceea ce este inadmisibil.

Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 24-26 din Legea nr. 22/1969

privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenților economici, autorităților sau instituțiilor publice, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 132 din 18 noiembrie 1969, modificată și completată prin Legea nr. 54 din 8 iulie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 15 iulie 1994, care au următorul cuprins:

- Art. 24: "Angajații răspund material, potrivit Codului muncii și prevederilor prezentei legi, pentru pagubele cauzate în gestiuni prin fapte ce nu constituie infracțiuni.";

- Art. 25: "Gestionarul răspunde integral față de agenții economici, autoritățile sau instituțiile publice pentru pagubele pe care Ie-a cauzat în gestiunea sa.

Primirea bunurilor în cantități inferioare celor înscrise în actele însoțitoare sau cu vicii aparente, fără a se fi întocmit acte legale de constatare, precum și nesolicitarea asistenței tehnice de specialitate la primirea bunurilor, deși aceasta era necesară, atrag răspunderea gestionarului în condițiile alineatului 1.";

- Art. 26: "Gestionarul răspunde integral și în cazul în care atribuțiile sale fiind exercitate, potrivit dispozițiilor legale, de un delegat sau de o comisie, se constată o pagubă fără a se putea stabili că aceasta s-a produs în absența gestionarului."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 23 alin. (11) privind prezumția de nevinovăție, ale art. 44 alin. (8) privind dreptul de proprietate privată, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 124 alin. (1) privind înfăptuirea justiției. Totodată, în susținerea excepției sunt invocate și prevederile art. 270 și 271 din Codul muncii.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

Dispozițiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate în raport cu critici identice. Curtea, prin

Decizia nr. 548 din 18 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.061 din 28 noiembrie 2005, a statuat că art. 23 alin. (11) din Constituție consacră într-adevăr prezumția de nevinovăție, dar exclusiv pentru ipoteza răspunderii penale. Această concluzie rezultă nu numai din termenii reglementării constituționale, făcându-se referire explicită la "hotărârea judecătorească de condamnare", dar și din economia reglementărilor, prevederile art. 23 alin. (11) fiind înscrise în cuprinsul dispozițiilor cu privire la "libertatea individuală". Așa fiind, prevederile art. 23 alin. (11) din Constituție nu pot fi considerate un obstacol pentru instituirea prin lege a unei prezumții de vinovăție în alte ipoteze de răspundere juridică decât cea penală.

De asemenea, Curtea a stabilit că "drepturile și îndatoririle, ca și sarcinile de serviciu, sunt concretizate pentru toate categoriile de salariați, inclusiv pentru gestionari, în contractele individuale de muncă. În cazul producerii unor prejudicii materiale, faptul dacă acestea s-au produs în legătură cu munca anumitor salariați și din vina acestora se examinează în raport cu sarcinile concrete, prevăzute în contractul individual de muncă, și cu modul de îndeplinire a acestora".

Prin aceeași decizie Curtea a reținut că, "în situația reglementată de dispozițiile criticate, gestionarul răspunde patrimonial pentru o pagubă cauzată în gestiune prin fapte ce nu constituie infracțiune, nefiind vorba, în acest caz, despre o răspundere penală, ci despre o răspundere patrimonială".

De asemenea, în ceea ce privește invocarea de către autorul excepției a principiului referitor la prezumția de nevinovăție, Curtea a constatat că acesta nu poate fi desprins din contextul său constituțional. Prezumția de nevinovăție este reglementată în legătură cu libertatea individuală a persoanei, privind reținerea, arestarea și soluționarea procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În ceea ce privește invocarea în susținerea excepției a încălcării prevederilor art. 44 alin. (8) din Constituție, Curtea a reținut că textele de lege criticate nu cuprind dispoziții prin care se prezumă caracterul ilicit al dobândirii averii, nu răstoarnă sarcina probei în această privință și nici nu dispun confiscarea averii. În baza acestor texte legale, care stabilesc răspunderea patrimonială a gestionarului în anumite cazuri, se poate recupera prejudiciul cauzat de către acesta ca urmare a faptei sale culpabile și nicidecum nu se poate susține că în acest mod averea dobândită în mod licit ar fi confiscată.

În fine, Curtea a arătat că prevederile art. 53 și ale art. 124 alin. (1) din Constituție, invocate în susținerea excepției, nu au incidență în cauză, ținând seama de conținutul dispozițiilor respective.

Neexistând elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții în această materie, soluția pronunțată prin această decizie, precum și considerentele care au stat la baza acesteia își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 270 și 271 din Codul muncii, potrivit cărora "salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor", se observă că aceasta nu este o problemă de constituționalitate, în sensul prevederilor

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, revenind instanței de judecată să se pronunțe asupra interpretării și aplicării legii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 24-26 din Legea nr. 22/1969

privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenților economici, autorităților sau instituțiilor publice, excepție ridicată de Otilia Popa în Dosarul nr. 6.510/121/2008 al Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 septembrie 2010.