Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 1213/2010

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (2) lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

prezumat în vigoare

Data actului
5 octombrie 2010
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 776 din 19 noiembrie 2010
Citează
4 acte
Structură
0 articole · 8.856 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • OG nr. 92/2003 24 decembrie 2003 (prevederi anume) privind Codul de procedură fiscală

Are ca temei 1

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 alin. (2) lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Cristian Ploscă în Dosarul nr. 2.383/30/2009 al Judecătoriei Timișoara și de Societatea Comercială "Com Gaby Moln" - S.R.L. în Dosarul nr. 3.012/190/2009 al Judecătoriei Bistrița.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 358D/2010 și nr. 615D/2010, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condițiile legale pentru conexare.

Curtea, în temeiul prevederilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 615D/2010 la Dosarul nr. 358D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 6 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.383/30/2009, Judecătoria Timișoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 alin. (2) lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Cristian Ploscă.

Prin Încheierea din 10 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3.012/190/2009, Judecătoria Bistrița a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 alin. (2) lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Com Gaby Moln" - S.R.L.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 11 alin. (1) și (2), art. 16 alin. (1) și (2), art. 20 alin. (2), art. 21, 52 și 53 din Legea fundamentală, deoarece dă dreptul unui creditor să treacă direct la executarea silită a unui debit fără ca întinderea și veridicitatea sumei datorate să fie trecute prin filtrul unei instanțe judecătorești care să se pronunțe asupra existenței și cuantumului acesteia. De asemenea, susțin că, potrivit dispozițiilor legale criticate, organul fiscal nu este obligat să asigure contribuabilului posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere când urmează să se ia măsuri de executare silită, ceea ce încalcă prevederile constituționale mai sus amintite.

Judecătoria Timișoara și Judecătoria Bistrița arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 9 alin. (2) lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările și completările ulterioare.

Textul art. 9 alin. (2) lit. d) are următorul conținut:

"(2) Organul fiscal nu este obligat să aplice prevederile alin. (1) când: [...]

d) urmează să se ia măsuri de executare silită."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 11 alin. (1) și (2) - Dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 alin. (1) și (2) - Egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2) - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor

art. 9 alin. (2) lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, prin raportare la aceleași prevederi constituționale precum cele invocate în prezenta cauză.

Astfel, prin

Decizia nr. 344 din 25 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 10 mai 2010, instanța de contencios constituțional a statuat că textul de lege criticat nu îngrădește în niciun mod posibilitatea părților de a se adresa instanțelor judecătorești pentru contestarea actelor de executare silită, inclusiv a titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, și de a se prevala, în acest cadru, de toate garanțiile care caracterizează dreptul la un proces echitabil. În acest sens, dispozițiile art. 172 alin. (1) din Codul de procedură fiscală prevăd că "persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii", iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că "contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege".

De asemenea, prin

Decizia nr. 667 din 30 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 26 iunie 2009, Curtea a statuat că persoanele interesate pot contesta actul administrativ fiscal potrivit art. 205 și următoarele din același cod, făcându-și toate apărările pe care le consideră necesare. În aceste condiții, exprimarea unui punct de vedere cu ocazia executării silite poate părea nerelevant și de aceea legiuitorul a prevăzut doar posibilitatea, iar nu obligația organului fiscal de a solicita un punct de vedere al persoanei interesate. Desigur că, în cadrul contestației la executare silită, persoana interesată își poate face toate apărările, putând solicita anularea actului de executare contestat, încetarea executării înseși sau anularea titlului executoriu. În consecință, nu se poate reține încălcarea art. 21, 24 sau 52 din Constituție.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, cele statuate anterior de Curte își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 alin. (2) lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Cristian Ploscă în Dosarul nr. 2.383/30/2009 al Judecătoriei Timișoara și de Societatea Comercială "Com Gaby Moln" - S.R.L. în Dosarul nr. 3.012/190/2009 al Judecătoriei Bistrița.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 octombrie 2010.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu
________

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.