Decizia nr. 344/2010

Acsinte Gaspar - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Ion Predescu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 alin. (2) lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Claudius Roberto Herlicska în Dosarul nr. 4.194/30/2008 al Judecătoriei Timișoara, și care face obiectul Dosarului nr. 5.327 D/2009 al Curții Constituționale.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 5.328 D/2009, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, invocată de Marius Herlicska în Dosarul nr. 4.193/30/2008 al Judecătoriei Timișoara.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 5.327 D/2009 și nr. 5.328 D/2009, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 5.328 D/2009 la Dosarul nr. 5.327 D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 24 iunie 2009, pronunțate în dosarele nr. 4.194/30/2008 și nr. 4.193/30/2008, Judecătoria Timișoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 alin. (2) lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Claudius Roberto Herlicska și, respectiv, de Marius Herlicska.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul legal criticat este neconstituțional, deoarece "eludează posibilitatea de a contesta existența și întinderea unui debit, creditorul putând trece, și de fapt trecând, direct în faza de executare silită, fără ca temeinicia și întinderea sumei pretinse a fi plătite să treacă prin filtrul unui control judecătoresc."

Se încalcă astfel dispozițiile art. 21 și art. 52 din Constituție, persoana vătămată de un act administrativ fiind privată de dreptul său de a se adresa judecătorului, acțiunea sa în instanță fiind lipsită de eficiență, câtă vreme nu se prevede obligația organelor fiscale de a-i aduce la cunoștință că s-a stabilit în sarcina sa plata unei sume, anterior declanșării procedurii de executare silită.

Judecătoria Timișoara consideră că excepția ridicată este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate formulată este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 9 alin. (2) lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, care au următorul cuprins: "Înaintea luării deciziei organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la faptele și împrejurările relevante în luarea deciziei.

(2) Organul fiscal nu este obligat să aplice prevederile alin. (1) când:

[...] d) urmează să se ia măsuri de executare silită."

Dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 21 - Accesul liber la justiție, ale art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și ale art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că textul de lege criticat nu îngrădește în niciun mod posibilitatea părților de a se adresa instanțelor judecătorești pentru contestarea actelor de executare silită, inclusiv a titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, și de a se prevala, în acest cadru, de toate garanțiile care caracterizează dreptul la un proces echitabil. În acest sens, dispozițiile art. 172 alin. (1) și (3) din Codul de procedură fiscală prevăd că "(1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.[...] (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege." Astfel fiind, nu pot fi reținute criticile privind restrângerea drepturilor reglementate de dispozițiile art. 21 și art. 53 din Constituție, formulate în susținerea prezentei excepții de neconstituționalitate.

În același sens Curtea s-a mai pronunțat în jurisprudența sa, de exemplu, prin

Decizia nr. 667 din 30 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 26 iunie 2009, și prin

Decizia nr. 1.291 din 2 decembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 4 martie 2009. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, cele statuate anterior de Curte își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 alin. (2) lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Claudius Roberto Herlicska în Dosarul nr. 4.194/30/2008 al Judecătoriei Timișoara, și de Marius Herlicska în Dosarul nr. 4.193/30/2008 al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 martie 2010.