Decizia nr. 1128/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, ale art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției și ale art. 7 alin. (1) lit. h) din Ordonanța Guvernului nr. 18/2008 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2008
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 4
- Legea nr. 146/1997 24 iulie 1997 (prevederi anume) privind taxele judiciare de timbru
- OUG nr. 51/2008 21 aprilie 2008 (prevederi anume) privind ajutorul public judiciar în materie civilă
- OUG nr. 75/2008 11 iunie 2008 (prevederi anume) privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justi…
- OG nr. 18/2008 16 iulie 2008 (prevederi anume) cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2008
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor " art. 51 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008
privind ajutorul public judiciar în materie civilă, ale art. VI alin. (1) teza întâi și
art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008
privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției și ale
art. 7 lit. h) din Ordonanța Guvernului nr. 18/2008
cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2008", excepție ridicată de Tribunalul Bacău, prin președinte, în Dosarul nr. 8.777/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției, arătând că textele de lege au avut o aplicabilitate temporară, limitată la anul 2008.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 10 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 8.777/2/2009, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor " art. 51 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008
privind ajutorul public judiciar în materie civilă, ale art. VI alin. (1) teza întâi și
art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008
privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției și ale
art. 7 lit. h) din Ordonanța Guvernului nr. 18/2008
cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2008". Excepția a fost ridicată de Tribunalul Bacău, prin președinte, într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect "refuz acordare drepturi".
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că cele trei acte normative criticate reglementează în moduri diferite anumite raporturi social-financiare cu același obiect, fiind de natură să încalce principiul constituțional al separației puterilor în stat. Astfel, se arată, în esență, că dispozițiile de lege examinate sunt neconstituționale, deoarece, potrivit acestora, fondurile care se colectează din taxele judiciare de timbru, din impozitarea onorariilor notarilor, ale executorilor judecătorești și ale avocaților - deci din activități desfășurate în aria justiției, se fac venit la bugetul de stat; or, acestea ar trebui colectate într-un fond special (după modelul bugetului asigurărilor sociale de stat sau al asigurărilor pentru șomaj) și constituite ca venit la Ministerul Justiției. Modul în care, în prezent, este reglementată colectarea și gestionarea respectivelor sume nu asigură o reală finanțare a activității judecătorești și nici nu rezolvă situația "destul de ambiguă a independenței financiare a autorității judecătorești", aceasta fiind subordonată prin constrângere financiară față de puterea executivă. Se mai arată că prevederile
art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008
sunt imposibil de pus în practică, întrucât ordonatorii principali de credite (Înalta Curte de Casație și Justiție - pentru propria activitate, Ministerul Justiției - pentru curțile de apel, tribunale și, prin acestea, pentru judecători, Consiliul Superior al Magistraturii - pentru propria activitate și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - pentru parchete) nu cunosc cuantumul sumelor colectate la bugetul statului și, ca atare, nu pot solicita introducerea modificărilor, în fapt sumele încasate fiind total aleatorii și imposibil de previzionat.
În sfârșit, se relatează situația concretă a autorului excepției - Tribunalul Bacău -, care este restant cu 40% din sumele datorate barourilor pentru oficiile în materie penală, pentru expertizele dispuse de instanță (ceea ce determină întârzierea soluționării cauzelor), precum și pentru plata furnizorilor de utilități și servicii, ce somează instituția cu întreruperea acestora. Se mai arată că va fi imposibil de dat curs cererilor de ajutor public judiciar și asistență judiciară.
Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază, mai întâi, că textele de lege criticate pot constitui obiect al excepției de neconstituționalitate sub aspectul condițiilor prevăzute de
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , deoarece actele normative ce le cuprind nu au fost abrogate expres. Arată apoi că acestea nu încalcă principiul separației puterilor, întrucât, potrivit principiului realității bugetare sau neafectării veniturilor bugetare, veniturile se înscriu în buget pe surse de proveniență, iar cheltuielile pe acțiuni și obiective concrete, astfel încât veniturile odată intrate în buget se depersonalizează și servesc la efectuarea cheltuielilor în ordinea prevăzută în buget. Totodată, precizează că faptul că o normă criticată nu poate fi pusă în practică nu constituie o încălcare a principiului separației și echilibrului puterilor în stat, "ci reprezintă un aspect de punere în executare a normelor, prin găsirea celor mai bune metode și mijloace de colaborare".
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, nefiind încălcat principiul separației și echilibrului puterilor în stat. În cauză este vorba despre principiul realității bugetare sau al neafectării veniturilor bugetare, necesitățile practice ale execuției bugetare demonstrând că o afectare inițială a unui venit poate conduce fie la imposibilitatea realizării obiectivului finanțat, fie la cheltuirea întregului venit. În plus, independența financiară a justiției nu este determinată de existența unui anume titular însărcinat cu gestionarea bugetelor, ci de existența unor alocații bugetare suficiente pentru a se asigura buna funcționare a instanțelor. Totodată, Avocatul Poporului observă că modificarea textelor de lege criticate, în sensul dorit de autorul excepției, nu constituie atribuția Curții Constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispozițiile " art. 51 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008
privind ajutorul public judiciar în materie civilă, ale art. VI alin. (1) teza întâi și
art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008
privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției și ale
art. 7 lit. h) din Ordonanța Guvernului nr. 18/2008
cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2008."
Analizând conținutul acestor reglementări, Curtea constată următoarele:
- dispozițiile
art. 51 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008
privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, modifică prevederile
art. 26 alin. (1) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare. Având în vedere prevederile
art. 62 din Legea nr. 24/2000
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora "Dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervențiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază", rezultă că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 26 alin. (1) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru. Acestea au fost modificate, mai întâi, prin
art. 51 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008
privind ajutorul public judiciar în materie civilă, iar apoi prin articolul unic pct. 4 din
pentru aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 75/2008
privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 8 aprilie 2009, astfel că, în prezent, dispozițiile
art. 26 alin. (1) din Legea nr. 146/1997
au următorul conținut:
Articolul 26
alin. (1): "(1) O cotă de 75% din sumele provenind din impozitele încasate din onorariile avocaților, ale notarilor publici și ale executorilor judecătorești se constituie venituri la bugetul de stat și se cuprinde distinct în bugetele de venituri și cheltuieli ale Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel:
a) o cotă de 70% va fi cuprinsă în bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, din care 50% va fi folosită pentru finanțarea sistemului de ajutor public judiciar și a sistemului de asistență juridică, iar 20% va avea ca destinație cheltuieli de investiții și cheltuieli curente;
b) o cotă de 10% va fi cuprinsă în bugetul de venituri și cheltuieli al Consiliului Superior al Magistraturii și va fi folosită pentru asigurarea pregătirii profesionale a judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și a personalului din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii, prin Institutul Național al Magistraturii și, respectiv, Școala Națională de Grefieri, precum și pentru cheltuieli de investiții și cheltuieli curente;
c) o cotă de 10% va fi cuprinsă în bugetul de venituri și cheltuieli al Înaltei Curți de Casație și Justiție;
d) o cotă de 10% va fi cuprinsă în bugetul de venituri și cheltuieli al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, având ca destinație cheltuieli de investiții și cheltuieli curente.";
- dispozițiile
art. VI alin. (1) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008
privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 20 iunie 2008, se referă, de asemenea, la aceleași prevederi ale
art. 26 alin. (1) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru și au fost modificate prin același
art. unic pct. 4 din Legea nr. 76/2009
de aprobare a ordonanței de urgență. Ca atare, textul de lege criticat are, în prezent, același conținut redat anterior, și anume dispozițiile
art. 26 alin. (1) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru;
- în ceea ce privește prevederile
art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008
privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, acestea au fost, de asemenea, modificate prin articolul unic pct. 7 din
Legea nr. 76/2009 , astfel că, în prezent, au următorul conținut: "Se autorizează Ministerul Finanțelor Publice, la propunerea ordonatorilor principali de credite, să introducă modificările rezultate din aplicarea dispozițiilor art. VI în volumul și structura bugetului de stat, a bugetelor locale și în volumul și structura bugetelor Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Înaltei Curți de Casație și Justiție și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pe anul 2008.";
- în sfârșit, dispozițiile
art. 7 alin. (1) lit. h) din Ordonanța Guvernului nr. 18/2008
cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 și 551 bis din 22 iulie 2008, prevăd următoarele: "(1) În structura bugetului de stat și bugetelor ordonatorilor principali de credite aprobate pe anul 2008 se efectuează următoarele modificări: (...) h) Ministerul Justiției introduce la capitolul «Ordine publică și siguranță națională», la titlul «Bunuri și servicii», articolul «Ajutor public judiciar» cu sume care se asigură prin redistribuire în cadrul aceluiași titlu, pentru finanțarea sistemului de ajutor public judiciar și a sistemului de asistență juridică."
În concluzie, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, în realitate, dispozițiile
art. 26 alin. (1) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru,
art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008
privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției și ale
art. 7 alin. (1) lit. h) din Ordonanța Guvernului nr. 18/2008
cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2008.
Autorul excepției consideră că textele de lege criticate contravin principiului separației și echilibrului puterilor în stat, reglementat de art. 1 alin. (4) din Constituție.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că nu poate reține critica referitoare la contrarietatea dintre prevederile
art. 26 alin. (1) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru și dispozițiile art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală. În cauza de față, Curtea observă că textul de lege criticat din
nu este de natură să conducă la o intruziune a activității executivului în prerogativele autorității judecătorești. Autorii excepției nici nu critică, de fapt, textul în sine, ci faptul că acesta este inaplicabil prin interpretarea coroborată cu prevederile
art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008 .
De altfel, prin
Decizia nr. 901 din 17 iunie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 21 iulie 2009, Curtea a constatat că "ține de opțiunea exclusivă a legiuitorului stabilirea surselor de finanțare ale fiecărei categorii de buget în parte". Totodată, Curtea a reținut că, "potrivit principiului realității bugetare sau neafectării veniturilor bugetare, veniturile se înscriu în buget pe surse de proveniență, iar cheltuielile pe acțiuni și obiective concrete, astfel încât veniturile odată intrate în buget se depersonalizează și servesc la efectuarea cheltuielilor în ordinea prevăzută în buget. Acest principiu este determinat de necesitățile practice ale execuției bugetare, care au demonstrat că o afectare inițială a unui venit poate conduce fie la imposibilitatea realizării obiectivului finanțat, fie la cheltuirea întregului venit, deși necesitățile nu o impun". Cu același prilej, Curtea a mai arătat după cum urmează: "Astfel, calificarea unor surse de venituri ca aparținând bugetului de stat sau bugetelor locale este o decizie de oportunitate bugetară ce poate fi cenzurată de Curtea Constituțională numai în situația în care funcționarea unei puteri a statului este pusă în pericol, ceea ce, în speță, nu este cazul."
Referitor la dispozițiile
art. 7 alin. (1) lit. h) din Ordonanța Guvernului nr. 18/2008
cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2008, Curtea constată că excepția având acest obiect este inadmisibilă, urmând să fie respinsă ca atare. În acest sens, Curtea observă că, potrivit principiului constituțional al anualității bugetului de stat, instituit prin art. 138 din Constituție, aceste prevederi și-au încetat aplicabilitatea odată cu încheierea exercițiului anului bugetar corespunzător perioadei de reglementare a
Legii bugetului de stat pe anul 2008 nr. 388/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 și nr. 902 bis din 31 decembrie 2007, cu modificările și completările ulterioare, mai exact la data de 31 decembrie 2008. Prin urmare, având în vedere dispozițiile
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora Curtea se pronunță asupra constituționalității unei dispoziții în vigoare, excepția este inadmisibilă.
De asemenea, aceeași soluție se impune în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate având ca obiect prevederile
art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008
privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției. Aceasta, deoarece textul criticat are în vedere modificări în volumul și structura unor bugete aferente anului 2008. Este vorba despre bugetul de stat, bugetele locale, bugetele Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, Consiliului Superior al Magistraturii, Înaltei Curți de Casație și Justiție și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, toate corespunzătoare anului 2008. Așadar, pentru aceleași considerente, rezultate din caracterul temporar al aplicabilității acestora, și excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008
va fi respinsă ca inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 26 alin. (1) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Tribunalul Bacău, prin președinte, în Dosarul nr. 8.777/2/2009 al Curții de Apel București -Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
II. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008
privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției și ale
art. 7 alin. (1) lit. h) din Ordonanța Guvernului nr. 18/2008
cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2008, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 septembrie 2010.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu __________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.