Decizia nr. 1180/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Egreta Exchange Office" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 13.250/325/2008 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 13.250/325/2010, Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Egreta Exchange Office" - S.R.L. din Timișoara cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 2.962 din 2 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. 13.250/325/2008, având ca obiect o plângere contravențională.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat este contrar dispozițiilor art. 21 alin. (3) și art. 45 din Constituție. În acest sens, arată că, potrivit celor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, fapta contravențională întrunește elementele unei acuzații în materie penală în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest context este invocată Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în Cauza Anghel contra României - 2007. Astfel, sancțiunea instituită de

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

este o veritabilă sancțiune penală, care este aplicată însă de organele administrative de control, sustrăgându-se garanțiilor constituționale ale unui proces echitabil. Apare ca fiind total neechitabil ca un simplu organ administrativ, agent al puterii executive, să poată aplica o sancțiune cu un conținut mai drastic decât sancțiunea penală omonimă, în contextul în care o astfel de sancțiune trebuie aplicată doar de către un magistrat care se bucură de independență și inamovibilitate, și nu de către o persoană care face parte dintr-un sistem guvernat de principiul subordonării ierarhice. De asemenea, textul de lege criticat aduce o restrângere și libertății economice, prin faptul că permite aplicarea sancțiunii complementare a suspendării activității de către un organ constatator administrativ, fără a impune respectarea unor proceduri legale care să asigure garanțiile pe care aplicarea unei sancțiuni de asemenea gravitate le-ar impune.

Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, dispoziții potrivit cărora: "Nerespectarea de către agenții economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni."

Autorul excepției consideră că aceste texte de lege sunt contrare următoarelor prevederi din Constituție: art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil și art. 45 privind libertatea economică.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

a mai constituit obiect al controlului de constituționalitate prin prisma acelorași critici și în raport cu aceleași texte din Constituție invocate și în prezenta cauză. Astfel, prin

Decizia nr. 91 din 7 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 21 februarie 2006, Curtea a reținut că "Agentul economic în activitatea căruia s-a constatat săvârșirea unei contravenții nu poate invoca principiul libertății economice, în condițiile în care acesta nu a respectat prevederile legale." De asemenea, s-a arătat că "Măsura dispusă de textul de lege criticat este justificată de imperativul protejării interesului social și al ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală."

În ceea ce privește critica raportată la dispozițiile art. 21 din Constituție, Curtea consideră că sunt relevante cele reținute prin

Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, potrivit cărora "procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acesteia, este contestată chiar prezumția de care se bucură. În acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului. [...] Instanțele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului din moment ce contravenția intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale."

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziei amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Egreta Exchange Office" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 13.250/325/2008 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 septembrie 2010.