Decizia nr. 1362/2010

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 287 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii și ale art. 304^1 din Codul de procedură civilă, excepție invocată de Daniela Claudia Prihoi în Dosarul nr. 6.291/107/2008 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului nr. 2.186D/2010 al Curții Constituționale.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarele nr. 2.187D-2.231D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarelor nr. 2.187D-2.231D/2010 la Dosarul nr. 2.186D/2010, având în vedere că acestea au un obiect identic.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 2.187D-2.231D/2010 la Dosarul nr. 2.186D/2010 care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 4 și 18 martie 2010, 19, 26, 29 aprilie 2010, 10 și 20 mai 2010, pronunțate în dosarele nr. 6.291/107/2008, nr. 3.333/107/2008, nr. 5.057/107/2008, nr. 5.071/107/2008, nr. 5.024/107/2008, nr. 5.025/107/2008, nr. 5.109/107/2008, nr. 5.570/107/2008, nr. 7.213/107/2008, nr. 4.986/107/2008, nr. 4.993/107/2008, nr. 5.002/107/2008, nr. 5.105/107/2008, nr. 5.079/107/2008, nr. 4.995/107/2008, nr. 5.012/107/2008, nr. 5.006/107/2008, nr. 5.180/107/2008, nr. 5.226/107/2008, nr. 6.290/107/2008, nr. 6.027/107/2008, nr. 5.172/107/2008, nr. 5.235/107/2008, nr. 5.301/107/2008, nr. 5.296/107/2008, nr. 5.578/107/2008, nr. 6.018/107/2008, nr. 4.974/107/2008, nr. 5.576/107/2008, nr. 5.292/107/2008, nr. 5.262/107/2008, nr. 5.252/107/2008, nr. 5.210/107/2008, nr. 5.230/107/2008, nr. 3.335/107/2008, nr. 6.026/107/2008, nr. 5.102/107/2008, nr. 5.001/107/2008, nr. 5.018/107/2008, nr. 4.990/107/2008, nr. 4.978/107/2008, nr. 4.971/107/2008, nr. 3.357/107/2008, nr. 5.032/107/2008, nr. 5.304/107/2008 și nr. 5.245/107/2008, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 287 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii și art. 304^1 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost invocată de Daniela Claudia Prihoi, Gheorghe Cibu, Valentina Angela Iepure, Ana Damian, Adriana Dorina Mârza, Marian Aglița, Nicolae Dogar, Natașa Mioara Muntean, Sandu Frățilă, Magdalena Goția Tripon, Dumitru Iosif Frățilă, Vasile Bișboacă, Maria Pașcu, Florian Bolea, Gheorghe Cibu, Ion Stoia, Ioan Cornel Deac, Ana Comcea, Rodica Borșa, Daniela Claudia Prihoi, Angela Rotaru, Maria Bota, Roland Salber, Florin Bolea, Ioan Tămaș, Silviu Puiu Popa, Ioan Florin Vârzole, Silvia Vodă, Alexandru Liviu Negoțiu, Niculae Cibu, Vasile Bișboacă, Mihai Cotârlea, Dana Manuela Păcurar, Viorica Todescu, Aurica Tripșa, Angela Rotaru, Călin Brezeștian, Nicolae Șuteu, Mihai Rasa, Vasile Filip, Adam Mihăescu, Viorica Mercurean, Ioan Bișboacă, Ana Maria Negoțiu, Ioan Russet Sfârlează și Ovidiu Pușcaș, în dosare având ca obiect pretenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prin prevederile

art. 287 din Legea nr. 53/2003

angajatorii sunt discriminați și defavorizați în raport cu angajații, însă, în mod paradoxal, și angajatul poate fi discriminat atunci când majoritatea înscrisurilor care pot duce la aflarea adevărului și la justa soluționare a cauzei se află la angajator, dar acesta nu le depune în fața instanței, care va putea pronunța astfel o soluție greșită. Se arată că intervalul de timp dintre data primirii citației și data termenului de judecată este prea scurt pentru ca un angajator să își exercite dreptul la apărare și să se achite de sarcina probei care îi revine, conchizându-se că din nou poate interveni aceeași situație paradoxală în care cel discriminat va fi angajatul. Se arată în acest sens că, dacă angajatorul nu depune dovezile până la prima zi de înfățișare, decade din dreptul de a solicita ulterior administrarea probațiunii, ceea ce înseamnă că angajatul nu va putea propune probe în combaterea eventualelor probe pe care le-ar fi solicitat angajatorul în termenul prevăzut de lege. Prin urmare, angajatul nu va beneficia de dreptul la un proces echitabil.

În ceea ce privește dispozițiile art. 304^1 din Codul de procedură civilă, se arată că acestea creează o diferență între cei care pot folosi, în cursul proceselor în care sunt părți, și calea de atac a apelului și cei care pot introduce doar calea de atac a recursului. Astfel, deși art. 304 din Codul de procedură civilă enumeră motivele de nelegalitate pentru care se poate exercita calea de atac a recursului, art. 304^1 din același cod prevede că, atunci când o hotărâre nu poate fi atacată cu apel, instanța poate să examineze cauza sub toate aspectele și nu prin limitare la cele menționate în art. 304.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl constituie

art. 287 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, potrivit cărora "Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare".

De asemenea, formează obiect al excepției și dispozițiile art. 304^1 din Codul de procedură civilă, care prevăd că "Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele".

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că prevederile art. 287 din Codul muncii au mai fost supuse controlului de constituționalitate, în raport cu aceleași prevederi constituționale. Astfel, prin

Decizia nr. 494 din 11 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 18 ianuarie 2005, sau prin

Decizia nr. 82 din 5 februarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 3 martie 2008, Curtea, respingând excepția, a reținut că dispozițiile criticate sunt norme care stabilesc o procedură specială, derogatorie, privind modalitatea administrării probelor în cazul judecării cererilor referitoare la conflictele de muncă. Modalitatea în care au fost reglementate aceste dispoziții este o opțiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple și urgente, adaptată raporturilor de muncă și exercitării dreptului la muncă. Regulile de procedură prevăzute de aceste dispoziții se aplică în mod echitabil atât angajatorilor, cât și angajaților, fără a fi favorizată o categorie sau alta. Astfel, "salariatul și angajatorul sunt două părți ale conflictului de muncă, situate pe poziții opuse și cu interese contrare, situația lor diferită justificând, în anumite privințe, și tratamentul juridic diferențiat. Angajatorul este cel care deține documentele și toate celelalte probe pertinente pentru elucidarea conflictului și, pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor părților raportului juridic de muncă, este necesară și firească obligația acestuia de a prezenta aceste probe".

De altfel, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.

Așa fiind, termenul instituit prin textul de lege criticat are în vedere soluționarea procesului cu celeritate, absența lui prelungind starea de conflict dintre angajat și angajator, ceea ce ar genera o stare de incertitudine în ceea ce privește raporturile de muncă, afectându-le astfel grav stabilitatea și securitatea care trebuie să le caracterizeze.

Aceste considerente sunt valabile și în cauza de față în care se încearcă acreditarea ideii că, prin discriminarea și defavorizarea angajatorilor (care, pentru considerentele mai sus arătate, nu poate fi reținută), textul de lege criticat determină o discriminare a angajatului.

Asupra dispozițiilor art. 304^1 din Codul de procedură civilă, instanța constituțională s-a pronunțat, de exemplu prin

Decizia nr. 351 din 2 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 25 mai 2006, reținând că "justificarea acestei reglementări derogatorii de la regula generală a caracterului nedevolutiv al recursului ține de deosebirile esențiale existente între cele două situații avute în vedere de legiuitor. Astfel, în situația în care s-a putut exercita calea de atac a apelului, cauza a fost, integral și sub toate aspectele legalității și temeiniciei soluției pronunțate de prima instanță, examinată de o instanță de control judiciar, la un grad de jurisdicție superior, iar recursul va putea fi exercitat pentru motive concret și limitativ determinate, care vizează legalitatea deciziei pronunțate în apel. În situația în care părților nu le este deschisă calea de atac a apelului, apare firesc ca instanța să poată cerceta sub toate aspectele cauza dedusă judecății. Această posibilitate, coroborată cu principiul rolului activ al judecătorului, conform căruia instanța are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, este menită să asigure părților o judecată echitabilă și să conducă instanța la cercetarea și aprecierea tuturor aspectelor relevante pentru pronunțarea unei soluții."

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice modificarea acestei jurisprudențe, soluția pronunțată și argumentele pe care aceasta s-a fondat își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 287 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii și ale art. 304^1 din Codul de procedură civilă, excepție invocată de Daniela Claudia Prihoi, Gheorghe Cibu, Valentina Angela Iepure, Ana Damian, Adriana Dorina Mârza, Marian Aglița, Nicolae Dogar, Natașa Mioara Muntean, Sandu Frățilă, Magdalena Goția Tripon, Dumitru Iosif Frățilă, Vasile Bișboacă, Maria Pașcu, Florian Bolea, Gheorghe Cibu, Ion Stoia, Ioan Cornel Deac, Ana Comcea, Rodica Borșa, Daniela Claudia Prihoi, Angela Rotaru, Maria Bota, Roland Salber, Florin Bolea, Ioan Tămaș, Silviu Puiu Popa, Ioan Florin Vârzole, Silvia Vodă, Alexandru Liviu Negoțiu, Niculae Cibu, Vasile Bișboacă, Mihai Cotârlea, Dana Manuela Păcurar, Viorica Todescu, Aurica Tripșa, Angela Rotaru, Călin Brezeștian, Nicolae Șuteu, Mihai Rasa, Vasile Filip, Adam Mihăescu, Viorica Mercurean, Ioan Bișboacă, Ana Maria Negoțiu, Ioan Russet Sfârlează și Ovidiu Pușcaș în dosarele nr. 6.291/107/2008, nr. 3.333/107/2008, nr. 5.057/107/2008, nr. 5.071/107/2008, nr. 5.024/107/2008, nr. 5.025/107/2008, nr. 5.109/107/2008, nr. 5.570/107/2008, nr. 7.213/107/2008, nr. 4.986/107/2008, nr. 4.993/107/2008, nr. 5.002/107/2008, nr. 5.105/107/2008, nr. 5.079/107/2008, nr. 4.995/107/2008, nr. 5.012/107/2008, nr. 5.006/107/2008, nr. 5.180/107/2008, nr. 5.226/107/2008, nr. 6.290/107/2008, nr. 6.027/107/2008, nr. 5.172/107/2008, nr. 5.235/107/2008, nr. 5.301/107/2008, nr. 5.296/107/2008, nr. 5.578/107/2008, nr. 6.018/107/2008, nr. 4.974/107/2008, nr. 5.576/107/2008, nr. 5.292/107/2008, nr. 5.262/107/2008, nr. 5.252/107/2008, nr. 5.210/107/2008, nr. 5.230/107/2008, nr. 3.335/107/2008, nr. 6.026/107/2008, nr. 5.102/107/2008, nr. 5.001/107/2008, nr. 5.018/107/2008, nr. 4.990/107/2008, nr. 4.978/107/2008, nr. 4.971/107/2008, nr. 3.357/107/2008, nr. 5.032/107/2008, nr. 5.304/107/2008 și nr. 5.245/107/2008 ale Curții de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 octombrie 2010.