Decizia nr. 1595/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 50/1991 29 iulie 1991 (prevederi anume) privind autorizarea executării lucrărilor de construcții
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991
privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Mircea Dumitrescu în Dosarul nr. 3.264/299/2009 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă, care formează obiectul Dosarului nr. 1.393D/2010 al Curții Constituționale.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.430D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 32 din Legea nr. 50/1991
privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, ridicată de Societatea Comercială "Trust Com Center" - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 45.397/3/2007 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, văzând identitatea parțială de obiect al cauzelor menționate, pune în discuție problema conexării lor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.
Curtea, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.430D/2010 la Dosarul nr. 1.393D/2010, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, apreciind că nu au fost formulate critici noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenței deja existente în acest domeniu.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
Prin încheierile din 1 aprilie 2010 și 19 ianuarie 2010, pronunțate în dosarele nr. 3.264/299/2009 și nr. 45.397/3/2007, Tribunalul București - Secția a III-a civilă și Tribunalul București - Secția a IV-a civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991
privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și, respectiv, a prevederilor art. 32 din aceeași lege, excepție ridicată de Mircea Dumitrescu și, respectiv, Societatea Comercială "Trust Com Center" - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în cauze având ca obiect "obligația de a face", aflate în stadiul procesual al apelului.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul de lege criticat este neconstituțional, întrucât instanțele judecătorești, odată sesizate de reprezentanții primăriei, se pronunță doar în mod formal cu privire la desființarea construcțiilor realizate fără autorizație. Se arată că nu este asigurat dreptul la un proces echitabil, pârâtul fiind lipsit de posibilitatea de a se apăra. Totodată, se susține că este încălcat și dreptul de proprietate, textul de lege criticat aducându-i o limitare excesivă, care nu poate concilia interesul particular cu cel general. În acest sens se menționează că instanța poate să dispună desființarea construcției fără a fi necesară emiterea în prealabil a autorizației de demolare.
Tribunalul București - Secția a III-a civilă și Tribunalul București - Secția a IV-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
În ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că, deși autorul excepției de neconstituționalitate ridicate în fața Tribunalului București Secția a IV-a civilă s-a referit la întregul
art. 32 din Legea nr. 50/1991 , în realitate, din motivarea excepției rezultă că acesta a avut în vedere numai dispozițiile alin. (1) al art. 32 din legea menționată. De aceea, Curtea reține ca obiect al excepției prevederile
art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991
privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul conținut:
- Art. 32 alin (1): "(1) În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz:
a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației;
b) desființarea construcțiilor realizate nelegal."
În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziții din Legea fundamentală: art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) care consacră dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare, art. 44 alin. (1) și (2) privind garantarea și ocrotirea proprietății private și art. 124 alin. (1) potrivit căruia justiția se înfăptuiește în numele legii. Invocă, de asemenea, și prevederile art. 6 - "Dreptul la un proces echitabil" din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității prevederilor
art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 , prin prisma unor critici similare și prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și convenționale invocate și în prezentele cauze conexate. Prin mai multe decizii, dintre care pot fi amintite exemplificativ
Decizia nr. 159 din 28 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 24 martie 2006, sau
Decizia nr. 639 din 28 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 1 august 2007, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția, reținând că instanța de judecată va soluționa cauza și va dispune măsurile corespunzătoare în cadrul unui litigiu de natură să asigure părților, deci și pârâtului, toate garanțiile procedurale pe care le presupune exercitarea liberului acces la justiție și dreptul la un proces echitabil. Curtea a observat, de asemenea, că nu se poate susține că prin desființarea unei construcții nelegal executate s-ar încălca dreptul de proprietate, întrucât demolarea, dispusă de o instanță judecătorească la finalul unui proces în care s-au putut formula apărări și administra probe, este consecința nerespectării de către constructor a prevederilor imperative ale legii privitoare la autorizările necesare edificării imobilului respectiv. În același sens, Curtea a constatat că textul constituțional al art. 44 referitor la garantarea dreptului de proprietate statornicește că limitele și conținutul acestuia sunt stabilite prin lege, iar alin. (7) al art. 44 din Constituție prevede că dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. În plus, Curtea Constituțională a amintit că atât din propria sa jurisprudență, cât și din cea a Curții Europene a Drepturilor Omului se desprinde ideea că dreptul de proprietate nu este unul absolut, ci comportă unele limitări, care trebuie să păstreze un echilibru între interesul general și interesul privat al cetățenilor.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe, soluția și considerentele deciziilor menționate își mențin valabilitatea și în ceea ce privește prezenta excepție de neconstituționalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991
privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Mircea Dumitrescu în Dosarul nr. 3.264/299/2009 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă și de Societatea Comercială "Trust Com Center" - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 45.397/3/2007 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 decembrie 2010.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.