Decizia nr. 208/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2009

pentru completarea

art. 103 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de George Voinescu în Dosarul nr. 121/46/2010 al Curții de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, apreciind că în motivarea acesteia nu au fost evidențiate elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 31 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 121/46/2010, Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2009

pentru completarea

art. 103 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de George Voinescu într-o cauză având ca obiect suspendarea executării unui act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată, în esență, că măsura suspendării dreptului de a conduce, până la soluționarea cererii de anulare a permisului de conducere, încalcă prezumția de nevinovăție și prezumția de legalitate a actelor emise de autoritățile statului. În opinia sa, faptul că pe rolul unei instanțe există o acțiune în anularea unui permis de conducere nu justifică suspendarea dreptului de a conduce, dobândit cu respectarea tuturor cerințelor legale. Susține că este nesocotit art. 53 din Constituție, întrucât textul de lege criticat nu doar că restrânge, ci chiar elimină dreptul de a conduce, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii privind constatarea de către instanță a nerespectării dispozițiilor legale referitoare la obținerea permisului de conducere.

Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În motivarea acestei opinii evidențiază scopul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, enunțat în art. 1 alin. (2) din aceasta, precum și preeminența interesului public al cetățenilor de a nu fi expuși riscului pe care îl presupune exercitarea dreptului de a conduce de către o persoană asupra căreia planează suspiciuni referitoare la stăpânirea abilităților și cunoștințelor necesare unei astfel de activități.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2009

pentru completarea

art. 103 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 2 martie 2009. Ordonanța de urgență criticată are un articol unic prin care, după alin. (7) al

art. 103 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

se introduce un nou alineat, alineatul (8), cu următorul cuprins: "În situația în care autoritatea emitentă a permisului de conducere a sesizat instanța de judecată potrivit art. 114 alin. (1) lit. e), autoritatea emitentă a permisului de conducere va dispune prin ordin suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, suspendare ce operează până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești. În acest caz, titularul este obligat să se prezinte la unitatea de poliție pe raza căreia domiciliază, are reședința sau, după caz, rezidența normală, în termen de 5 zile de la comunicarea ordinului, pentru a preda permisul de conducere."

Ținând cont de prevederile

art. 62 din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora "Dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervențiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază", Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile

art. 103 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, având conținutul mai sus redat.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, ordonanța de urgență criticată contravine dispozițiilor art. 20 - "Tratatele internaționale privind drepturile omului", art. 52 - "Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică" și art. 53 - "Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți". De asemenea, mai invocă și art. 6 - "Dreptul la un proces echitabil" din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cu referire la prezumția de nevinovăție consacrată de art. 6 paragraful 2.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor

art. 103 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, introduse prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2009 . Astfel, prin

Decizia nr. 329 din 23 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2010, a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, reținând că domeniul de aplicare a dispozițiilor art. 53 din Constituție este circumscris restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți prevăzute de Legea fundamentală, iar nu restrângerii exercițiului oricărui drept subiectiv, chiar dacă el izvorăște dintr-un act normativ. Or, dispozițiile

art. 103 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

nu restrâng drepturi sau libertăți constituționale, ci stabilesc posibilitatea autorității emitente a permisului de conducere de a dispune, prin ordin, suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, atunci când această autoritate a sesizat instanța de judecată în vederea anulării permisului de conducere obținut cu nerespectarea prevederilor legale. Totodată, Curtea a observat că între exercitarea dreptului de a conduce autovehicule de către unele persoane pentru care există indicii privind dobândirea permisului de conducere fără a fi absolvit un curs de pregătire sau fără parcurgerea etapelor de examinare teoretică și practică ori prin susținerea formală a acestora și ocrotirea interesului general, care se identifică în acest caz cu necesitatea menținerii siguranței circulației pe drumurile publice, legiuitorul a înțeles să dea prioritate celui din urmă.

De asemenea, Curtea constată că suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii pronunțate de instanța chemată să aprecieze dacă permisul a fost obținut cu încălcarea normelor legale, nu poate fi considerată o nesocotire a prezumției de nevinovăție. În jurisprudența sa, reprezentată, de exemplu, de

Decizia nr. 1.368 din 26 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 13 ianuarie 2011, sau

Decizia nr. 900 din 6 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 29 iulie 2010, Curtea a statuat că prezumția de nevinovăție este proprie doar procesului penal, neavând nicio legătură cu cauzele de natură civilă, comercială, fiscală sau de contencios administrativ, întrucât este reglementată în legătură cu libertatea individuală a persoanei. Or, reținerea și arestarea nu pot fi puse în discuție decât cu prilejul unui proces penal, în cadrul căruia, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, respectarea prezumției de nevinovăție este obligatorie, potrivit prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituție și celor ale art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Totodată, Curtea observă că prezumția de legalitate a actelor emise de autoritățile statului, a cărei încălcare o reclamă autorul excepției de neconstituționalitate, nu este consacrată la nivel constituțional, ci reprezintă o prezumție de ordin legal, ce poate fi răsturnată prin mijloacele de probă administrate în cursul procesului, aprecierea asupra acesteia revenind judecătorului cauzei.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 103 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de George Voinescu în Dosarul nr. 121/46/2010 al Curții de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 februarie 2011.