Decizia nr. 540/2011

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 9 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007

privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cibo Trans" - S.R.L. din Constanța în Dosarul nr. 13.424/182/2009 al Judecătoriei Baia Mare - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 13.424/182/2009, Judecătoria Baia Mare - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 9 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007

privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Cibo Trans" - S.R.L. din Constanța într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri contravenționale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece instituie răspunderea contravențională a unei persoane juridice pentru contravențiile comise de salariații acesteia, fără a se putea reține vinovăția persoanei juridice în săvârșirea faptei contravenționale. Mai mult, arată că, "deși în mod evident prevederile legale criticate contravin dispozițiilor

art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor,

art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007

vine și atestă aceea că faptelor contravenționale prevăzute la

art. 8 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 ". Totodată, potrivit art. 8 alin. (1) din Regulamentul CE nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, răspunderea nu poate fi atrasă decât pentru acele fapte ce pot fi imputate în mod direct întreprinderii de transport sau reprezentanților legali ai acestora.

De asemenea, consideră că dispozițiile de lege criticate încalcă și prevederile art. 23 alin. (12) din Constituție, având în vedere similitudinea dintre răspunderea penală și cea contravențională. Astfel, pe de-o parte, singurul element ce le diferențiază este nivelul de pericol social al faptei, în cazul ultimei dintre cele două răspunderi acesta fiind mai redus, iar, pe de altă parte, finalitatea intrării în conflict cu legea, și anume pedeapsa, care în cazul contravenției este în mod evident la un nivel mai redus. Or, având în vedere că orice pedeapsă, indiferent de natura sa, nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii la actul normativ ce reglementează regimul juridic al contravențiilor, și anume

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , rezultă că prevederea unei fapte contravenționale într-un act normativ se poate face numai cu stricta respectare a normelor generale prevăzute de această ordonanță.

Totodată, arată că, prin consecințele sale, reglementarea atacată aduce atingere desfășurării activității normale a persoanei juridice și patrimoniului acesteia, contravenind astfel dispozițiilor art. 45 din Constituție.

Judecătoria Baia Mare - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens

deciziile Curții Constituționale nr. 1.335/2009

și nr. 683/2007.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 9 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007

privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 16 august 2007, dispoziții modificate prin

Ordonanța Guvernului nr. 21/2009

pentru modificarea și completarea

Ordonanței Guvernului nr. 37/2007

privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 31 august 2009.

Dispozițiile de lege criticate aveau la data sesizării Curții Constituționale următorul conținut:

- Art. 9 alin. (1): "Contravențiile prevăzute la art. 8 se sancționează după cum urmează:

a) cele de la alin. (1) pct. 12, 14, 17, 21, 33 și 34, cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier;

b) cele de la alin. (1) pct. 15, 16 și 36, cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier sau conducătorului auto, după caz;

c) cele de la alin. (1) pct. 1-10, cu amendă de la 6.000 lei la 10.000 lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier;

d) cele de la alin. (1) pct. 11, 30, 31, 32 și 37, cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier;

e) cele de la alin. (1) pct. 18-20, 22-29 și 38, cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei, aplicabilă conducătorului auto;

f) cea de la alin. (1) pct. 13, cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei, aplicabilă atelierului autorizat sau operatorului economic care a montat sau a calibrat incorect tahograful;

g) cea de la alin. (1) pct. 35, cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei, aplicabilă operatorului economic sau conducătorului auto care a montat dispozitivele ilegale;

h) cele de la alin. (2) pct. 1-10, cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier;

i) cele de la alin. (2) pct. 11 și 16, cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier;

j) cele de la alin. (2) pct. 12-15 și 17, cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei, aplicabilă conducătorului auto;

k) cele de la alin. (3) pct. 1-10, cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier;

l) cele de la alin. (3) pct. 11 și 12, cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier;

m) cele de la alin. (3) pct. 13-19, cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei, aplicabilă conducătorului auto."

Ulterior sesizării Curții Constituționale, prin

art. I pct. 6 din Legea nr. 52/2010

privind aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 21/2009

pentru modificarea și completarea

Ordonanței Guvernului nr. 37/2007

privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 25 martie 2010, dispozițiile

art. 9 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007

au fost modificate, având în prezent următorul cuprins:

- Art. 9 alin. (1): "Contravențiile prevăzute la art. 8 se sancționează după cum urmează:

a) cu amendă de la 8.000 lei la 16.000 lei - faptele prevăzute la alin. (1) pct. 12, 14, 17, 21, 27, 33 și 34, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier;

b) cu amendă de la 8.000 lei la 12.000 lei - fapta prevăzută la alin. (1) pct. 13, aplicabilă atelierului care a montat, reparat și calibrat incorect tahograful, și fapta prevăzută la alin. (1) pct. 35, aplicabilă operatorului economic sau conducătorului auto care a montat dispozitive ilegale;

c) cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei - faptele prevăzute la alin. (1) pct. 15-16, 18-20, 22-26, 28-30, 36 și 38, aplicabilă conducătorului auto, și faptele prevăzute la alin. (1) pct. 1-11, 31 și 32, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier;

d) cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei - faptele prevăzute la alin. (2) pct. 1-11 și 16, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier, și faptele prevăzute la alin. (2) pct. 12-15 și 17, aplicabilă conducătorului auto;

e) cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei - faptele prevăzute la alin. (3) pct. 1-12, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier, și faptele prevăzute la alin. (3) pct. 13-19, aplicabilă conducătorului auto."

Prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. III/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, instanța de contencios constituțional a statuat că, în cazul în care, după invocarea unei excepții de neconstituționalitate în fața instanțelor judecătorești, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituțională se pronunță asupra constituționalității prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă soluția legislativă din legea modificată este, în principiu, aceeași cu cea dinaintea modificării.

În cazul de față, Curtea observă că prin modificarea dispozițiilor

art. 9 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007

adusă de

Legea nr. 52/2010

a fost preluată soluția legislativă criticată.

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că aceste prevederi de lege contravin dispozițiilor constituționale ale art. 23 alin. (12) potrivit cărora "Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii" și celor ale art. 45 privind libertatea economică.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra prevederilor de lege ce formează obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate, în forma anterioară modificării aduse prin

Legea nr. 52/2010 , prin

Decizia nr. 1.335 din 22 octombrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 15 decembrie 2009.

Cu acel prilej, Curtea a statuat - cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 23 alin. (12) din Constituție - că această critică este neîntemeiată, deoarece textul Legii fundamentale instituie principiul legalității pedepsei, făcând referire în principal la sancțiunile penale, iar în ceea ce privește sancțiunile contravenționale, cu referire la răspunderea contravențională, sunt aplicabile garanțiile procesual civile, iar nu cele penale, aspect ce rezultă din prevederile

art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, conform cărora dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu cele ale Codului de procedură civilă.

Totodată, Curtea a constatat că este neîntemeiată critica de neconstituționalitate privind încălcarea prevederilor art. 45 din Constituție, potrivit cărora accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora sunt garantate în condițiile legii. Întreprinderea sau operatorul de transport rutier în activitatea căreia/căruia s-a constatat săvârșirea unei contravenții nu poate invoca principiul libertății economice, câtă vreme aceasta/acesta nu a respectat prevederile legale.

Prin

Decizia nr. 683 din 11 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 22 octombrie 2007, Curtea a reținut că "obligarea întreprinderii sau operatorului de transport la plata amenzii pentru o faptă săvârșită de către conducătorul auto [...] este o soluție legislativă justificată prin raportul de prepușenie existent între întreprinderea sau operatorul de transport rutier și conducătorul auto, angajat al acesteia/acestuia, raport în virtutea căruia comitentul are obligația de a impune conducătorului auto utilizarea instrumentarului și a documentelor prevăzute de lege. Totodată, întrucât răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia, acesta are la dispoziție o acțiune în regres împotriva prepusului".

Întrucât criticile de neconstituționalitate privesc, în esență, aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 9 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007

privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cibo Trans" - S.R.L. din Constanța în Dosarul nr. 13.424/182/2009 al Judecătoriei Baia Mare - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 aprilie 2011.