Decizia nr. 647/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 287 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii și ale art. 304^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Petru Zuga în Dosarul nr. 6.022/107/2008 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 6.022/107/2008, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 287 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii și ale art. 304^1 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost ridicată de Petru Zuga cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 135/2009, pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 6.022/107/2008.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că art. 287 din Codul muncii, care prevede că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, îl defavorizează pe angajat, întrucât angajatorul ar putea să nu depună înscrisurile necesare aflării adevărului, astfel că este afectat dreptul la un proces echitabil. În același timp, dispozițiile criticate creează o situație dezavantajoasă și pentru angajator, întrucât acesta dispune de un timp prea scurt pentru formularea apărării. În ceea ce privește dispozițiile art. 304^1 din Codul de procedură civilă, arată că acestea instituie o discriminare între persoanele care beneficiază de calea de atac a apelului și cei care beneficiază doar de recurs.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că dispozițiile de lege criticate sunt în acord cu textele din Constituție invocate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale prin

deciziile nr. 494/2004 , nr. 82/2008, nr. 629/2010 și nr. 1.221/2010, arată că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 287 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziții potrivit cărora: "Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare."

De asemenea, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie și dispozițiile art. 304^1 din Codul de procedură civilă, dispoziții potrivit cărora: "Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele."

Autorul excepției consideră că prevederile de lege criticate contravin următoarelor texte din Constituție: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor și art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției critică dispozițiile art. 287 din Codul muncii atât din perspectiva angajatului, cât și a angajatorului.

În ceea ce privește pretinsele atingeri aduse drepturilor fundamentale ale angajatului, Curtea constată că textul criticat prevede "obligația", iar nu opțiunea angajatorului de a depune înscrisurile necesare pentru aflarea adevărului. În măsura în care se eschivează de la această obligație, instanța, în virtutea rolului său activ, poate obliga angajatorul să prezinte probele cerute.

Cât privește critica formulată din perspectiva angajatorului, constatând calitatea pe care o are în proces autorul excepției, Curtea apreciază că aceasta este lipsită de interes, astfel că urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

În ceea ce privește critica dispozițiilor art. 304^1 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că justificarea acestei reglementări derogatorii de la regula generală a caracterului nedevolutiv al recursului ține de deosebirile esențiale existente între cele două situații avute în vedere de legiuitor. Astfel, în situația în care s-a putut exercita calea de atac a apelului, cauza a fost, integral și sub toate aspectele legalității și temeiniciei soluției pronunțate de prima instanță, examinată de o instanță de control judiciar, la un grad de jurisdicție superior, iar recursul va putea fi exercitat pentru motive concret și limitativ determinate, care vizează legalitatea deciziei pronunțate în apel. În situația în care părților nu le este deschisă calea de atac a apelului, apare firesc ca instanța să poată cerceta sub toate aspectele cauza dedusă judecății.

Această posibilitate, coroborată cu principiul rolului activ al judecătorului, conform căruia instanța are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, este menită să asigure părților o judecată echitabilă și să conducă instanța la cercetarea și aprecierea tuturor aspectelor relevante pentru pronunțarea unei soluții.

De altfel, asupra constituționalității textelor de lege criticate în raport cu dispozițiile constituționale referitoare la egalitatea cetățenilor în drepturi și dreptul la un proces echitabil, Curtea s-a mai pronunțat și prin

Decizia nr. 1.640 din 16 decembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 28 februarie 2011, și

Decizia nr. 49 din 20 ianuarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 17 martie 2011, respingând excepțiile de neconstituționalitate ca neîntemeiate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziei amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 287 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii și ale art. 304^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Petru Zuga în Dosarul nr. 6.022/107/2008 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 mai 2011.