Decizia nr. 437/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cristina Târcoveanu și Eugen Bogdan Târcoveanu, în Dosarul nr. 4.270/2/2010 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorii excepției mandatarul Spirache Burlache, precum și doamna avocat Mihaela Mănuceanu, constatându-se lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepției, doamna avocat Mihaela Mănuceanu, care solicită admiterea acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 28 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 4.270/2/2010, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 322 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost invocată de Cristina Târcoveanu și Eugen Bogdan Târcoveanu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile art. 322 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora hotărârile din recurs pot fi atacate cu revizuire doar atunci când evocă fondul, sunt neconstituționale, întrucât motivele prevăzute pentru exercitarea căii de atac a revizuirii nu pot fi contestate pe altă cale procedurală. Prin faptul că hotărârile din recurs pot fi atacate pe calea revizuirii doar când evocă fondul, se realizează o încălcare a liberului acces la justiție. O astfel de îngrădire este nejustificată și constituie, în același timp, și o discriminare.

Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorilor excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 322 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut: "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: [...]"

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți privind dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra constituționalității dispozițiilor criticate s-a pronunțat prin mai multe decizii și, răspunzând unor critici asemănătoare, a statuat constant că prevederile respective sunt în acord cu dispozițiile constituționale.

Astfel, prin

Decizia nr. 258 din 6 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 20 mai 2008, Curtea a reținut că revizuirea este o cale extraordinară de atac promovată în scopul îndreptării erorilor de fapt. Pentru acest motiv, ce ține de specificul căii de atac, textul de lege criticat se referă la hotărâri pronunțate în recurs prin care se evocă fondul.

Curtea nu a putut reține, așadar, critica privind încălcarea accesului liber la justiție, întrucât, așa cum a statuat Curtea în jurisprudența sa, acesta nu presupune accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac.

Totodată, nu a putut fi reținută nici încălcarea principiului egalității în drepturi, de vreme ce părțile se află în situații juridice diferite determinate de modul în care a fost soluționat recursul.

În final, Curtea a reținut că interesul legat de stabilitatea hotărârilor judecătorești definitive, precum și a raporturilor juridice la care se referă impune ca legea să stabilească riguros și limitativ cazurile și motivele pentru care se poate exercita calea de atac a revizuirii.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în această decizie își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Având în vedere că nu a avut loc vreo încălcare a drepturilor fundamentale invocate, Curtea mai reține că dispozițiile art. 53 din Constituție nu sunt incidente în cauza de față.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cristina Târcoveanu și Eugen Bogdan Târcoveanu în Dosarul nr. 4.270/2/2010 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința din data de 7 aprilie 2011.