Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 796/2011

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente

prezumat în vigoare

Data actului
16 iunie 2011
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 646 din 9 septembrie 2011
Citează
9 acte
Structură
2 articole · 14.428 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 3

  • OUG nr. 62/2010 30 iunie 2010 (prevederi anume) pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter poli…
  • OUG nr. 62/2010 30 iunie 2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter poli…
  • Decizia nr. 1354/2010 20 octombrie 2010 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și art. II …

Are ca temei 2

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
  • Legea nr. 221/2009 2 iunie 2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pr…

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. I și

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Dumitru Gavrilă în Dosarul nr. 722/108/2010 al Curții de Apel Timișoara - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantul Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă, deoarece, prin

Decizia Curții Constituționale nr. 1.354/2010 , textele de lege criticate au fost declarate neconstituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 722/108/2010, Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I și II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

Excepția a fost ridicată de Dumitru Gavrilă cu prilejul soluționării apelului împotriva Sentinței civile nr. 245 din 7 aprilie 2010, pronunțate de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 722/108/2010 având ca obiect despăgubiri în temeiul

Legii nr. 221/2009 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 , prin care a fost plafonat cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciile morale suferite de persoanele condamnate politic sau supuse unor măsuri administrative cu caracter politic, afectează independența justiției atât timp cât sunt impuse instanțelor de judecată limite maxime pentru acordarea acestor despăgubiri. Invocă, în acest sens,

Decretul-lege nr. 118/1990 ,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 , art. 11 din "Principiile fundamentale privind independența justiției, validate de Adunarea Generală a O.N.U".

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

încalcă principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, deoarece se aplică și situațiilor în care există o hotărâre pronunțată de prima instanță, care, deși nu este definitivă, este legală și temeinică în raport de legislația aflată în vigoare la momentul pronunțării acesteia. Sunt invocate, în acest sens,

Decizia Curții Constituționale nr. 830/2008

și

Decizia nr. 52/2007

pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii de către Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dispozițiile criticate creează situații discriminatorii pentru diferitele categorii de descendenți ai persoanei condamnate politic sau supuse unei măsuri administrative cu caracter politic și generează discriminări în raport de persoanele arestate sau condamnate în prezent, conform dreptului comun, care, spre deosebire de deținuții politici, au posibilitatea de a obține despăgubiri neplafonate, în cazul în care se constată că au fost condamnate sau arestate pe nedrept.

Contrar dispozițiilor art. 52 alin. (1) și (3) din Constituție, actul normativ criticat încalcă dreptul la repararea integrală a prejudiciului. Autorul invocă, în acest sens,

Decizia nr. 297 din 21 ianuarie 2009

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală.

În opinia autorului actul normativ criticat a fost adoptat fără a exista o situație extraordinară a cărei reglementare să nu poată fi amânată și fără ca urgența să fie motivată în cuprinsul acestuia, fiind afectate drepturi și libertăți fundamentale. Totodată, consideră că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

a fost adoptată cu încălcarea interdicțiilor privind modificarea

Legii nr. 221/2009 , lege organică.

Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate invocată este întemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

În ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că, deși potrivit încheierii de sesizare acesta îl constituie dispozițiile

art. I și II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, ordonanță publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, în realitate, autorul excepției critică doar dispozițiile art. I pct. 1 și art. II din această ordonanță de urgență, astfel că instanța constituțională urmează să se pronunțe numai asupra acestor prevederi de lege, care au următorul cuprins:

-

Articolul I

pct. 1: "Legea nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modifică și se completează după cum urmează:

1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modifică și va avea următorul cuprins:

«a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:

1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;

2. 5.000 de euro pentru soțul/soția și descendenții de gradul I;

3. 2.500 de euro pentru descendenții de gradul al II-lea;».";

-

Articolul II

: "Dispozițiile Legii nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate și completate prin prezenta ordonanță de urgență, se aplică proceselor și cererilor pentru a căror soluționare nu a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele legale criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției și a legilor, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 52 alin. (1) și (3) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 115 alin. (1), (4) și (6) privind emiterea ordonanțelor, condițiile de adoptare a ordonanțelor de urgență și limitele acestora, art. 124 alin. (2) și (3) privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției și independența judecătorilor și ale art. 148 alin. (2) privind prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu, precum și prevederile art. 6 paragraful 1 și ale art. 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil și interzicerea abuzului de drept și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la Convenție privind interzicerea generală a discriminării.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin

Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, a admis excepția de neconstituționalitate, constatând că dispozițiile art. I pct. 1 și

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

sunt neconstituționale. Cu acel prilej, Curtea a statuat că dispozițiile legale criticate instituie o inechitate, fără o motivare temeinică, obiectivă și rațională.

Totodată, Curtea a observat că "tratamentul juridic diferențiat aplicat celor care se consideră îndreptățiți la despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea politică, în funcție de momentul în care hotărârea pronunțată de instanță privind dreptul la despăgubiri rămâne definitivă, afectează drepturile persoanelor care nu dețineau o hotărâre definitivă la data intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 ".

În consecință, Curtea a constatat că dispozițiile art. I pct. 1 și

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție privind egalitatea în drepturi.

De asemenea, Curtea a constatat că "prevederile legale criticate încalcă și principiul neretroactivității, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, în sensul că se aplică inclusiv situațiilor în care există o hotărâre judecătorească pronunțată în primă instanță, care, deși nedefinitivă, poate fi legală și temeinică prin raportare la legislația aflată în vigoare la data pronunțării acesteia. Astfel, la data introducerii cererii de chemare în judecată, sub imperiul

Legii nr. 221/2009 , nemodificată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 , s-a născut un drept la acțiune pentru a solicita despăgubiri neplafonate sub aspectul întinderii, iar

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

nu constituie norme de procedură pentru a se invoca principiul aplicării sale imediate, ci este un act normativ care cuprinde dispoziții de drept material, astfel că legea aflată în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată este aplicabilă pe tot parcursul procesului".

Pe de altă parte, Curtea a constatat că dispozițiile art. I pct. 1 și

art. II ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010

"înfrâng și prevederile art. 115 alin. (6) din Constituție, deoarece afectează un drept fundamental - egalitatea în drepturi a cetățenilor, consfințit în prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1)".

Având în vedere argumentele expuse, Curtea a observat că "nerespectarea acestor norme constituționale atrage și înfrângerea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora, «În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie»".

În aceste condiții, Curtea constată că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit după sesizarea Curții, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 și

art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Dumitru Gavrilă în Dosarul nr. 722/108/2010 al Curții de Apel Timișoara - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 iunie 2011.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Simina Gagu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.