Decizia nr. 1229/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 273/2006

privind finanțele publice locale, precum și pentru stabilirea unor măsuri financiare, excepție ridicată de Primarul Orașului Hațeg și Consiliul Local al Orașului Hațeg în Dosarul nr. 4.987/97/2010 al Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.683D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, face referire la

Decizia Curții Constituționale nr. 1.105/2010 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 18 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 4.987/97/2010, Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 273/2006

privind finanțele publice locale, precum și pentru stabilirea unor măsuri financiare, excepție ridicată de Primarul Orașului Hațeg și Consiliul Local al Orașului Hațeg într-o cauză având ca obiect obligația de a face.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prin punerea în aplicare a ordonanței criticate se ajunge ca cetățenii să nu mai fie egali în fața legilor și să nu mai fie asigurat un nivel de trai decent. Totodată, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate s-a dispus unilateral de către Guvern reorganizarea sistemului administrației publice locale, încălcându-se prevederile art. 73 alin. (3) lit. o) din Constituție. De asemenea, urgența care a determinat adoptarea actului normativ criticat nu se poate justifica prin eficientizarea și îmbunătățirea actului managerial în condițiile reducerii numărului de posturi din administrația publică locală. Pe cale de consecință, carențele în dovedirea urgenței și a situației extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată duc la concluzia că ordonanța de urgență criticată nu respectă exigențele impuse de prevederile constituționale ale art. 115 alin. (4). Ordonanța de urgență criticată afectează și modul de funcționare a activităților autorităților administrației publice locale, reprezentând o imixtiune a Guvernului, ca autoritate a administrației publice centrale, în activitatea autorităților administrației publice locale, afectând regimul acestora, fără luarea în considerare și a altor criterii specifice bunei funcționări a acesteia. Astfel, Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competența materială, încălcând prevederile art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală. În final, se susține că impunerea unui număr maxim de posturi încalcă prevederile art. 120 alin. (1) și art. 121 alin. (1) din Legea fundamentală, periclitând, în același timp, capacitatea administrativ-financiară a autorităților administrației publice locale de a satisface interesele publice ale administrației și de a rezolva treburile publice.

Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal nu și-a exprimat opinia referitoare la excepția de neconstituționalitate invocată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 273/2006

privind finanțele publice locale, precum și pentru stabilirea unor măsuri financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 450 din 2 iulie 2010.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autorii excepției invocă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la statul român, art. 16 alin. (1) și (2) referitor la egalitatea în drepturi, art. 31 alin. (2) referitor la dreptul la informație, art. 47 alin. (1) referitor la nivelul de trai, art. 73 alin. (3) lit. o) referitor la categoriile de legi, art. 115 alin. (4) și (6) referitor la delegarea legislativă, art. 120 referitor la principiile de bază ale administrației publice locale, art. 121 referitor la autoritățile comunale și orășenești și art. 123 alin. (4) referitor la prefect. De asemenea, sunt invocate și prevederile art. 4 pct. 4 și art. 6 pct. 1 din Carta europeană a autonomiei locale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 1.105 din 21 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 8 octombrie 2010, a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2010

și a constatat că acestea nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorii excepției și în prezenta cauză. Cu acel prilej, Curtea a statuat următoarele:

I. Cu privire la criticile de neconstituționalitate extrinsecă, prin raportare la prevederile art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală, Curtea a constatat că, în nota de fundamentare a ordonanței de urgență criticate, existența unei situații extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată și urgența acesteia sunt justificate de Guvern.

Având în vedere jurisprudența sa, cu privire la art. 115 alin. (4) din Constituție, Curtea a analizat fiecare dintre aceste motive invocate de Guvern, pentru a stabili dacă implicațiile financiare legate de modificările legislative adoptate, în situația dată, se circumscriu situației extraordinare sau unor elemente de oportunitate. Astfel, Curtea a constatat că reglementarea criticată nu aduce atingere dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, îndeplinind exigențele urgenței și ale situației extraordinare.

II. O altă critică formulată de autorii excepției constă în faptul că prin această ordonanță de urgență se contravine art. 115 alin. (6) din Constituție, care nu îngăduie să fie adoptate ordonanțe de urgență prin care este afectat regimul instituțiilor fundamentale ale statului.

Pentru a constata aplicabilitatea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție în cauza dedusă judecății, instanța constituțională este chemată să aprecieze dacă instituțiile vizate de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2010

reprezintă instituții fundamentale ale statului, pe de o parte, și dacă modificările operate prin noua reglementare afectează regimul acestor instituții.

În ceea ce privește primul aspect, Curtea a apreciat că natura autorităților administrației publice locale (consiliile locale, primarii și consiliile județene) de instituții fundamentale ale statului este deopotrivă subliniată de statutul constituțional al acestora, consacrat de art. 120-122 - Administrația publică locală, precum și de faptul că organizarea și funcționarea sa, adică regimul său juridic, se reglementează, potrivit art. 73 alin. (3) lit. o) din Constituție, prin lege organică.

Referitor la cel de-al doilea aspect, Curtea a observat că, potrivit

art. 1 alin. (1) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, "Prezenta lege reglementează regimul general al autonomiei locale, precum și organizarea și funcționarea administrației publice locale", stabilind, în art. 2 alin. (1) al aceluiași act normativ, că "Administrația publică în unitățile administrativ-teritoriale se organizează și funcționează în temeiul principiilor descentralizării, autonomiei locale, deconcentrării serviciilor publice, eligibilității autorităților administrației publice locale, legalității și al consultării cetățenilor în soluționarea problemelor locale de interes deosebit."

Or, din analiza întregului conținut al

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2010 , Curtea nu a putut reține că acest act normativ aduce vreo modificare

Legii nr. 215/2001 , neafectând în niciun sens, fie el pozitiv sau negativ, regimul autorităților publice locale, reprezentate de consilii locale, primari sau consilii județene. Modificările operate se limitează la modificarea și completarea

Legii nr. 273/2006

privind finanțele publice locale, precum și la stabilirea unor măsuri financiare de natură a spori disciplina financiară, predictibilitatea și transparența execuției bugetare la nivelul unităților/subdiviziunilor administrativ-teritoriale, cu impact direct asupra arieratelor înregistrate ca urmare a managementului financiar imprudent și a cheltuielilor bugetare la nivelul unităților/subdiviziunilor administrativteritoriale. Prin urmare, Curtea a constatat că reglementarea criticată îndeplinește exigențele prevăzute de art. 115 alin. (6) din Constituție referitor la interdicția legiferării în domeniul regimului instituțiilor fundamentale ale statului prin ordonanță de urgență.

III. În fine, referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 120-122 din Constituție, precum și a dispozițiilor art. 4 pct. 4 și art. 6 pct. 1 din Carta europeană a autonomiei locale, Curtea a constatat că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2010

respectă exigențele constituționale consacrate de prevederile art. 120-122 referitoare la principiul autonomiei locale.

Considerentele și soluția acestor decizii sunt valabile și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 273/2006

privind finanțele publice locale, precum și pentru stabilirea unor măsuri financiare, excepție ridicată de Primarul Orașului Hațeg și Consiliul Local al Orașului Hațeg în Dosarul nr. 4.987/97/2010 al Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2011.