Decizia nr. 1422/2011

Articolul 2

din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2009 : "Alineatul (1) al articolului 11 din

Ordonanța Guvernului nr. 15/2008

privind creșterile salariate ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 30 ianuarie 2008, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 221/2008 , cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

1. După litera a) se introduce o nouă literă, litera a^1), cu următorul cuprins:

«a^1) pentru perioada 1-30 aprilie 2009, coeficienții de multiplicare și valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a și 3a;».

2. Litera b) se modifică și va avea următorul cuprins:

«b) pentru perioada 1 mai-31 august 2009 se va acorda o treime din creșterea salariilor de bază obținute prin aplicarea coeficienților de multiplicare și a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b și 3b;»".

-

Articolul 3

din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2009 : "Valorile coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzute în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a, 3a, 1.1b, 1.2b, 2b și 3b la

Ordonanța Guvernului nr. 15/2008 , aprobată cu modificări prin

Legea nr. 221/2008 , cu modificările și completările ulterioare, se aplică corespunzător perioadelor stabilite la art. 2 din prezenta ordonanță de urgență".

-

Articolul 2

din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 : " Ordonanța Guvernului nr. 15/2008

privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2008, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 221/2008 , cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 1^1 alineatul (1), litera a^1) va avea următorul cuprins:

«a^1) pentru perioada 1 mai-31 decembrie 2009, coeficienții de multiplicare și valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a și 3a;».

2. La articolul 1^1 alineatul (1), literele b) și c) se abrogă.

3. Anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b și 3b se abrogă".

-

Articolul 3

din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 : "Articolul 3 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2009

privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 1 aprilie 2009, se abrogă".

-

Articolul 29

alin. (1) din Legea nr. 47/1992

în privința sintagmei "în vigoare": "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".

-

Articolul I

pct. 3 din Legea nr. 177/2010 : "La articolul 29, alineatul (5) se abrogă".

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile

art. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2009 , ale

art. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 , ale

Legii nr. 259/2009

și ale

Legii nr. 300/2009

contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5) privind statul român, art. 41 referitor la muncă și protecția socială a muncii, art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai, art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului și art. 115 alin. (4) și (6) privind delegarea legislativă, iar dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

în privința sintagmei "în vigoare" încalcă art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil și art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție privind interzicerea generală a discriminării. În fine, se consideră că

art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010

încalcă prevederile constituționale ale art. 1 privind statul român, art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor și obligațiilor, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul de apărare și art. 142 în privința rolului Curții Constituționale, precum și art. 6 paragraful 1 din Convenția menționată privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate formulată, Curtea constată următoarele:

I. Prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.

Prin

Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 mai 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor

Legii nr. 221/2008 , stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009 stabilit în conformitate cu

Legea nr. 221/2008 , și nu cu

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 . O atare interpretare, departe de a constitui o ingerință în sfera de competență a puterii legiuitoare, reprezintă o aplicare corectă a deciziilor Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării personalului din învățământ (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 124 din 9 februarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României nr. 272 din 27 aprilie 2010,

Decizia nr. 983 din 30 iunie 2009 , sau

Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009 , publicate în Monitorul Oficial al României nr. 531 din 31 iulie 2009).

Așadar, în momentul de față, dispozițiile

art. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2009 , ale

art. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 , ale

Legii nr. 259/2009

și ale

Legii nr. 300/2009

nu mai au nici un efect asupra raportului juridic deja stabilit, cele reținute în decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție fiind în conformitate cu solicitările autorului excepției exprimate prin cererea de chemare în judecată. Rezultă, așadar, că excepția de neconstituționalitate ridicată vizează, din acest moment, chestiuni de aplicare și interpretare a legii, astfel încât aceasta, în temeiul

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , urmează să fie respinsă ca inadmisibilă (a se vedea, în acest sens, și

Decizia nr. 898 din 30 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011).

II. În privința sintagmei "în vigoare" cuprinsă în

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea, prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , precitată, a stabilit că aceasta este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.

Astfel, în măsura în care instanța constituțională a constatat constituționalitatea textului criticat într-o anumită interpretare ce rezultă fie, în mod nemijlocit, din dispozitivul deciziei, fie din coroborarea considerentelor cu dispozitivul deciziei, prin ridicarea din nou a unei excepții de neconstituționalitate cu privire la același text și cu o motivare identică se tinde la înfrângerea caracterului general obligatoriu al deciziei Curții Constituționale, care se atașează inclusiv deciziilor prin care se constată constituționalitatea legilor sau a ordonanțelor ori a unor dispoziții din acestea. Dacă în cel de-al doilea caz, "pentru a da o forță sporită deciziei și fără a marca o reconsiderare a jurisprudenței sale", Curtea este competentă să se pronunțe în sensul admiterii excepției formulate ( Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 7 iulie 2011), în primul caz devin incidente dispozițiile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Rațiunea aplicării acestor dispoziții legale constă în faptul că, indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituțională a hotărât, în dispozitivul deciziei pronunțate în cadrul competenței prevăzute de art. 146 lit. d) din Constituție, că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituția, se menține prezumția de constituționalitate a textului în această interpretare, dar sunt excluse cadrului constituțional toate celelalte interpretări posibile. În consecință, a contesta din nou constituționalitatea interpretărilor care au fost deja excluse din cadrul constituțional echivalează cu încălcarea art. 147 alin. (4) din Constituție coroborat cu

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 .

Prin urmare, reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit după momentul sesizării Curții Constituționale de către instanța judecătorească, dar înainte de publicarea

Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011

în Monitorul Oficial al României, Partea I, aceasta urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea, în acest sens, și

Decizia nr. 898 din 30 iunie 2011 ).

III. În privința criticilor de neconstituționalitate care se aduc

art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 , se observă că, prin

Decizia nr. 1.106 din 22 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, Curtea a arătat că noua reglementare asigură accesul persoanei la justiție, atât la instanța de drept comun, cât și la instanța constituțională, părțile beneficiind în continuare de toate mijloacele de apărare care le sunt recunoscute prin lege și, implicit, de posibilitatea de a-și realiza, în mod real, drepturile și a-și satisface interesele în fața justiției. Abrogarea măsurii suspendării de drept nu impietează asupra efectivității dreptului de acces la un tribunal, neconstituind un obstacol în valorificarea acestui drept, de natură a-i pune în discuție însăși substanța.

Mai mult, măsura adoptată asigură echilibrul procesual între persoane cu interese contrare, fiind menită să garanteze egalitatea de arme a acestora, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.

În altă ordine de idei, Curtea a constatat că apare ca lipsită de temei și susținerea potrivit căreia noua reglementare ar afecta stabilitatea raporturilor juridice existente între părți. Dacă prevederea suspendării de drept a cauzei a fost justificată, așa cum s-a menționat în prealabil, de temerea de a nu se ajunge la pronunțarea unor hotărâri definitive în baza unei prevederi potențial neconstituționale, numărul redus al dispozițiilor declarate neconstituționale, în raport cu numărul excepțiilor invocate, demonstrează faptul că suspendarea cauzelor aflate pe rolul instanțelor a acoperit, în prea puține cazuri, un risc real în acest sens, în cele mai multe situații dovedindu-se doar o modalitate convenabilă la îndemâna părții interesate în tergiversarea cauzei.

Curtea a observat că abrogarea măsurii suspendării de drept este însoțită de reglementarea unor noi cauze de revizuire în materie civilă, respectiv penală, de natură să asigure părților garanțiile specifice dreptului la un proces echitabil. Astfel, în cazul în care excepția de neconstituționalitate este admisă și legea, ordonanța ori dispoziția dintr-o lege sau ordonanță ori alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare, au fost declarate neconstituționale, iar, până la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei Curții Constituționale, hotărârea prin care s-a soluționat cauza în care a fost invocată excepția a devenit definitivă, persoanele prevăzute de lege pot cere revizuirea acestei hotărâri.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

IV. Distinct de cele arătate prin decizia menționată, Curtea reține că, într-adevăr, în practică pot apărarea situații dificil de rezolvat ca urmare a eliminării suspendării de drept a cauzei pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate. Însă acest lucru nu echivalează ab initio cu neconstituționalitatea soluției legislative criticate, astfel încât instanțele judecătorești, prin practica lor, precum și legiuitorul, după caz, trebuie să găsească soluții care să acompanieze relația dintre instanțele judecătorești și cea constituțională și care să nu afecteze în vreun fel autoritatea deciziilor Curții Constituționale sau interesele părților din proces atunci când Curtea este sesizată cu o excepție de neconstituționalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2009

privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, ale

art. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009

privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009, ale

Legii nr. 259/2009

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 31/2009

privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar și ale

Legii nr. 300/2009

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009

privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, excepție ridicată de Corneliu Căileanu în Dosarul nr. 7.824/99/2009 al Tribunalului Iași - Secția civilă.

2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (1) în privința sintagmei "în vigoare" din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

3. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală al României, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 octombrie 2011.