Decizia nr. 898/2011

Articolul 3

din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 : "Articolul 3 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2009

privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 1 aprilie 2009, se abrogă.";

-

Articolul 29

alin. (1) din Legea nr. 47/1992 : "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile

art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009

contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5) privind statul român, art. 41 referitor la muncă și protecția socială a muncii, art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai, art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului și ale art. 115 alin. (4) și (6) privind delegarea legislativă, iar dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , în privința sintagmei "în vigoare", încalcă art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil și art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție privind interzicerea generală a discriminării.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată următoarele:

I.

Articolul 3

din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009

abrogă

art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2009

și reprezintă mai degrabă o dispoziție de corelare între

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2009

și

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 , în sensul că, prin intrarea în vigoare a acestui ultim text, automat trebuia eliminată și prevederea referitoare la valorile coeficientului din anexele care se aplică corespunzător perioadelor stabilite la

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2009 , din moment ce

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009

nu a mai păstrat criteriile de temporalitate prevăzute anterior de

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2009 . Însă, chiar și în lipsa acestei abrogări exprese directe, oricum textul

art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2009

nu ar mai fi fost în vigoare tocmai prin abrogarea implicită a acestuia ca efect al intrării în vigoare a

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 .

Prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 *), nepublicată încă la data pronunțării prezentei decizii, Curtea a stabilit că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.

------------

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.

Prin

Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 mai 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor

Legii nr. 221/2008

pentru aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 15/2008

privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu

Legea nr. 221/2008 , și nu cu

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 . O atare interpretare, departe de a constitui o ingerință în sfera de competență a puterii legiuitoare, reprezintă o aplicare corectă a deciziilor Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării personalului din învățământ (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 124 din 9 februarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 27 aprilie 2010,

Decizia nr. 983 din 30 iunie 2009

și Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009).

Așadar, în momentul de față, textul criticat nu mai are niciun efect asupra raportului juridic deja stabilit, cele reținute în decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție fiind în conformitate cu solicitările autorului excepției exprimate prin cererea de chemare în judecată. Rezultă așadar că excepția de neconstituționalitate ridicată vizează, din acest moment, chestiuni de aplicare și interpretare a legii, astfel încât aceasta, în temeiul

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

II. În privința sintagmei "în vigoare" cuprinsă în

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea, prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 *), nepublicată încă la data pronunțării prezentei decizii, a stabilit că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.

-----------

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.

Astfel, în măsura în care instanța constituțională a constatat constituționalitatea textului criticat într-o anumită interpretare, ce rezultă fie direct din dispozitivul deciziei, fie indirect din coroborarea considerentelor cu dispozitivul deciziei, prin ridicarea din nou a unei excepții de neconstituționalitate cu privire la același text și cu o motivare identică se tinde la înfrângerea caracterului general obligatoriu al deciziei Curții Constituționale, care se atașează inclusiv deciziilor prin care se constată constituționalitatea legilor sau a ordonanțelor ori a unor dispoziții din acestea. Dacă în cel de-al doilea caz, "pentru a da o forță sporită deciziei și fără a marca o reconsiderare a jurisprudenței sale", Curtea este competentă să se pronunțe chiar în sensul admiterii excepției formulate și constatării neconstituționalității textului contestat în interpretarea contrară deciziei anterioare ( Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 7 iulie 2011), în primul caz devin incidente dispozițiile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Rațiunea aplicării acestor dispoziții legale constă în faptul că, indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituțională a hotărât în dispozitivul deciziei pronunțate în cadrul competenței prevăzute de art. 146 lit. d) din Constituție că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituția, se menține prezumția de constituționalitate a textului în această interpretare, dar sunt excluse din cadrul constituțional toate celelalte interpretări posibile. În consecință, Curtea reține că într-o atare situație excepția de neconstituționalitate a fost admisă (a se vedea, mutatis mutandis,

Decizia nr. 121 din 16 octombrie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 27 mai 1997), iar a contesta din nou constituționalitatea interpretărilor care au fost deja excluse din cadrul constituțional echivalează cu încălcarea art. 147 alin. (4) din Constituție, coroborat cu

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 . De asemenea, în sensul respingerii ca inadmisibile, în temeiul

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , a unor astfel de excepții de neconstituționalitate, merită a fi menționate

Decizia nr. 167 din 26 septembrie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 8 decembrie 2000,

Decizia nr. 145 din 8 mai 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 14 iunie 2001, sau

Decizia nr. 245 din 18 septembrie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 12 noiembrie 2001. În consecință, obiect al controlului de constituționalitate îl poate forma numai acea interpretare a normei legale care nu a fost exclusă din cadrul constituțional, ceea ce nu este însă valabil în speța de față.

Prin urmare, reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit după momentul sesizării Curții Constituționale de către instanța judecătorească, dar înainte de publicarea

Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011

în Monitorul Oficial al României, Partea I, aceasta urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009

privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, excepție ridicată de Corneliu Căileanu în Dosarul nr. 5.217/99/2009 al Tribunalului Iași - Secția civilă - litigii de muncă.

2. Respinge ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, în privința sintagmei "în vigoare", excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 iunie 2011.