Decizia nr. 898/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009 și art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, în privința sintagmei "în vigoare"
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
- OUG nr. 41/2009 28 aprilie 2009 (prevederi anume) privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru peri…
Interpretează 1
- Decizia nr. 536/2011 28 aprilie 2011 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 44 alin. (3) din Ordo…
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Benke Karoly - magistrat-asistent-șef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009
privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009 și
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Corneliu Căileanu în Dosarul nr. 5.217/99/2009 al Tribunalului Iași - Secția civilă - litigii de muncă.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, arătând că aspectele învederate instanței constituționale de către autorul excepției au fost soluționate prin
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3 din 4 aprilie 2011 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 24 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 5.217/99/2009, Tribunalul Iași - Secția civilă - litigii de muncă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009
privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009 și
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Corneliu Căileanu într-o cauză având ca obiect drepturi bănești.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile
art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009
continuă soluțiile legislative promovate prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 151/2008
și
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2009 , ambele ordonanțe de urgență, în privința drepturilor salariale ale personalului din învățământ, fiind declarate neconstituționale.
Se mai susține că
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , în privința sintagmei "în vigoare", este neconstituțional, întrucât nu ține seama de faptul că o normă juridică primară, deși abrogată expres, poate produce în continuare efecte juridice posibil vătămătoare în privința raporturilor juridice pe care le guvernează. În consecință, textele abrogate de legiuitor nu pot fi sustrase controlului de constituționalitate în măsura în care acestea sunt aplicabile cauzei.
Tribunalul Iași - Secția civilă - litigii de muncă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 650 din 11 aprilie 2010.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009
privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 30 aprilie 2009, și
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010. În realitate, în privința
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
este criticată numai sintagma "în vigoare", astfel încât obiect al excepției îl constituie dispozițiile
art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009
și
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , în privința sintagmei "în vigoare". Aceste texte au următorul cuprins:
-
Articolul 3
din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 : "Articolul 3 din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2009
privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 1 aprilie 2009, se abrogă.";
-
Articolul 29
alin. (1) din Legea nr. 47/1992 : "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia."
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile
art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009
contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5) privind statul român, art. 41 referitor la muncă și protecția socială a muncii, art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai, art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului și ale art. 115 alin. (4) și (6) privind delegarea legislativă, iar dispozițiile
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , în privința sintagmei "în vigoare", încalcă art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil și art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție privind interzicerea generală a discriminării.
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată următoarele:
I.
Articolul 3
din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009
abrogă
art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2009
și reprezintă mai degrabă o dispoziție de corelare între
art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2009
și
art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 , în sensul că, prin intrarea în vigoare a acestui ultim text, automat trebuia eliminată și prevederea referitoare la valorile coeficientului din anexele care se aplică corespunzător perioadelor stabilite la
art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2009 , din moment ce
art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009
nu a mai păstrat criteriile de temporalitate prevăzute anterior de
art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2009 . Însă, chiar și în lipsa acestei abrogări exprese directe, oricum textul
art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2009
nu ar mai fi fost în vigoare tocmai prin abrogarea implicită a acestuia ca efect al intrării în vigoare a
art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 .
Prin
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 *), nepublicată încă la data pronunțării prezentei decizii, Curtea a stabilit că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale
art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.
------------
a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.
Prin
Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 mai 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor
pentru aprobarea
Ordonanței Guvernului nr. 15/2008
privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu
Legea nr. 221/2008 , și nu cu
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 . O atare interpretare, departe de a constitui o ingerință în sfera de competență a puterii legiuitoare, reprezintă o aplicare corectă a deciziilor Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării personalului din învățământ (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 124 din 9 februarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 27 aprilie 2010,
Decizia nr. 983 din 30 iunie 2009
și Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009).
Așadar, în momentul de față, textul criticat nu mai are niciun efect asupra raportului juridic deja stabilit, cele reținute în decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție fiind în conformitate cu solicitările autorului excepției exprimate prin cererea de chemare în judecată. Rezultă așadar că excepția de neconstituționalitate ridicată vizează, din acest moment, chestiuni de aplicare și interpretare a legii, astfel încât aceasta, în temeiul
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.
II. În privința sintagmei "în vigoare" cuprinsă în
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea, prin
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 *), nepublicată încă la data pronunțării prezentei decizii, a stabilit că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale
art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.
-----------
a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.
Astfel, în măsura în care instanța constituțională a constatat constituționalitatea textului criticat într-o anumită interpretare, ce rezultă fie direct din dispozitivul deciziei, fie indirect din coroborarea considerentelor cu dispozitivul deciziei, prin ridicarea din nou a unei excepții de neconstituționalitate cu privire la același text și cu o motivare identică se tinde la înfrângerea caracterului general obligatoriu al deciziei Curții Constituționale, care se atașează inclusiv deciziilor prin care se constată constituționalitatea legilor sau a ordonanțelor ori a unor dispoziții din acestea. Dacă în cel de-al doilea caz, "pentru a da o forță sporită deciziei și fără a marca o reconsiderare a jurisprudenței sale", Curtea este competentă să se pronunțe chiar în sensul admiterii excepției formulate și constatării neconstituționalității textului contestat în interpretarea contrară deciziei anterioare ( Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 7 iulie 2011), în primul caz devin incidente dispozițiile
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Rațiunea aplicării acestor dispoziții legale constă în faptul că, indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituțională a hotărât în dispozitivul deciziei pronunțate în cadrul competenței prevăzute de art. 146 lit. d) din Constituție că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituția, se menține prezumția de constituționalitate a textului în această interpretare, dar sunt excluse din cadrul constituțional toate celelalte interpretări posibile. În consecință, Curtea reține că într-o atare situație excepția de neconstituționalitate a fost admisă (a se vedea, mutatis mutandis,
Decizia nr. 121 din 16 octombrie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 27 mai 1997), iar a contesta din nou constituționalitatea interpretărilor care au fost deja excluse din cadrul constituțional echivalează cu încălcarea art. 147 alin. (4) din Constituție, coroborat cu
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 . De asemenea, în sensul respingerii ca inadmisibile, în temeiul
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , a unor astfel de excepții de neconstituționalitate, merită a fi menționate
Decizia nr. 167 din 26 septembrie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 8 decembrie 2000,
Decizia nr. 145 din 8 mai 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 14 iunie 2001, sau
Decizia nr. 245 din 18 septembrie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 12 noiembrie 2001. În consecință, obiect al controlului de constituționalitate îl poate forma numai acea interpretare a normei legale care nu a fost exclusă din cadrul constituțional, ceea ce nu este însă valabil în speța de față.
Prin urmare, reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit după momentul sesizării Curții Constituționale de către instanța judecătorească, dar înainte de publicarea
Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011
în Monitorul Oficial al României, Partea I, aceasta urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009
privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, excepție ridicată de Corneliu Căileanu în Dosarul nr. 5.217/99/2009 al Tribunalului Iași - Secția civilă - litigii de muncă.
2. Respinge ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, în privința sintagmei "în vigoare", excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 iunie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-șef, Benke Karoly
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.