Decizia nr. 167/2000

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Mariana Trofimescu - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 166 alin. (3) din Legea învățământului nr. 84/1995 , republicată, ridicată de Societatea Comercială "Manpel" - S.A. din Targu Mures în Dosarul nr. 7.927/1999 al Judecătoriei Targu Mures.

La apelul nominal Societatea Comercială "Manpel" - S.A. din Targu Mures este reprezentată de consilier juridic Kinga Nagy, care depune delegație la dosar. Lipsește Inspectoratul Școlar Județean Mures, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepției considera ca textul de lege criticat, consacrand o expropriere pentru cauza de utilitate publică, dacă nu o veritabila naționalizare, contravine prevederilor constituționale ale art. 41 alin. (2), (3) și (5) și ale art. 135, în măsura în care se referă la societăți comerciale cu capital integral privat. În final se solicita admiterea excepției de neconstituționalitate invocate.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curții Constituționale și faptul ca în speta nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acesteia, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 7 februarie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 7.927/1999, Judecătoria Targu Mures a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 166 alin. (3) din Legea învățământului nr. 84/1995 , republicată. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Manpel" - S.A. din Targu Mures într-o cauza civilă ce are ca obiect evacuarea acesteia dintr-un imobil din care ocupa o parte, fără titlu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, asa cum rezultă din "Precizările" depuse la dosar, se susține ca textul de lege criticat contravine art. 41 alin. (2), (3) și (5) privind protecția proprietății private, deoarece "consacra o expropriere pentru cauza publică, dacă nu o veritabila naționalizare".

Instanța de judecată, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate a

art. 166 alin. (3) din Legea nr. 84/1995 , republicată, este intemeiata în raport cu prevederile constituționale ale art. 41 alin. (2) privind protecția proprietății private, precum și ale art. 135 alin. (1) și (2) referitoare la proprietate, în măsura în care se referă la societăți comerciale cu capital integral privat, a căror privatizare s-a făcut în condițiile legii anterioare intrării în vigoare a

Legii nr. 84/1995 . De asemenea, considera ca, dacă imobilul a intrat legal în proprietatea paratei, trecerea în proprietatea publică a statului nu se poate face decât în condițiile art. 41 alin. (3) din Constituție, respectiv numai prin expropriere pentru o cauza de utilitate publică.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, apreciază ca "dispozițiile

art. 166 alin. (3) din Legea învățământului nr. 84/1995 , republicată, sunt constituționale numai în măsura în care ele se aplică împreună cu dispozițiile art. 41 alin. (3) din Constituție". În acest sens arata ca "pot fi reiterate ideile cu valoare de principiu cuprinse în Decizia nr. 121/1996" prin care Curtea Constituțională a admis în parte excepția de neconstituționalitate, arătând ca

art. 166 alin. (3) din Legea nr. 84/1995

este constituțional numai în măsura în care reintegrarea fără plata a bazei materiale aferente procesului de instrucție și educație se referă la imobilele din patrimoniul societăților comerciale la care statul deține majoritatea capitalului social, nu și la imobilele ce aparțin societăților comerciale care s-au privatizat în condițiile legii. Se remarca faptul ca

art. 166 alin. (3) a suferit unele modificări prin Legea nr. 151/1999

privind aprobarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 36/1997

pentru modificarea și completarea

Legii învățământului nr. 84/1995 , însă soluția legislativă din forma inițială a textului de lege a fost păstrată.

Guvernul, în punctul sau de vedere, ținând seama de jurisprudenta Curții Constituționale, concretizata în Decizia nr. 121/1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 64/1997, considera ca dispozițiile părții finale a alin. (3) al

art. 166 din Legea nr. 84/1995 , republicată, "sunt constituționale în măsura în care statul deține majoritatea capitalului social, întrucât trecerea unor bunuri din proprietatea privată a statului și a unităților sale administrativ-teritoriale în proprietatea publică a acestora se poate face numai în condițiile în care statul și unitățile sale administrativ-teritoriale au în proprietate bunurile pe care le transmit în proprietate publică".

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Excepția de neconstituționalitate privește dispozițiile

art. 166 alin. (3) din Legea învățământului nr. 84/1995 , republicată, care au următorul conținut: "Baza materială aferentă procesului de instruire și de educație, menționată la alin. (2) și realizată din fondurile statului sau din fondurile instituțiilor și întreprinderilor de stat în perioada anterioară datei de 22 decembrie 1989, se reintegrează, fără plata, în patrimoniul Ministerului Educației Naționale, al instituțiilor și unităților de învățământ și de cercetare științifică din sistemul învățământului de stat. Predarea-preluarea se face pe bază de protocol. Justa despăgubire se acordă, după caz, de Guvern. În aceleași condiții se reintegrează fără plata și imobilele care, conform

art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 , au trecut în patrimoniul unor societăți comerciale, indiferent de statutul capitalului social al acestora. Reintegrarea se face pe bază de protocol de predare-preluare."

Autorul excepției considera ca acest text de lege contravine prevederilor constituționale ale art. 41 alin. (2), (3) și (5), potrivit cărora:

"(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta și prealabilă despăgubire. [...]

(5) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) și (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justiție."

Curtea Constituțională a supus controlului sau dispozițiile

art. 166 alin. (3) din Legea nr. 84/1995

în redactarea avută înainte de modificarea și completarea acestei legi prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 , aprobată prin

Legea nr. 151/1999 . Prin Decizia nr. 121 din 16 octombrie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 64 din 8 aprilie 1997, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 27 mai 1997, s-a admis în parte excepția de neconstituționalitate și s-a constatat ca dispozițiile

art. 166 alin. (3) din Legea nr. 84/1995

"sunt constituționale numai în măsura în care reintegrarea fără plata a bazei materiale aferente procesului de instrucție și educație se referă la imobile din patrimoniul societăților comerciale la care statul deține majoritatea capitalului social, nu și la imobilele aparținând societăților comerciale care s-au privatizat în condițiile legii."

Sensul acestor decizii este acela ca prevederile

art. 166 alin. (3) din Legea nr. 84/1995 , republicată (articol ce păstrează soluția legislativă din forma sa inițială), nu pot dispune trecerea fără plata în proprietatea publică a statului a unor imobile intrate legal, pe calea privatizării, în proprietate exclusiva a unor persoane juridice de drept privat. O asemenea modalitate de transfer de proprietate se poate face numai în condițiile art. 41 alin. (3) din Constituție.

În consecința, în temeiul alin. (3) al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit căruia "Nu pot face obiectul excepției prevederile legale a căror constituționalitate a fost stabilită potrivit art. 145 alin. (1) din Constituție sau prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale", coroborat cu alin. (6) al aceluiași articol, excepția de neconstituționalitate a

art. 166 alin. (3) din Legea nr. 84/1995 , republicată, este inadmisibila.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 166 alin. (3) din Legea învățământului nr. 84/1995 , republicată, ridicată de Societatea Comercială "Manpel" - S.A. din Targu Mures în Dosarul nr. 7.927/1999 al Judecătoriei Targu Mures.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 septembrie 2000.