Decizia nr. 1545/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 și

art. 58 din Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cameron România" - S.A. din Ploiești în Dosarul nr. 2.567/204/2009 al Judecătoriei Câmpina - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 15 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 2.567/204/2009, Judecătoria Câmpina - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 și

art. 58 din Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cameron România" - S.A. din Ploiești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul consideră că cele două dispoziții legale criticate sunt contradictorii și creează două căi de atac cu regimuri juridice diferite, ceea ce conduce la încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituție. Astfel, calea de atac - plângerea - prevăzută de

art. 53 din Legea nr. 188/2000

este incomplet reglementată de lege, astfel încât creează posibilitatea unei judecăți a cauzei fără participarea tuturor părților implicate în raportul juridic civil - creditor, debitor, executor judecătoresc. Textul de lege criticat dă posibilitatea ca, în condițiile în care raportul juridic execuțional este tripartit, la judecată să participe doar două părți - partea vătămată de refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini un act sau de a efectua o executare silită - și executorul judecătoresc, iar hotărârea să fie opozabilă și părții din raportul juridic execuțional care nu a participat la proces, ceea ce încalcă dreptul la un proces echitabil.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 58 din lege reglementează o altă cale de atac împotriva actelor executorului judecătoresc, fără a face și precizarea părților litigiului, deși, susține autorul excepției, acest lucru se impunea pentru garantarea realizării drepturilor participanților la raportul juridic execuțional civil.

Judecătoria Câmpina - Secția civilă și-a exprimat opinia în sensul netemeiniciei excepției de neconstituționalitate formulate, arătând că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 53 și

art. 58 din Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000, dispoziții care au următorul conținut:

- Art. 53: "(1) Refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini un act sau de a efectua o executare silită se motivează, dacă părțile stăruie în cererea de îndeplinire a actului, în termen de cel mult 5 zile de la data refuzului.

(2) În cazul refuzului nejustificat de întocmire a unui act partea interesată poate introduce plângere în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștință de acest refuz la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc.

(3) Judecarea plângerii se face cu citarea părților. În cazul admiterii plângerii instanța indică în hotărâre modul în care trebuie întocmit actul.

(4) Hotărârea judecătoriei este supusă recursului.

(5) Executorul judecătoresc este obligat să se conformeze hotărârii judecătorești rămase irevocabile.

(6) Nerespectarea, cu rea-credință, de către executorul judecătoresc a obligației stabilite în alin. (5) constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani, iar dacă fapta a fost săvârșită din culpă, cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.";

- Art. 58: "Cei interesați sau vătămați prin actele de executare pot formula contestație la executare, în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (3) cu privire la accesul liber la justiție, precum și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile

art. 53 din Legea nr. 188/2000

reglementează calea de atac pe care o are la dispoziție partea interesată, respectiv plângerea împotriva refuzului nejustificat al executorului judecătoresc de a întocmi un anumit act în cadrul procedurii executării silite. În cazul admiterii plângerii, instanța indică în hotărâre modul în care trebuie întocmit actul, executorul judecătoresc fiind obligat să se conformeze hotărârii judecătorești rămase irevocabile.

Pe de altă parte, dispozițiile

art. 58 din Legea nr. 188/2000

constituie norma de trimitere la dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la calea de atac a contestației la executare, care poate fi formulată de orice persoană interesată sau vătămată prin actele de executare efectuate în cadrul procedurii executării silite.

Așa fiind, Curtea reține că dispozițiile legale criticate nu sunt contradictorii, așa cum susține autorul excepției, ci reglementează situații juridice diferite, în prima ipoteză, refuzul întocmirii unui act de executare, iar în cea de-a doua ipoteză, întocmirea unui act de executare de către executorul judecătoresc, în ambele situații fiind necesar ca partea să justifice un interes sau să demonstreze producerea unei vătămări.

În ceea ce privește participarea părților la judecarea cererilor adresate instanței, în cazul plângerii introduse la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc, dispozițiile

art. 53 alin. (3) din Legea nr. 188/2000

prevăd că judecarea plângerii se face cu citarea părților, deci a tuturor persoanelor implicate în raportul juridic execuțional. În ceea ce privește contestația la executare, aceasta se judecă, potrivit dispozițiilor art. 402 din Codul de procedură civilă, cu procedura prevăzută pentru judecată în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător, deci inclusiv sub aspectul participării părților la judecată.

Prin urmare, Curtea constată că motivele pe care se întemeiază excepția de neconstituționalitate nu pot fi primite, textele de lege criticate oferind suficiente garanții pentru asigurarea accesului la justiție și a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituție.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 și

art. 58 din Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cameron România" - S.A. din Ploiești în Dosarul nr. 2.567/204/2009 al Judecătoriei Câmpina - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 noiembrie 2009.