Decizia nr. 101/2010

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Vasile Lazăr în Dosarul nr. 7.015/300/2009 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția penală.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, domnul avocat George Alimănescu.

Cauza se află în stare de judecată.

Având cuvântul, avocatul autorului excepției solicită admiterea excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, expunând, pe larg, motivele de neconstituționalitate formulate în dosarul cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând și jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 11 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 7.015/300/2009, Judecătoria Sectorului 2 București - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Vasile Lazăr.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că normele criticate restrâng mijloacele de probă ce pot fi administrate în cadrul procedurii îndreptate împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, permițând doar administrarea probei cu înscrisuri. Prin aceasta este îngrădit accesul liber la justiție și este limitat rolul judecătorului, care nu mai poate dispune administrarea tuturor probelor pe care le-ar socoti necesare aflării adevărului.

Judecătoria Sectorului 2 București - Secția penală consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât normele criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituțional, invocând și jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: "Judecătorul, soluționând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi legale se invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) cu privire la statul român, ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și ale art. 126 alin. (1) cu privire la instanțele judecătorești.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală a mai fost supus controlului instanței de contencios constituțional, prin raportare la prevederile constituționale invocate și în prezenta cauză și cu motivări similare.

Astfel, de exemplu, prin

Decizia nr. 770 din 1 iulie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 25 iulie 2008, și

Decizia nr. 250 din 6 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 24 martie 2008, Curtea a considerat ca fiind neîntemeiată critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, reținând că limitarea mijloacelor de probă care pot fi administrate la judecarea plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este justificată având în vedere natura juridică a acestei plângeri, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen al rezoluției sau al ordonanței procurorului, atacate sub aspectul legalității acesteia. Ca urmare, este firesc ca, în vederea soluționării plângerii, instanța să verifice, pe baza lucrărilor și a materialului existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonanței sau a rezoluției de netrimitere în judecată atacate, dacă această soluție a fost sau nu dispusă cu respectarea dispozițiilor legale. Cu aceeași ocazie, Curtea a statuat că dispozițiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală nu încalcă dreptul la un proces echitabil, astfel cum este acesta consfințit de prevederile constituționale și de reglementările internaționale, petentul având deplina libertate de a demonstra în fața instanței de judecată nelegalitatea actului atacat, în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, precum și posibilitatea prezentării unor probe suplimentare față de cele deja administrate, respectiv "înscrisuri noi".

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea acestei jurisprudențe, atât soluția, cât și considerentele deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Vasile Lazăr în Dosarul nr. 7.015/300/2009 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 februarie 2010.