Decizia nr. 209/2010

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de partea Cabinetul de avocatură Rusu Istrate în Dosarul nr. 2.718/208/2009 al Judecătoriei Caransebeș.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența constantă a Curții în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 9 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 2.718/208/2009, Judecătoria Caransebeș a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cabinetul de avocatură Rusu Istrate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat contravine art. 16, art. 44 și art. 124 alin. (1) și (2) din Constituție. În esență, autorul excepției susține că textul criticat "acordă judecătorului posibilitatea de a dispune în mod arbitrar suspendarea executării silite, fără a se prevedea necesitatea existenței unor criterii de apreciere a temeiniciei și legalității dispunerii suspendării executării".

Judecătoria Caransebeș arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. De altfel, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, de exemplu, prin

Decizia nr. 268 din 24 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 7 aprilie 2009,

Decizia nr. 208 din 28 februarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 25 martie 2008, și

Decizia nr. 160 din 30 mai 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 493 din 9 iulie 2002.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cu următorul conținut: "Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul legal criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, art. 124 referitoare la înfăptuirea justiției și art. 135 referitoare la economia României.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 403 din Codul de procedură civilă au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate prin raportare la prevederile art. 16, art. 24 și

art. 44 din Constituție. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 1.408 din 16 decembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 13 februarie 2009,

Decizia nr. 268 din 24 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 7 aprilie 2009, și

Decizia nr. 1.319 din 13 octombrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 10 noiembrie 2009, Curtea a respins excepțiile ridicate și a constatat că aceste dispoziții de lege sunt constituționale.

Soluția pronunțată de Curtea Constituțională, precum și considerentele pe care aceasta s-a întemeiat își mențin valabilitatea și în această cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenței.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de partea Cabinetul de avocatură Rusu Istrate în Dosarul nr. 2.718/208/2009 al Judecătoriei Caransebeș.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 martie 2010.