Decizia nr. 586/2010

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, precum și a ordonanței de urgență, în ansamblul său, excepție ridicată de Constantin Tănăsescu în Dosarul nr. 3.471/3/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția comercială, de Dorina Voinea în Dosarul nr. 4.484/740/2009 al Judecătoriei Alexandria, de Remus Tudor în Dosarul nr. 11.166/3/2009 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

La apelul nominal se prezintă Constantin Tănăsescu și Dorina Voinea, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 8.053D/2009, nr. 8.441D/2009 și nr. 8.466D/2009, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Părțile prezente și reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condițiile legale pentru conexare.

Curtea, în temeiul prevederilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 8.441D/2009 și nr. 8.466D/2009 la Dosarul nr. 8.053D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorilor excepției care solicită admiterea criticilor de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

fiind în concordanță cu prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și cu cele ale art. 21 din Constituția României.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 21 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3.471/3/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Constantin Tănăsescu.

Prin Încheierea din 24 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 4.484/740/2009, Judecătoria Alexandria a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Dorina Voinea.

Prin Încheierea din 16 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 11.166/3/2009, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Remus Tudor.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii arată că prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

sunt menite să asigure accesul la justiție în mod efectiv, iar costul unei proceduri să nu fie o piedică în încercarea de a apela la justiție pentru realizarea sau apărarea unui drept. Or, în măsura în care în formele de acordare a ajutorului public judiciar nu se include și cauțiunea pe care instanțele de judecată o stabilesc în cererile de suspendare a executării silite, autorii apreciază că realizarea accesului la justiție și dreptul la un proces echitabil sunt încălcate.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială, Judecătoria Alexandria și Tribunalul București - Secția a V-a civilă consideră neîntemeiată excepția de neconstituționalitate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu prevederile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 193/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008, și, în special, prevederile art. 6 din ordonanță, potrivit căruia: "Ajutorul public judiciar se poate acorda în următoarele forme:

a) plata onorariului pentru asigurarea reprezentării, asistenței juridice și, după caz, a apărării, printr-un avocat numit sau ales, pentru realizarea sau ocrotirea unui drept ori interes legitim în justiție sau pentru prevenirea unui litigiu, denumită în continuare asistență prin avocat;

b) plata expertului, traducătorului sau interpretului folosit în cursul procesului, cu încuviințarea instanței sau a autorității cu atribuții jurisdicționale, dacă această plată incumbă, potrivit legii, celui ce solicită ajutorul public judiciar;

c) plata onorariului executorului judecătoresc;

d) scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări de la plata taxelor judiciare prevăzute de lege, inclusiv a celor datorate în faza de executare silită."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 și art. 24 alin. (2), precum și în art. 6 paragfraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că instanța constituțională s-a mai pronunțat asupra constituționalității textului de lege criticat, acesta fiind raportat la aceleași prevederi din Constituție ca și cele invocate în cauza de față. Astfel, prin

Decizia nr. 924 din 23 iunie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009, Curtea a reținut, în legătură cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 , că aceasta este inadmisibilă, având în vedere natura criticilor de neconstituționalitate formulate de autorii săi. Astfel, Curtea Constituțională nu poate analiza un text de lege din perspectiva a ceea ce el nu prevede in terminis, și anume absența reglementării cauțiunii dintre formele de ajutor public judiciar, și nici printr-un examen comparativ al legislației într-o anumită materie, raportată la momente diferite în timp. Astfel concepute, susținerile de neconstituționalitate, care tind la completarea textului legal criticat, nu au natura unor veritabile critici de neconstituționalitate pe care Curtea Constituțională să fie competentă a le examina.

În ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, în ansamblul său, aceasta urmează să fie respinsă ca neîntemeiată. Astfel, Curtea constată că prin,

Decizia nr. 264 din 24 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 30 martie 2009, instanța de contencios constituțional a mai examinat susțineri de neconstituționalitate asemănătoare celor formulate în prezenta cauză, reținând, pentru argumentele acolo expuse, că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

nu conține reglementări contrare principiului egalității în drepturi, accesului liber la justiție, dreptului părților la un proces echitabil și nici dreptului la petiționare. În lipsa unor elemente noi invocate de autorii excepției de față și pentru identitate de rațiune și tratament, considerentele și soluția pronunțată cu acel prilej se mențin și în această cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, precum și a ordonanței de urgență, în ansamblul său, excepție ridicată de Constantin Tănăsescu în Dosarul nr. 3.471/3/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția comercială, de Dorina Voinea în Dosarul nr. 4.484/740/2009 al Judecătoriei Alexandria, de Remus Tudor în Dosarul nr. 11.166/3/2009 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 mai 2010.