Decizia nr. 552/2010

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Dumitru Stan în Dosarul nr. 14.623/281/2008 al Tribunalului Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal II.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 14.623/281/2008, Tribunalul Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal II a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Dumitru Stan într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri contravenționale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece instituie prezumția de adevăr cu privire la procesul-verbal de constatare întocmit de agentul constatator și îl obligă pe contravenient să își dovedească nevinovăția. Pe de altă parte, reglementarea în materie contravențională nu poate fi făcută decât prin lege organică, iar nu prin ordonanță a Guvernului. În susținerea excepției de neconstituționalitate, invocă și hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în Cauza Anghel împotriva României, 2008.

Tribunalul Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal II și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2,3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 17 și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare, cu următorul conținut:

- Art. 17: "Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.";

- Art. 34 alin. (1): "Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) privind prezumția de nevinovăție, ale art. 73 alin. (3) lit. k) privind reglementarea prin lege organică a contenciosului administrativ și ale art. 115 alin. (1) privind legile de abilitare. Totodată, arată că se încalcă și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate din

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

au mai format obiect al controlului de constituționalitate, cu o motivare similară și prin raportare la aceleași prevederi constituționale și convenționale ca și în cauza de față.

Prin mai multe decizii, ca, de exemplu,

Decizia nr. 183 din 8 mai 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003,

Decizia nr. 317 din 9 septembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 8 octombrie 2003, sau

Decizia nr. 490 din 6 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 28 mai 2008, Curtea a respins excepția ca neîntemeiată. În considerentele acestor decizii, instanța de contencios constituțional a reținut că utilizarea de către legiuitor a noțiunii de contravenient nu are semnificația înfrângerii prezumției de nevinovăție consacrate de art. 23 alin. (11) din Constituție. De asemenea, Curtea a statuat că din procedura de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire și sancționare a contravenției nu rezultă răsturnarea sarcinii probei, ci, mai degrabă, exercitarea dreptului la apărare.

În ceea ce privește invocarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțate în Cauza Anghel împotriva României, 2008, Curtea a constatat că cele reținute de instanța europeană nu sunt incidente în prezenta speță. Aspectele de fond, care au determinat pronunțarea soluției de condamnare a României pentru nerespectarea caracterului echitabil al procedurilor de contestare a unui proces-verbal, aveau în vedere anumite nereguli legate de încălcarea procedurilor referitoare la audierea martorilor și motivarea soluției judecătorești, în cadrul unui litigiu ce viza contestarea unui proces-verbal de contravenție a unei fapte prevăzute de

Legea nr. 61/1991

pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, respectiv a unui contract de vânzare-cumpărare și a unor alte acte administrative.

Referitor la criticile de neconstituționalitate extrinsecă privind încălcarea dispozițiilor art. 73 alin. (3) lit. k) și ale

art. 115 alin. (1), prin Decizia nr. 787 din 3 iulie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 4 august 2008, Curtea a statuat că, deși contravențiile au fost scoase de sub incidența legii penale și au fost supuse unui regim administrativ, scoaterea acestora din domeniul ilicitului penal nu echivalează însă cu introducerea lor sub cupola

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Aceasta este o lege care are în vedere raporturile stabilite între cetățean și autoritățile publice prin acte administrative, iar nu prin încălcarea conduitei prescrise printr-un act normativ.

Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc, în esență, aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Dumitru Stan în Dosarul nr. 14.623/281/2008 al Tribunalului Prahova-Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal II.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 aprilie 2010.