Decizia nr. 1017/2010

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 184 alin. 1-4 din Codul penal, excepție ridicată de Sorin Liviu Pletea în Dosarul nr. 5.512/280/2008 al Judecătoriei Pitești - Secția penală.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 6 iulie 2010, în prezența autorului excepției Sorin Liviu Pletea și a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, pentru a da posibilitatea autorului excepției de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 8 iulie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 5.512/280/2008, Judecătoria Pitești - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 184 alin. 1-4 din Codul penal, excepție ridicată de Sorin Liviu Pletea într-o cauză penală având ca obiect săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (3) și art. 24 alin. (1), deoarece instituie o discriminare între cetățeni în sensul incriminării și pedepsirii în mod diferit a aceleiași fapte săvârșite din culpă. De asemenea, trimiterea la art. 180 și art. 182 din Codul penal afectează dreptul la apărare, întrucât infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată presupune culpa, iar nu intenția. În sfârșit, pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 1 și 3 din Codul penal există doar o singură cale de atac, cea a recursului, pe când pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 2 și 4 din același cod sunt prevăzute două căi de atac. Or, în aceste condiții, dreptul la apărare este afectat, întrucât în calea de atac a recursului nu se pot administra probatorii, cu excepția înscrisurilor.

Judecătoria Pitești - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise ale autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 184 alin. 1-4 din Codul penal cu denumirea marginală Vătămarea corporală din culpă, care au următorul conținut:

"Fapta prevăzută la art. 180 alin. 2 și 2^1, care a pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum și cea prevăzută la art. 181, săvârșite din culpă, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

Dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute la art. 182 alin. 1 sau 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă.

Când săvârșirea faptei prevăzute în alin. 1 este urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anume activități, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

Fapta prevăzută în alin. 2 dacă este urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere arătate în alineatul precedent se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani."

Referitor la cererea depusă la dosar de către partea Lavinia Florina Balaș, prin care aceasta invocă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 124 din Codul penal, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție și celor ale

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , o excepție de neconstituționalitate poate fi ridicată numai în fața instanțelor judecătorești, iar nu direct în fața Curții Constituționale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse controlului său prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 653 din 5 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 903 din 7 noiembrie 2006, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal, statuând că acestea reglementează două modalități normative agravante ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă și dau expresie voinței legiuitorului de a sancționa mai aspru această infracțiune, atunci când fapta incriminată a avut ca urmare o vătămare a integrității corporale sau a sănătății care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, dacă fapta a avut drept consecință pierderea unui simț sau organ, încetarea funcționării acestora, o infirmitate permanentă fizică ori psihică, sluțirea, avortul ori punerea în primejdie a vieții persoanei, respectiv când fapta care a avut aceste consecințe este urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru îndeplinirea unei anume activități. Aceste prevederi de lege nu aduc nicio atingere principiului egalității în drepturi, câtă vreme se aplică, fără nicio discriminare, tuturor persoanelor care au săvârșit fapta prevăzută de legea penală, cu consecințele și în împrejurările stabilite de lege. În plus, așa cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, ci și necesitatea lui.

De asemenea, prin

Decizia nr. 353 din 23 septembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 29 octombrie 2003, Curtea Constituțională - pronunțându-se asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 184 alin. 5 din Codul penal - a statuat că este atributul constituțional al legiuitorului de a stabili competența și procedura de judecată, inclusiv procedura plângerii prealabile și a împăcării părților, ca excepții de la principiul oficialității procesului penal. Astfel, legiuitorul este cel care stabilește infracțiunile pentru care acțiunea penală se pune în mișcare numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate și la care împăcarea părților înlătură răspunderea penală, iar selecția se bazează pe gradul de pericol social al infracțiunii, în diferitele variante ale acesteia, precum și pe alte rațiuni de politică penală, în concordanță cu dispozițiile și principiile constituționale.

Prin aceeași decizie, Curtea a reținut distincția pe care legiuitorul o face între vătămarea corporală și vătămarea corporală gravă, excluzând pentru aceasta din urmă posibilitatea ca punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale să depindă de voința persoanei vătămate. Fiind vorba de două situații diferite, tratamentul juridic nu putea fi decât diferit, astfel că nu se poate invoca încălcarea principiului constituțional al egalității în drepturi.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față, inclusiv pentru critica referitoare la dispozițiile art. 184 alin. 1 și 3 din Codul penal.

Distinct față de acestea, Curtea mai constată că nu poate fi primită nici critica referitoare la împrejurarea că este afectat dreptul la apărare al părților prin aceea că în situația prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 din Codul penal există doar o singură cale de atac împotriva hotărârii pronunțate pe fond, deoarece, potrivit art. 385^1 alin. 1 lit. d^1) din Codul de procedură penală, sentințele privind infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă sunt supuse recursului, care, în acord cu art. 385^6 alin. 3 din același cod, "nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 385^9, iar instanța este obligată ca, în afara temeiurilor invocate și cererilor formulate de recurent, să examineze întreaga cauză sub toate aspectele."

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 184 alin. 1-4 din Codul penal, excepție ridicată de Sorin Liviu Pletea în Dosarul nr. 5.512/280/2008 al Judecătoriei Pitești - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 iulie 2010.