Decizia nr. 963/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 969 și art. 1073 din Codul civil, excepție ridicată de Societatea Comercială "Retail Food Service" S.R.L. din București în Dosarul nr. 22.904/301/2009 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 29 iunie 2010 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 6 iulie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 2 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 22.904/301/2009, Judecătoria Sectorului 3 București Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 969 și art. 1073 din Codul civil, excepție ridicată de Societatea Comercială "Retail Food Service" S.R.L. din București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul consideră că dispozițiile criticate asimilează legii contractele civile, sub aspectul efectelor pe care acestea din urmă le produc între părți. Astfel, prevederile art. 969 din Codul civil încalcă principiul stabilit de art. 61 din Constituția României, potrivit căruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a statului, întrucât permit ca persoanele private să încheie convenții cu putere de lege, voința legiuitorului putând fi înfrântă prin simplul acord de voință al părților contractante.

Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă apreciază că excepția este neîntemeiată, dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale, art. 969 din Codul civil instituind un principiu fundamental al dreptului civil, respectiv principiul forței obligatorii a convențiilor legal încheiate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 969 și art. 1073 din Codul civil, texte de lege care au următorul conținut:

- Art. 969: "Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.

Ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege.";

- Art. 1073: "Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16, art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1) și art. 61.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor criticate prin

Decizia nr. 604 din 28 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 27 iulie 2009, constatând că art. 969 din Codul civil consacră principiul forței obligatorii a convențiilor civile "pacta sunt servanda", iar art. 1073, care face parte din cap. VII din același cod - "Despre efectele obligațiilor", stabilește regula de principiu privind efectul general al obligațiilor, și anume dreptul creditorului de a urmări și a obține de la debitor îndeplinirea exactă a prestației la care s-a obligat sau de a cere despăgubiri în caz de neexecutare.

Curtea a reținut că finalitatea acestui din urmă text din Codul civil constă, așa cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa ( Decizia nr. 432 din 15 aprilie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 6 iunie 2008), în realizarea drepturilor legale ale creditorului prin determinarea debitorului de a executa obligația la care este ținut în temeiul unui contract încheiat între aceștia, sub sancțiunea suportării unor despăgubiri.

Încheierea unui contract fiind guvernată de principiul libertății contractuale și al consensualismului, părțile pot să determine, prin voința lor, clauzele contractuale și efectele pe care acestea urmează să le producă. Or, susținerile autorului excepției de neconstituționalitate, potrivit cărora voința legiuitorului poate fi înfrântă prin simplul acord de voință al părților, exprimat cu ocazia încheierii contractului, reprezintă aspecte care țin de modul de aplicare a prevederilor legale în cauză. Or, exercitarea controlului asupra activității de aplicare a normelor legale reprezintă atributul exclusiv al instanțelor judecătorești, Curtea Constituțională fiind competentă, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, să se pronunțe numai asupra constituționalității prevederilor de lege cu privire la care a fost sesizată, și nu asupra modului de aplicare a acestora.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 969 și art. 1073 din Codul civil, excepție ridicată de Societatea Comercială "Retail Food Service" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 22.904/301/2009 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 iulie 2010.