Decizia nr. 1096/2010

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 48^14 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005

privind transporturile rutiere, excepție ridicată de Ionel Marica, Ion Popa, Florentin Moise, Gheorghe Constantin Dinu, Constantin Cristian Grigore, Ion Ștefan, Gheorghe Tocitu, Gheorghe Petre, Gheorghe Nedelcu, Sorinel Stangă, Vasile Valeriu Dima, Tudorel Păun, Constantin Dan Cîrstian, Nicolae Ștefan, Mihai Irimia, Mihai Drăgan, Florinel Dragnea, Lucian Jitaru, Jan Florea, Nicolae Badea, Gheorghe Crețu, Gabriel Gheorghe Sfetcu, Gheorghe Tiberiu Ion, Cristian Chircă, Sorin Supeală, Nicolae Dumitru, Adrian Minea, Dumitru Iordănescu și Ion Bădui în Dosarul nr. 1.162/42/2009 al Curții de Apel Ploiești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, apreciind că noua reglementare privește și alte condiții de acordare a autorizației de instructor auto.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.162/42/2009, Curtea de Apel Ploiești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 48^14 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005

privind transporturile rutiere. Excepția a fost ridicată de Ionel Marica, Ion Popa, Florentin Moise, Gheorghe Constantin Dinu, Constantin Cristian Grigore, Ion Ștefan, Gheorghe Tocitu, Gheorghe Petre, Gheorghe Nedelcu, Sorinel Stangă, Vasile Valeriu Dima, Tudorel Păun, Constantin Dan Cîrstian, Nicolae Ștefan, Mihai Irimia, Mihai Drăgan, Florinel Dragnea, Lucian Jitaru, Jan Florea, Nicolae Badea, Gheorghe Crețu, Gabriel Gheorghe Sfetcu, Gheorghe Tiberiu Ion, Cristian Chircă, Sorin Supeală, Nicolae Dumitru, Adrian Minea, Dumitru Iordănescu și Ion Bădui într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect o acțiune de anulare a unui act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile de lege criticate, care condiționează autorizarea instructorului auto independent de o vechime de cel puțin 3 ani ca instructor auto atestat în cadrul școlilor autorizate, îngrădesc dreptul la muncă și libertatea alegerii profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă și afectează, totodată, dreptul la o activitate economică și liberă inițiativă. Astfel, instructorul auto independent este obligat ca, timp de cel puțin 3 ani, să fie salariatul unei școli de conducători auto autorizate - adică, în definitiv, a unei societăți comerciale cu un anumit profil de activitate, dar care nu este centru de pregătire și perfecționare profesională - și să aducă profit acestei societăți comerciale angajatoare, în caz contrar fiind concediat, ca efect al aplicării principiilor economiei de piață. Totodată, referirea la cei 3 ani vechime ca instructor auto atestat în cadrul școlilor autorizate aduce atingere și principiului neretroactivității legii civile, deoarece condiționează nu numai de viitor, dar și de trecut, exercitarea unei anumite meserii, după îndeplinirea tuturor celorlalte cerințe legale referitoare la atestare și autorizare.

Curtea de Apel Ploiești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, iar caracterul eventual abuziv, excesiv sau nelegal al unor criterii de accedere la o anumită activitate sau consecințele eventual discriminatorii ale unor astfel de criterii sunt aspecte ce pot fi analizate în cadrul acțiunii de drept comun, iar nu în cadrul controlului de constituționalitate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece, în noua redactare, conferită prin

art. I pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2010 , dispozițiile

art. 48^14 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005

privind transporturile rutiere nu mai conservă soluția legislativă inițial criticată de autorul excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 48^14 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005

privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 22 iulie 2005, astfel cum au fost completate de

art. I pct. 18 din Legea nr. 218/2009

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2008

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2005

privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, dispoziții care, la data sesizării Curții Constituționale, aveau următorul conținut: "(4) Instructorul de pregătire practică prevăzut la alin. (1) poate fi autorizat numai dacă a activat cel puțin 3 ani ca instructor auto atestat în cadrul școlilor autorizate prevăzute la art. 48^12 și nu a avut suspendat permisul de conducere și/sau atestatul în perioada respectivă."

Ulterior sesizării Curții Constituționale, textul de lege criticat a fost modificat prin

art. I pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2010

privind unele măsuri pentru întărirea controlului în scopul combaterii transporturilor ilicite de mărfuri și de persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 13 aprilie 2010, astfel că, în prezent, dispozițiile

art. 48^14 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005

au următorul cuprins: "(4) Instructorul de pregătire practică prevăzut la alin. (1) poate fi autorizat numai dacă, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, a fost angajat cel puțin 3 ani cu normă întreagă sau a activat cel puțin 6 ani ca instructor auto atestat în cadrul școlilor autorizate sau dacă face dovada că a deținut autorizație pentru activitatea de pregătire practică a conducătorilor auto eliberată de autoritatea competentă și nu a avut suspendat permisul de conducere și/sau atestatul în ultimii 3 ani."

Autorii excepției de neconstituționalitate consideră că textul legal criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) referitoare la principiul neretroactivității legii civile, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă și libertatea alegerii profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă și ale art. 45 privind libertatea economică.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale prin Încheierea din 15 februarie 2010, dispozițiile

art. 48^14 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005

au fost modificate, noua reglementare conținând o soluție juridică parțial diferită față de cea criticată de autorii excepției.

Astfel, aceștia sunt nemulțumiți de faptul că autorizarea instructorului auto independent este condiționată de o vechime de cel puțin 3 ani ca instructor auto atestat în cadrul școlilor autorizate, însă Curtea observă că, în prezent, textul de lege examinat permite autorizarea instructorului de pregătire practică dacă a fost angajat cel puțin 3 ani cu normă întreagă sau a activat cel puțin 6 ani ca instructor auto atestat în cadrul școlilor autorizate sau "dacă face dovada că a deținut autorizație pentru activitatea de pregătire practică a conducătorilor auto eliberată de autoritatea competentă [...]". Așadar, în noua concepție, legiuitorul a prevăzut, alternativ, și posibilitatea ca instructorul auto de pregătire practică să fie autorizat dacă face dovada că a deținut autorizație pentru activitatea de pregătire practică eliberată de autoritatea competentă.

Potrivit Deciziei Plenului Curții Constituționale nr. III/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, în cazul în care, după invocarea unei excepții de neconstituționalitate în fața instanțelor judecătorești, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituțională se pronunță asupra constituționalității prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă soluția legislativă din legea modificată este, în principiu, aceeași cu cea dinaintea modificării. Or, prevederile

art. 48^14 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005 , în noua reglementare, au fost modificate în sensul celor susținute de autorii excepției de neconstituționalitate.

Prin urmare, față de momentul pronunțării asupra prezentei excepții, Curtea constată că aceasta a devenit inadmisibilă, deoarece prevederile

art. 48^14 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005

au fost modificate - fără a conserva soluția legislativă criticată - între momentul sesizării Curții Constituționale și momentul pronunțării instanței de contencios constituțional asupra excepției de neconstituționalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 48^14 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005

privind transporturile rutiere, excepție ridicată de Ionel Marica, Ion Popa, Florentin Moise, Gheorghe Constantin Dinu, Constantin Cristian Grigore, Ion Ștefan, Gheorghe Tocitu, Gheorghe Petre, Gheorghe Nedelcu, Sorinel Stangă, Vasile Valeriu Dima, Tudorel Păun, Constantin Dan Cîrstian, Nicolae Ștefan, Mihai Irimia, Mihai Drăgan, Florinel Dragnea, Lucian Jitaru, Jan Florea, Nicolae Badea, Gheorghe Crețu, Gabriel Gheorghe Sfetcu, Gheorghe Tiberiu Ion, Cristian Chircă, Sorin Supeală, Nicolae Dumitru, Adrian Minea, Dumitru Iordănescu și Ion Bădui în Dosarul nr. 1.162/42/2009 al Curții de Apel Ploiești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 septembrie 2010.