Decizia nr. 1352/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Romeo Pomponiu și Simona Pomponiu în Dosarul nr. 30.649/3/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 30.649/3/2009, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepția a fost ridicată de intimații intervenienți Romeo Pomponiu și Simona Pomponiu în cadrul soluționării recursului declarat de primarul sectorului 2 și de municipiul București, prin primarul general, împotriva Sentinței civile nr. 2.662 din 9 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile

art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004

contravin principiului egalității în fața legii, accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, deoarece recunoașterea în favoarea autorității administrative a dreptului la recurs împotriva sentinței prin care s-a dispus suspendarea actului nelegal înfrânge egalitatea de tratament a persoanelor și principiul potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege. De asemenea, consideră că se înfrânge însăși rațiunea legii contenciosului administrativ privind realizarea efectivă a protecției cetățeanului față de actele nelegale ale autorităților, golindu-se de conținut principiul constituțional al liberului acces la justiție. Mai precizează autorii excepției de neconstituționalitate că poziția preferențială de care se bucură autoritățile publice locale nu conferă o protecție egală a drepturilor.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate și completate prin

art. I pct. 20 din Legea nr. 262/2007

pentru modificarea și completarea

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007.

Textul de lege criticat are în prezent următorul conținut:

- Art.14 alin. (4) - Suspendarea executării actului: "(4) Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare."

Autorii excepției consideră că dispozițiile de lege menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în fața legii și ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a pronunțat asupra constituționalității prevederilor criticate, sub aspectul unor critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză, prin

Decizia nr. 747 din 1 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 7 iulie 2010, respingând excepția de neconstituționalitate a acestora.

Cu acel prilej, Curtea a arătat că reglementarea dreptului la recurs doar pentru partea care, potrivit

art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , s-a considerat vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică și s-a adresat instanței competente în vederea recunoașterii dreptului pretins sau a interesului legitim și a reparării pagubei ce i-a fost cauzată ar reprezenta o nesocotire a principiului egalității armelor specific procesului echitabil.

Totodată, Curtea a reținut că autorul excepției susține că rațiunea legii contenciosului administrativ este protecția persoanelor față de actele emise de autoritățile administrative, și nu invers. Curtea a constatat însă că o astfel de protecție survine doar ca urmare a unei hotărâri judecătorești care trebuie să fie rezultatul unui proces echitabil, în cursul căruia și autoritatea emitentă a actului administrativ contestat să aibă posibilitatea de a apăra prezumția de legalitate de care acesta se bucură, inclusiv prin posibilitatea de a se opune suspendării executării actului administrativ până la pronunțarea unei hotărâri cu privire la legalitatea acestuia. În acest context, este firesc ca actul să își producă efectele până la momentul în care instanța se pronunță în mod definitiv asupra necesității suspendării executării acestuia.

De asemenea, Curtea a constatat că textele de lege criticate nu sunt de natură să îngrădească accesul liber la justiție, persoana care se consideră vătămată și autoritatea emitentă a actului a cărui legalitate se contestă având, deopotrivă, posibilitatea de a accede la instanțele judecătorești în vederea suspendării efectelor actului contestat printr-o cerere alăturată acțiunii principale, potrivit

art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , respectiv, printr-o acțiune directă introdusă în condițiile art. 15 din aceeași lege.

Soluția pronunțată cu acel prilej și argumentele pe care aceasta s-a bazat își mențin valabilitatea și în cauza de față, neintervenind elemente de noutate care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe.

În plus, Curtea observă că, întrucât suspendarea executării actului administrativ contestat este dispusă de instanța judecătorească "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente", astfel cum prevede alin. (1) al

art. 14 din Legea nr. 554/2004 , recursul nu este suspensiv de executare, această prevedere fiind pe deplin justificată de natura cauzelor supuse soluționării.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Romeo Pomponiu și Simona Pomponiu în Dosarul nr. 30.649/3/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 octombrie 2010.