Decizia nr. 1447/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 14 alin. (8) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Banca Transilvania S.A. - Sucursala Brăila în Dosarul nr. 155/44/2010 al Curții de Apel Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 155/44/2010, Curtea de Apel Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 14 alin. (8) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței. Excepția a fost ridicată de contestatoarea Banca Transilvania S.A. - Sucursala Brăila într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației în anulare a Deciziei nr. 686 din 14 decembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Galați, decizie prin care s-a respins recursul declarat împotriva unei sentințe a Tribunalului Galați - Judecătorul-sindic, de respingere ca tardiv introdusă a contestației formulate în baza

art. 14 alin. (8) din Legea nr. 85/2006 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, precum și dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece instituie posibilitatea ca, prin manopere nelegale, să se blocheze accesul la justiție al uneia dintre părțile care contestă legalitatea unei hotărâri a adunării creditorilor. În acest sens, arată că a depus o contestație împotriva hotărârii adunării creditorilor, în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștință de conținutul acesteia, și anume data depunerii de către administratorul judiciar a procesului-verbal al adunării creditorilor la dosarul instanței, acest proces-verbal nefiindu-i comunicat. Potrivit textului de lege criticat, ar fi trebuit să o depună în 5 zile de la data adunării creditorilor.

Prin urmare, creditorii care au lipsit motivat de la adunarea creditorilor pierd dreptul de a formula contestație, din cauza faptei culpabile a administratorului/lichidatorului judiciar "căruia i se acordă posibilitatea de a ocoli respectarea legalității și de a-și acoperi propriile nereguli". În acest context, dreptul concret și efectiv de a ataca o hotărâre a adunării creditorilor pe motiv de nelegalitate este transformat într-un drept teoretic și iluzoriu, din pricina exclusivă a altei părți, ceea ce reprezintă o restrângere a accesului liber la justiție și a dreptului la apărare, fiind nejustificată și fiind în afara cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 53 din Constituție.

Curtea de Apel Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece instituirea unui termen pentru contestarea de către creditori a hotărârii adunării creditorilor nu înseamnă negarea accesului lor la justiție, ci, dimpotrivă, este o garanție a respectării drepturilor lor concordante în cadrul unei proceduri ce se dorește, în viziunea legiuitorului, a fi una transparentă, echidistantă și, mai ales, urgentă.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că acestea nu contravin principiului liberului acces la justiție și nici dreptului la un proces echitabil, deoarece exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prevăzut de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, între care și stabilirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. În plus, scopul

Legii nr. 85/2006

este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea cu celeritate a pasivului debitorului aflat în insolvență.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art.146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 14 alin. (8) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, dispoziții introduse prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 173/2008

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, ordonanță publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 26 noiembrie 2008.

Textul de lege criticat are următorul conținut: "Cererea prevăzută la alin. (7) va fi depusă la dosarul cauzei în termen de 5 zile de la data adunării creditorilor și va fi soluționată în camera de consiliu, cu citarea celui care a introdus cererea, a administratorului judiciar sau, după caz, a lichidatorului și a creditorilor. În cazul în care a fost constituit comitetul creditorilor, va fi citat și președintele acestuia."

Alin. (7), la care face referire textul de lege criticat, are următorul cuprins: "Hotărârea adunării creditorilor poate fi desființată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective și au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum și la cererea creditorilor îndreptățiți să participe la procedura insolvenței, care au lipsit motivat de la ședința adunării creditorilor."

Autorul excepției consideră că dispozițiile de lege menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege nu fac altceva decât să răspundă caracterului specific al procedurii insolvenței, care presupune aplicarea principiului celerității în vederea reîntregirii activului debitorului și satisfacerii creanțelor creditorilor.

Potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul are competența exclusivă de a stabili normele privind procedura de judecată, putând institui prevederi speciale în vederea reglementării unor situații deosebite. În același sens este și jurisprudența constantă a Curții Constituționale, care, prin

Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008, a statuat că instituirea unor proceduri speciale, ținând cont de specificul procedurii insolvenței, nu poate fi privită ca aducând atingere dreptului la apărare sau dreptului la un proces echitabil.

Este indubitabil faptul că, astfel cum rezultă și din jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale protejează drepturi concrete și efective, nu teoretice sau iluzorii (a se vedea Hotărârea din 13 mai 1980 din Cauza Artico împotriva Italiei, precum și jurisprudența mai recentă a Curții de la Strasbourg, de exemplu, Hotărârea din 2 septembrie 2010 din Cauza Mincheva împotriva Bulgariei).

Curtea constată însă că în cazul de față nu este vorba despre o îngrădire a accesului liber la justiție, care ar rezultă din dispozițiile de lege criticate, ci blocarea accesului efectiv la justiție ar fi consecința nerespectării prevederilor legale de către administratorul judiciar care nu a depus la dosar - așa cum susține autorul excepției de neconstituționalitate - procesulverbal al adunării generale, astfel încât acest act să poată fi cunoscut de către creditorii care au lipsit motivat de la ședința acestei adunări și, în consecință, să poată fi contestat în 5 zile de la data adunării, așa cum prevede textul de lege criticat. Potrivit

art. 14 alin. (6) teza a doua din Legea nr. 85/2006 , "Procesul-verbal va fi depus, prin grija administratorului judiciar/lichidatorului, la dosarul cauzei, în termen de două zile lucrătoare de la data adunării creditorilor." Or, examinarea legalității procedurii și a actelor administratorului judiciar sau lichidatorului se face de către judecătorul-sindic, care, în conformitate cu prevederile

Legii nr. 85/2006 , veghează la respectarea legalității procedurii. Astfel, potrivit art. 11 alin. (2) din acest act normativ, atribuțiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și/sau al lichidatorului, iar pentru motive temeinice judecătorul-sindic poate înlocui, prin încheiere, administratorul judiciar sau lichidatorul.

Prin urmare, Curtea constată că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție și nici celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Referitor la dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea observă că nu ne aflăm în ipoteza restrângerii exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți prin dispozițiile de lege criticate și, prin urmare, această normă constituțională nu este aplicabilă în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 14 alin. (8) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Banca Transilvania S.A. - Sucursala Brăila în Dosarul nr. 155/44/2010 al Curții de Apel Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 noiembrie 2010.