Decizia nr. 686/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 318 din Codul de procedură civilă, excepție invocată de Ghiță Dohotaru în Dosarul nr. 531/32/2008 al Curții de Apel Bacău - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent arată că autorul excepției a depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea excepției.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 531/32/2008, Curtea de Apel Bacău - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 318 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Ghiță Dohotaru, într-o cauză civilă având ca obiect o contestație în anulare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile art. 318 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă interzic intimatului dreptul de a formula contestație în anulare specială atunci când instanța de recurs nu se pronunță asupra excepțiilor și apărărilor invocate de acesta, fiind încălcate în acest mod dispozițiile art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în fața legii și a autorităților publice, art. 21 alin. (1) și (2) referitoare la accesul liber la justiție și la neîngrădirea prin lege a acestuia și ale art. 53 din Constituție referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Se mai invocă și încălcarea art. 6 paragraful 1 și a art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Curtea de Apel Bacău - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. A arătat în acest sens că accesul liber la justiție nu înseamnă, în toate cazurile, accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac, iar în cauză, dacă recursul este declarat de partea potrivnică, intimatul are dreptul de a-și formula apărările prin întâmpinare, așa cum a procedat în cauză autorul excepției, prin invocarea unor excepții procesuale analizate de instanță.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Potrivit motivării excepției, Curtea constată că obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 318 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins: "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație (...) sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."

Excepția de neconstituționalitate se raportează la prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în fața legii și a autorităților publice, ale art. 21 alin. (1) și (2) referitoare la accesul liber la justiție și la neîngrădirea prin lege a acestuia și ale art. 53 din Constituție referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

De asemenea, se mai invocă și încălcarea art. 6 paragraful 1 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția, Curtea constată că a mai examinat constituționalitatea prevederilor art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale. Astfel, prin

Decizia nr. 122 din 19 februarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 16 aprilie 2008, s-a reținut că atât accesul la justiție, cât și folosirea căilor de atac se exercită în formele și condițiile procedurale instituite prin lege. Astfel, chiar dacă recursul este declarat de partea potrivnică, autorul excepției are dreptul de a-și formula apărările pe care le consideră necesare și de a combate probele adversarului în fața instanței care judecă această cale de atac.

Totodată, Curtea Constituțională a stabilit prin

Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. În acest sens sunt și prevederile art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.

Cele statuate în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, neexistând vreun motiv care să determine reconsiderarea jurisprudenței.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție referitoare la egalitatea în fața legii și a autorităților publice, Curtea constată că prevederile legale criticate instituie un mijloc procedural de acces la o instanță superioară, la care pot apela toate persoanele aflate în situația prevăzută de ipoteza normei legale, fără nicio discriminare, și anume părțile care au participat la soluționarea recursului a cărui soluționare este rezultatul unei greșeli materiale sau al omisiunii instanței de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Pentru considerentele expuse mai sus, nu se poate reține nicio contradicție între textul de lege criticat și dispozițiile constituționale cuprinse în art. 53 "Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți".

Prin urmare, așa cum s-a reținut în jurisprudența Curții Constituționale, de exemplu

Decizia nr. 387 din 30 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 10 noiembrie 2004, departe de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 318 din Codul de procedură civilă, excepție invocată de Ghiță Dohotaru în Dosarul nr. 531/32/2008 al Curții de Apel Bacău - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 mai 2009.