Decizia nr. 158/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 97 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Jaf Dlshad Ahmed în Dosarul nr. 3.498/2/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă interpretul autorizat de limbă arabă, domnul Dalati Bassam, desemnat spre a asigura traducerea în cauză.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 19 iunie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 3.498/2/2008, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 97 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Jaf Dlshad Ahmed într-o cauză de contencios administrativ privind prelungirea măsurii de luare în custodie publică.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile

art. 97 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

sunt contrare dreptului la apărare, liberului acces la justiție și principiului independenței justiției "în măsura în care acestea nu reglementează o procedură clară de prelungire a perioadei de luare în custodie publică", precum și datorită faptului că durata procedurii este limitată, iar soluția prelungirii custodiei este impusă instanței prin lege. Mai arată că textul legal criticat nu include printre cazurile de încetare de drept a măsurii luării în custodie publică și situația în care străinului i s-a acordat permisiunea de ședere în România, în conformitate cu prevederile legale.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile art. 97 alin. (5) din ordonanța criticată sunt constituționale.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 97 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

sunt în concordanță cu normele constituționale și convenționale pretins încălcate, precizând că prevederile art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 97 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au următorul conținut:

"(5) Prelungirea duratei de luare în custodie publică a străinilor prevăzuți la alin. (2) care nu au putut fi îndepărtați de pe teritoriul României în termen de 30 de zile se dispune de către curtea de apel în a cărei rază de competență teritorială se află locul de cazare, la solicitarea motivată a Oficiului Român pentru Imigrări. Instanța trebuie să se pronunțe înainte de expirarea termenului luării în custodie publică dispuse anterior, iar hotărârea instanței este irevocabilă."

Autorul excepției invocă încălcarea prevederilor art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separației și echilibrului puterilor în stat, ale art. 21 - Accesul liber la justiție, ale art. 24 - Dreptul la apărare, art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 124 - Înfăptuirea justiției, din Constituție. Sunt invocate, de asemenea, prevederile art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la libertate și la siguranță.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că aceasta urmează să fie respinsă ca neîntemeiată. Dispozițiile

art. 97 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România nu conțin norme de natură să îngrădească liberul acces la justiție al persoanelor cărora li se adresează și nici nu afectează exercitarea neîngrădită a dreptului la apărare, cu garanțiile sale procesuale specifice. Dimpotrivă, textul criticat reglementează competența curții de apel în a cărei rază de competență teritorială se află locul de cazare al străinului, de a se pronunța asupra prelungirii duratei de luare în custodie, la solicitarea motivată a Oficiului Român pentru Imigrări. Prin urmare, instanța de judecată, și nu legea, este cea care dispune această măsură, în urma soluționării cauzei în care străinul, în calitate de parte, beneficiază de toate garanțiile dreptului la apărare și ale unui proces echitabil în fața unei instanțe independente și imparțiale. Faptul că instanței de judecată îi este impus un termen imperativ pentru pronunțarea hotărârii, raportat la data expirării termenului luării în custodie publică dispuse anterior, sau că hotărârea are caracter irevocabil nu sunt aspecte de natură să afecteze exercitarea drepturilor fundamentale invocate. Dimpotrivă, acestea dau expresie prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție privind soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, circumstanțiat la necesitatea rezolvării cu celeritate și în anumite termene a cauzelor referitoare la situația străinilor în România. Faptul că autorul excepției critică "durata limitată a procedurii" nu poate fi considerat în niciun caz ca fiind contrar prevederilor Legii fundamentale.

Cât privește susținerile referitoare la natura neclară a procedurii de prelungire a perioadei de luare în custodie publică, Curtea constată că acestea nu pot fi reținute, textul de lege criticat cuprinzând elemente suficiente, clare și previzibile, astfel încât subiectul de drept să înțeleagă conduita pe care norma juridică o impune. Sub aspectul criticilor privind lipsa de reglementare a unui anumit caz în care, în opinia autorului excepției, ar trebui să fie reglementată încetarea de drept a măsurii de prelungire a luării în custodie publică, instanța de contencios constituțional constată că nu este de competența sa examinarea unei excepții din prisma unor pretinse omisiuni legislative sau redactări nesatisfăcătoare, întrucât în acest mod ar încălca prevederile art. 61 din Legea fundamentală, referitoare la rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării.

Curtea constată că prevederile art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate în cauză, nu pot constitui un argument în susținerea excepției, deoarece prelungirea duratei de luare în custodie publică reprezintă o măsură administrativă, iar nu o măsură privativă de libertate. De altfel, Curtea s-a mai pronunțat asupra constituționalității prevederilor

art. 97 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, de pildă prin

Decizia nr. 773 din 7 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 19 decembrie 2006, sau

Decizia nr. 28 din 13 ianuarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 27 ianuarie 2009.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 97 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Jaf Dlshad Ahmed în Dosarul nr. 3.498/2/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 februarie 2009.