Decizia nr. 1392/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Ion Cristian Albăstroiu și Sevastița Albăstroiu în Dosarul nr. 177/94/2008 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

La apelul nominal răspunde domnul avocat Andrei Bărbulescu, cu împuternicire avocațială la dosar, pentru părțile Marius Valentin Mincu, Maria Carmen Pușcașu și Andreea Roxana Bălănescu.

Lipsesc autorii excepției și celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită Curții Constituționale să respingă excepția în principal ca inadmisibilă, iar în secundar ca neîntemeiată. În acest context, arată că motivarea superficială a considerentelor excepției, dar și expunerea limitată a pretinsei vătămări nu pot fi în măsură a crea premisele reformării practicii unitare a Curții Constituționale. Depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 177/94/2008, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 , excepție ridicată de Ion Cristian Albăstroiu și Sevastița Albăstroiu într-o cauză având ca obiect fond funciar.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia consideră că textul de lege criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1)-(3) ce consacră accesul liber la justiție și ale art. 44 alin. (2) teza întâi care prevăd că proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular, întrucât, deși procesele având ca obiect fond funciar se caracterizează printr-o complexitate deosebită, legiuitorul a instituit inadmisibilitatea atacării cu apel a hotărârilor pronunțate în primă instanță în astfel de procese.

Tribunalul București - Secția a V-a civilă și-a exprimat opinia în sensul că textul de lege criticat este constituțional. În acest sens, invocă prevederile constituționale ale art. 126 alin. (2) și ale art. 129, arătând că legiuitorul are dreptul de a institui reguli speciale de procedură în considerarea unor situații deosebite.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Prin încheiere, instanța de judecată a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. Așa cum rezultă însă din motivarea excepției, autorii acesteia critică doar

art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 .

În consecință, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII "Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare" al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.

Textul criticat are următorul conținut: "Hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului."

Prevederile constituționale pretins încălcate sunt cele ale art. 21 alin. (1)-(3) ce consacră accesul liber la justiție și ale art. 44 alin. (2) teza întâi care prevăd că proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit susținerilor autorilor excepției, deși procesele având ca obiect fond funciar se caracterizează printr-o complexitate deosebită, legiuitorul a instituit inadmisibilitatea atacării cu apel a hotărârilor pronunțate în primă instanță în această materie, o astfel de reglementare aducând atingere dreptului de proprietate privată și dreptului la un proces echitabil.

Curtea constată că reglementarea criticată a mai fost suspusă controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași prevederi constituționale și cu o motivare similară, prilej cu care Curtea a statuat că nu contravine Legii fundamentale.

În acest sens, prin

Decizia nr. 1.046 din 14 iulie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 19 august 2009, Curtea a constatat că "Legea fundamentală nu cuprinde dispoziții referitoare la obligativitatea existenței tuturor căilor de atac, ci prevede principial în art. 129 că, «împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii», art. 126 alin. (2) din Constituție statuând că procedura de judecată și competența instanțelor judecătorești sunt prevăzute prin lege, iar, potrivit jurisprudenței sale constante, accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac".

De asemenea, în ceea ce privește invocarea prevederilor art. 44 din Constituție, prin aceeași decizie, Curtea a reținut că acestea nu au incidență în cauză.

Deoarece în cauza de față nu sunt relevate aspecte noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței în materie a Curții, atât soluția pronunțată prin deciziile menționate, cât și considerentele care le-au fundamentat își păstrează valabilitatea și în acest dosar.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Ion Cristian Albăstroiu și Sevastița Albăstroiu în Dosarul nr. 177/94/2008 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 octombrie 2009.