Decizia nr. 1307/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Auto Remus" - S.R.L. din Botoșani, prin reprezentantul acesteia, Remus-Ioan Dăscălescu, în Dosarul nr. 1.604/193/E/2008 al Tribunalului Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprundența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.604/193/E/2008, Tribunalul Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Auto Remus" - S.R.L. din Botoșani, prin reprezentantul acesteia, Remus-Ioan Dăscălescu, cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 2.400 din 12 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Botoșani în Dosarul nr. 1.604/193/2008.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

îngrădesc dreptul la muncă al salariaților care lucrau în unitatea a cărei activitate a fost suspendată ca urmare a aplicării unei sancțiuni contravenționale. Astfel, locul de muncă al acestora este lăsat la discreția organului constatator, chiar dacă respectivul salariat nu are nicio legătură cu respectarea sau nerespectarea de către agentul economic a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999 . Stabilind sancțiunea suspendării activității economice, actul normativ amintit nu a prevăzut și măsuri de protejare a salariaților, deși contractul de muncă a fost desființat printr-un act de putere, fără ca ei să aibă vreo vină.

Tribunalul Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. Astfel, arată că măsura dispusă prin procesul-verbal de constatare a contravenției nu afectează în mod direct raporturile de muncă dintre societate și salariați, în sensul că suspendarea raporturilor de muncă nu intervine de drept, ci doar ca urmare a unui act unilateral al angajatorului, ulterior.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că, raportat la conținutul dreptului la muncă, care presupune libertatea alegerii profesiei, meseriei sau ocupației, libertatea alegerii locului de muncă, protecția socială a muncii, retribuția muncii depuse, dreptul la negocieri colective și caracterul obligatoriu al convențiilor colective încheiate ca urmare a acestor negocieri, nu se poate reține încălcarea acestui drept. De asemenea, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 53 din Constituție, arată că măsura dispusă de textul de lege criticat este justificată de imperativul protejării interesului social și al ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală.

Avocatul Poporului, invocând jurisprudența Curții Constituționale prin

deciziile nr. 897/2007

și nr. 124/2008, consideră că textul de lege criticat este constituțional.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, dispoziții potrivit cărora "Nerespectarea de către agenții economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni."

Autorul excepției consideră că acest text de lege este contrar prevederilor art. 41 alin. (1) și art. 53 din Constituție referitoare la dreptul la muncă, respectiv restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției pornește de la premisa potrivit căreia instituirea sancțiunii complementare a suspendării activității agentului economic pentru o perioadă de 3 luni aduce atingere exercițiului dreptului la muncă. În realitate, Curtea observă că această normă nu produce efecte decât în măsura în care agentul economic, care are și calitate de angajator, nu respectă obligațiile impuse de lege privind utilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale. Așadar, din această perspectivă, se poate afirma că restrângerile aduse dreptului la muncă sunt cauzate nu de textul de lege criticat în sine, ci de atitudinea culpabilă a agentului economic, prin nerespectarea obligațiilor legale. În plus,

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

nu prevede încetarea existenței agentului economic și, ca urmare, a locurilor de muncă, astfel că nu se poate susține că sancțiunea suspendării activității atrage în mod necesar și desfacerea contractelor de muncă.

De altfel, asupra conformității dispozițiilor

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

cu prevederile constituționale care consacră dreptul la muncă, Curtea s-a mai pronunțat și prin

Decizia nr. 667 din 10 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006, ale cărei considerente își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Auto Remus" - S.R.L. din Botoșani, prin reprezentantul acesteia, Remus-Ioan Dăscălescu, în Dosarul nr. 1.604/193/E/2008 al Tribunalului Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 octombrie 2009.