Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 667/2006

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale

prezumat în vigoare

Data actului: 10 octombrie 2006
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 931 din 16 noiembrie 2006
Citat de: 5 acte
Citează: 6 acte
Structură: 1 articol · 9.902 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

OUG nr. 28/1999 25 martie 1999 (prevederi anume) privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Zerillo's Group" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 4.072/3/2006 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se prezintă partea Garda Financiară - Comisariatul General București, prin comisar Eugen Popovici. Lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Partea prezentă solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, arătând că măsura de suspendare a activității unității în cauză nu aduce atingere dreptului la muncă al angajaților. Astfel, sancțiunea aplicată persoanei juridice, în speță Societatea Comercială "Zerillo's Group" - S.R.L., este astfel stabilită deoarece această faptă, prin natura ei, fiind de o gravitate deosebită, cauzează prejudicii bugetului de stat, iar sancțiunile prevăzute de lege încearcă să prevină săvârșirea faptelor contravenționale și să descurajeze evaziunea fiscală. În ceea ce privește invocarea prevederilor constituționale ale art. 47 alin. (2) privind dreptul la concediu de maternitate plătit, arată că acestea nu au legătură cu sancțiunea aplicată, întrucât suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni nu determină încetarea raporturilor de muncă ale angajaților. În acest sens, depune note scrise la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 aprilie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 4.072/3/2006, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, astfel cum a fost modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 29/2004

și

Legea nr. 116/2004 .

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Zerillo's Group" - S.R.L. din București cu ocazia soluționării unui recurs formulat împotriva unei sentințe civile pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - Garda Financiară - Comisariatul General București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că reglementarea criticată, care prevede că sancțiune suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni, contravine prevederilor constituționale ale art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, precum și celor ale art. 47 alin. (2) care consacră dreptul la concediu de maternitate plătit. În acest sens, arată că prin aplicarea acestei sancțiuni sunt afectate raporturile de muncă dintre societate și salariați, întrucât, prin suspendarea activității societății, aceasta nu își mai poate îndeplini obiectul de activitate, astfel încât este inutilă menținerea unor angajați. Așa fiind, prin suspendarea activității societății se îngrădește dreptul la muncă al angajaților acesteia, cu atât mai mult cu cât este o sancțiune care se aplică și angajaților care nu au participat în niciun mod la săvârșirea contravenției.

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că nu poate fi reținută critica autorului excepției raportată la prevederile constituționale invocate, întrucât măsura dispusă prin procesul-verbal nu afectează în mod direct raporturile de muncă dintre societate și salariați, în sensul că suspendarea raporturilor de muncă nu intervine de drept, ci doar ca urmare a unui act unilateral al angajatorului, ulterior procesului-verbal de contravenție.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens

Decizia Curții Constituționale nr. 91/2006 .

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

sunt constituționale. În acest sens, arată că dispozițiile de lege criticate nu contravin sub niciun aspect normelor constituționale privind dreptul la muncă și la protecția socială a muncii. Referitor la prevederile art. 47 alin. (2) din Legea fundamentală, arată că acestea nu au incidență în cauza de față.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu modificările ulterioare.

Reglementarea legală criticată are următorul conținut:

Articolul 14

alin. (2): "Nerespectarea de către agenții economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale și nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative, atrage și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni."

Autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, precum și celor ale art. 47 alin. (2) referitoare la dreptul la concediu de maternitate plătit.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

vizează apărarea intereselor generale privind respectarea legilor fiscale.

Textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituționalitate, prilej cu care Curtea Constituțională a statuat că aceste dispoziții nu contravin prevederilor Legii fundamentale.

Astfel, prin

Decizia nr. 91 din 7 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 21 februarie 2006, și

Decizia nr. 355 din 2 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 8 iunie 2006, Curtea a statuat că "măsura dispusă de textul de lege criticat este justificată de imperativul protejării interesului social și a ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală".

Având în vedere finalitatea urmărită de legiuitor prin sancțiunea prevăzută de reglementarea criticată, Curtea observă că nu poate fi reținută existența vreunei contrarietăți între dispozițiile

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

și prevederile constituționale ale art. 41 alin. (1) și ale art. 47 alin. (2).

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 octombrie 2006.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.