Decizia nr. 1340/2009

Nicolae Cochinescu - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 146 și art. 248^1 din Codul penal, excepție ridicată de Anica Câmpan și Emilia Roman în Dosarul nr. 5.381/117/2008 al Tribunalului Cluj - Secția penală.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 5.381/117/2008, Tribunalul Cluj - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 146 și art. 248^1 din Codul penal, excepție ridicată de Anica Câmpan și Emilia Roman într-o cauză penală având ca obiect săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art. 248 și art. 248^1 din Codul penal.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile art. 11 și art. 20 din Constituție și pe cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece condiționează încadrarea juridică a faptei de un prejudiciu eventual, care urmează a fi stabilit de instanța de judecată ulterior actului de sesizare a instanței, iar prin aceasta norma de incriminare nu satisface exigențele de previzibilitate și accesibilitate.

Tribunalul Cluj - Secția penală și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate din Codul penal sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 146 și ale art. 248^1 din Codul penal, cu următorul cuprins:

- Art. 146 - Consecințe deosebit de grave: "Prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activității, cauzată unei autorități publice sau oricăreia dintre unitățile la care se referă art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice.";

- Art. 248^1 - Abuzul în serviciu în formă calificată: "Dacă faptele prevăzute în art. 246, 247 și 248 au avut consecințe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate încalcă dispozițiile constituționale cuprinse în art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (11) și (12) privind prezumția de nevinovăție și principiul legalității pedepselor și art. 73 alin. (3) lit. h) privind domeniul de reglementare a legii organice. De asemenea, autorul excepției consideră că sunt încălcate și prevederile art. 6 și art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil și la principiul legalității pedepselor.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a pronunțat asupra constituționalității art. 248^1 din Codul penal, raportate la prevederile art. 23 alin. (12) și art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție și la ale art. 7 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin

Decizia nr. 255/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 300 din 4 aprilie 2006. Cu acel prilej, Curtea a reținut că textul art. 248^1 din Codul penal oferă suficiente repere și elemente pentru ca persoana căreia i se adresează să înțeleagă care sunt faptele incriminate de legiuitor.

Totodată, prin

Decizia nr. 343/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 14 aprilie 2008, Curtea a constatat constituționalitatea prevederilor art. 146 din Codul penal, raportate la prevederile art. 21 alin. (3) și art. 23 alin. (11) din Constituție și la cele ale art. 6 din Convenție. Cu acel prilej, Curtea a reținut că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat frecvent și constant că, "într-o societate democratică în sensul Convenției, dreptul la o bună administrare a justiției ocupă un loc atât de important încât o interpretare restrictivă a articolului 6 paragraful 1, referitor la dreptul la un proces echitabil, nu ar corespunde scopului și obiectului acestei dispoziții" (cazul Delcourt împotriva Belgiei, 1970). Pe de altă parte, însă, nici din cuprinsul art. 21 alin. (3) din Constituție și nici din cel al art. 6 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau al jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului nu se poate desprinde concluzia că aplicarea cerinței "procesului echitabil" ar trebui să excedeze necesității asigurării garanțiilor procesuale, spre a se intră în materii din câmpul dreptului substanțial.

Totodată, Curtea a reținut că, având în vedere că în speță nu există o hotărâre judecătorească definitivă, nu poate fi reținută nici critica referitoare la încălcarea art. 23 alin. (11) din Constituție, privind prezumția de nevinovăție, care prevede că: "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată."

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 146 și art. 248^1 din Codul penal, excepție ridicată de Anica Câmpan și Emilia Roman în Dosarul nr. 5.381/117/2008 al Tribunalului Cluj - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 octombrie 2009.