Decizia nr. 79/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 361 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Constantin Neacșu în Dosarul nr. 14.041/3/2007 al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1.294 din 12 septembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 14.041/3/2007, Curtea de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 361 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepția invocată de Constantin Neacșu în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia, recurent în cauză, susține că normele criticate sunt neconstituționale, întrucât înlătură posibilitatea sa de a exercita calea de atac a apelului și de a utiliza instituțiile procesual-penale prevăzute în cadrul acestei căi de atac împotriva încheierii prin care instanța de fond a dispus îndreptarea neregularității din actul de sesizare, reținând că, în cauză, Constantin Neacșu nu are calitate de parte civilă. Se arată că, nemaiavând calitate de parte în proces ca urmare a acestei soluții, autorul excepției nu mai are posibilitatea de a lua cunoștință de momentul terminării cercetării judecătorești, precum și de data și conținutul sentinței penale pe care are interesul legitim să o atace.

Curtea de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie opinează că excepția este neîntemeiată. Arată că "inexistența unei asemenea reglementări ar conduce la situația în care, după fiecare termen de judecată, ar trebui așteptată epuizarea unui ciclu procesual, în sensul că fiecare încheiere ar putea fi atacată cu apel și recurs, ceea ce ar conduce la blocarea activității de judecată din cauza imposibilității fixării unor termene de judecată ferme, și cu afectarea principiului celerității".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , decizia de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând și jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând decizia de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 361 alin. 2 din Codul de procedură penală, potrivit căruia "Încheierile date în primă instanță pot fi atacate cu apel numai o dată cu fondul".

Se susține că acest text de lege încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (1) și (3) privind liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, precum și pe cele ale art. 129 privind folosirea căilor de atac. Se invocă, totodată, prevederile art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil și dreptul la un recurs efectiv.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunțat în jurisprudența sa asupra constituționalității textului de lege criticat în prezenta cauză, în raport de aceleași dispoziții din Legea fundamentală, precum și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens sunt, de exemplu,

Decizia nr. 554 din 16 decembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 12 ianuarie 2005, și

Decizia nr. 32 din 24 februarie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 19 mai 2000, prin care Curtea, pentru considerentele acolo reținute, a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 361 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția pronunțată anterior de Curte, precum și considerentele care au fundamentat-o sunt valabile și în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 361 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Constantin Neacșu în Dosarul nr. 14.041/3/2007 al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 februarie 2008.