Decizia nr. 673/2008
referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Ioan Radul Bothaza în Dosarul nr. 3.685/89/2007 al Tribunalului Vaslui - Secția penală.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 30 ianuarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 3.685/89/2007, Tribunalul Vaslui - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Ioan Radul Bothaza în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cauze penale.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 23 alin. (12) referitoare la stabilirea și aplicarea pedepselor numai în temeiul legii, ale art. 11 referitoare la Dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 20 referitoare la Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 73 alin. (3) referitoare la domeniul de reglementare prin lege organică, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, egalitatea și imparțialitatea justiției, precum și ale art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cu denumirea marginală. Nicio pedeapsă fără lege, deoarece o infracțiune trebuie să fie clar definită prin lege pentru ca orice persoană să poată ști ce acte sunt de natură să-i angajeze răspunderea penală în temeiul legii speciale. Rațiunile de ordin procedural pentru care legiuitorul a înțeles să se folosească de dispozițiile legii speciale nu trebuie să ducă la încălcarea principiilor unanim recunoscute și care au fost enumerate mai sus.
Tribunalul Vaslui - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate sunt în deplină concordanță cu prevederile internaționale referitoare la regimul de aplicare a pedepselor. Totodată,
a fost adoptată cu respectarea prevederilor constituționale referitoare la reglementarea prin lege organică.
De asemenea, nu sunt încălcate nici celelalte prevederi constituționale invocate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, care au următorul conținut: "Fapta de luare de mită, prevăzută la art. 254 din Codul penal, dacă a fost săvârșită de o persoană care, potrivit legii, are atribuții de constatare sau de sancționare a contravențiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracțiunilor, se sancționează cu pedeapsa prevăzută la art. 254 alin. 2 din Codul penal privind săvârșirea infracțiunii de către un funcționar cu atribuții de control."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate se constituie într-o normă de trimitere uzitată de tehnica legislativă, fără ca prin aceasta să se încalce dispozițiile constituționale, deoarece nu rezultă vreo restrângere în sensul reclamat de autorul excepției.
Articolul 7
este un act de legiferare a răspunderii penale printr-o normă care, contrar susținerilor invocate, explică și plasează univoc în sistemul infracțional fapta de luare de mită săvârșită de un subiect activ circumstanțiat.
De altfel, reglementarea legală contestată satisface pe deplin exigențele Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sens în care, prin jurisprudența sa (Hotărârea C.R. contra Marii Britanii din 22 noiembrie 1995), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că art. 7 din Convenție consacră principiul legalității delictelor și pedepselor (nullum crimen, nulla poena sine lege), iar aceasta impune ca legea penală să nu se aplice de o manieră extensivă în dezavantajul acuzatului, în special prin analogie (situație care nu se regăsește în dispozițiile
art. 7 din Legea nr. 78/2000 ). Rezultă de aici că o infracțiune trebuie să fie clar definită de lege. O astfel de condiție este îndeplinită în momentul în care justițiabilul poate să știe, plecând de la formularea dispozițiilor pertinente și, la nevoie, cu ajutorul interpretării date de tribunale, ce acte sau omisiuni angajează răspunderea sa penală.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Ioan Radul Bothaza în Dosarul nr. 3.685/89/2007 al Tribunalului Vaslui - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 iunie 2008.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.