Decizia nr. 1201/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ioan Tiucă - procuror

Claudia Miu - prim-magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990

privind unele măsuri referitoare la Biserica Română Unită cu Roma (greco-catolică), astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța Guvernului nr. 64/2004 , excepție ridicată de Parohia Ortodoxă Română Sisești în Dosarul nr. 486/100/2008 al Tribunalului Maramureș - Secția civilă.

La apelul nominal răspunde Parohia (greco-catolică) Sisești, reprezentată prin avocat Ion Gheorghe Bârsan, fiind lipsă autoarea excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul părții prezente solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 2 iunie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 486/100/2008, Tribunalul Maramureș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990

privind unele măsuri referitoare la Biserica Română Unită cu Roma (greco-catolică), astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța Guvernului nr. 64/2004 , excepție ridicată de Parohia Ortodoxă Română Sisești într-o cauză având ca obiect o acțiune în revendicare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că

art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990

privind unele măsuri referitoare la Biserica Română Unită cu Roma (greco-catolică), astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța Guvernului nr. 64/2004 , contravine dispozițiilor art. 29 alin. (1), (2), (3) și (5) din Constituție. Prevederile referitoare la posibilitatea cultelor ca, atunci când nu se înțeleg în stabilirea situației juridice a lăcașului de cult, să apeleze la instanțele de judecată, pe calea dreptului comun, încalcă dreptul la libertatea conștiinței și dreptul de autonomie a cultelor religioase.

Tribunalul Maramureș - Secția civilă și-a exprimat opinia că excepția este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul judecătorului-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990

privind unele măsuri referitoare la Biserica Română Unită cu Roma (greco-catolică), publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 25 aprilie 1990, astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța Guvernului nr. 64/2004 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 182/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 14 iunie 2005. Dispozițiile astfel modificate au următorul cuprins:

"Art. 3 - Situația juridică a lăcașurilor de cult și a caselor parohiale care au aparținut Bisericii Române Unite cu Roma (greco-catolică) și au fost preluate de Biserica Ortodoxă Română se va stabili de către o comisie mixtă, formată din reprezentanți clericali ai celor două culte religioase, ținând seama de dorința credincioșilor din comunitățile care dețin aceste bunuri.

Partea interesată va convoca cealaltă parte, comunicându-i în scris pretențiile sale și punându-i la dispoziție dovezile pe care se sprijină aceste pretenții. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire sau prin înmânarea scrisorilor sub semnătură de primire. Data convocării comisiei mixte nu se va fixa mai devreme de 30 de zile de la data primirii actelor. Comisia va fi constituită din câte trei reprezentanți ai fiecărui cult.

Dacă la termenul stabilit pentru convocarea comisiei aceasta nu se întrunește sau dacă nu se ajunge la niciun rezultat în cadrul comisiei ori decizia nemulțumește una dintre părți, partea interesată are deschisă calea acțiunii în justiție, potrivit dreptului comun.

Soluționarea acestor acțiuni este de competența tribunalelor.

Acțiunile sunt scutite de taxa de timbru."

Dispozițiile constituționale pretins încălcate sunt cuprinse la art. 29 alin. (1), (2), (3) și (5) referitoare la libertatea conștiinței.

În esență, autorul excepției susține că posibilitatea cultelor de a apela la instanțele de judecată, pe calea dreptului comun, în situația în care cultele nu se înțeleg în stabilirea situației juridice a lăcașului de cult, încalcă dreptul la libertatea conștiinței și dreptul de autonomie a cultelor religioase.

În practica sa jurisdicțională, Curtea s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor

art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990

prin

Decizia nr. 23 din 27 aprilie 1993 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 11 aprilie 1995. În considerentele acelei decizii s-a reținut că "legiuitorul postrevoluționar [...] a stabilit principiile reconstituirii dreptului de proprietate, și anume: a) decizia unei comisii mixte, formată din reprezentanții clericali ai cultului care a deținut aceste bunuri până în 1948 și, respectiv, ai cultului care a preluat aceste bunuri după 1948; b) opțiunile credincioșilor din comunitățile pentru uzul cărora aceste bunuri sunt destinate", fiind vorba de o reconstituire a dreptului de proprietate, printr-o modalitate diferită de aceea referitoare la bunurile ce constituiau proprietate de stat, reconstituire ce se face cu respectarea principiului libertății cultelor religioase. Cu acel prilej, s-a statuat și asupra posibilității cultelor religioase de a se adresa instanțelor de judecată, deși textul criticat nu conținea o reglementare expresă. În acest sens s-a arătat că

art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990

reglementa o jurisdicție sui generis, care este "conformă principiilor constituționale cu privire la libertatea gândirii, a opiniilor și a credințelor religioase, respectiv la raporturile dintre culte și stat. Ea nu îngrădește posibilitatea cultelor de a se adresa justiției, cum ar fi în ipoteza în care nu se respectă opțiunea majorității credincioșilor."

Așadar,

art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 , în forma atunci examinată de Curte, nu prevedea în mod expres accesul la justiție al părților litigante. Această soluție legislativă a fost adoptată de legiuitor mai târziu, prin

Ordonanța Guvernului nr. 64/2004 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 182/2005 .

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții, soluția și considerentele, acelei decizii își mențin valabilitatea și în cauza de față.

În plus, Curtea constată că dispozițiile criticate constituie o garanție legală a dreptului de acces la justiție a cultelor ce își dispută dreptul de proprietate asupra lăcașelor de cult, fără să aducă atingere libertății religioase și autonomiei cultelor. Altminteri, autonomia cultelor ar avea ca efect suprimarea unor drepturi fundamentale, care sunt garantate prin Constituție și prin acte juridice internaționale la care România a aderat.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art.11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990

privind unele măsuri referitoare la Biserica Română Unită cu Roma (greco-catolică), astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța Guvernului nr. 64/2004 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 182/2005 , excepție ridicată de Parohia Ortodoxă Română Sisești, în Dosarul nr. 486/100/2008 al Tribunalului Maramureș - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 noiembrie 2008.