Decizia nr. 766/2006
referitoare la excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 10, art. 11 alin. 1 lit. d), art. 13 și 15 din Legea nr. 51/1991 privind siguranța naționala a României și art. 24 alin. (4) din Legea nr. 182/2002 privind protectia informațiilor clasificate
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 51/1991 29 iulie 1991 (prevederi anume) privind securitatea națională a României
- Legea nr. 182/2002 12 aprilie 2002 (prevederi anume) privind protecția informațiilor clasificate
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Tudorel Toader - judecator
Marinela Minca - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea excepției de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 10, art. 11 alin. 1 lit. d),
art. 13 și 15 din Legea nr. 51/1991
privind siguranța naționala a României și ale
art. 24 alin. (4) din Legea nr. 182/2002
privind protectia informațiilor clasificate, excepție ridicata de instanța de judecată, precum și de Vasile Balint, Sile Stan, Ion Balint, Angela Stoica, Costel Urzica, Georgeta Popa și Adriana Violeta Molodetiu în Dosarul nr. 28.733/2/2005 (2.827/M/2005) al Curtii de Apel București - Sectia a II-a penala și pentru cauze cu minori și familie.
La apelul nominal se prezinta personal autoarea excepției, Georgeta Popa, precum și părțile Bogdan Rohat, Stefan Calin, Petre Maeanu, Adrian Panduru, Virgil Dobroiu, Cristian Gheorghe, Ion Lungu, Tatiana Ceremus și Nelu Mihai Balaban, personal și asistati de aparatorii aleși cu delegații la dosar, autorii Vasile Balint, Sile Stan, Ion Balint, Costel Urzica și părțile Irina Elena Cerga, Iulian Bocu, Marin Constantin și Victor Roberto Anghel. De asemenea, au răspuns aparatorii aleși cu delegații la dosar pentru autorii Angela Stoica și Adriana Violeta Molodetiu și pentru părțile Smaranda Stoica și Constantin Stoica. Se constata lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Doamna avocat Alice Draghici, care a depus delegatie la dosar pentru Adriana Violeta Molodetiu, Ion Balint, Vasile Balint și Costel Urzica solicita admiterea excepției de neconstitutionalitate, relevand, în esenta, considerentele dezvoltate cu ocazia ridicarii excepției în fața instanței de judecată.
Aparatorii aleși Vicol Laura și Sandu Cristina au depus delegații pentru Victor Roberto Anghel și Vasile Balint, avocatul Mihai Costea, pentru Ion Balint, Vasile Balint, Smaranda Stoica, Angela Stoica și Constantin Stoica, avocatul Pompil Draghici, pentru Iulian Bocu și Marin Constantin, avocatul Adrian Ioan Diaconu, pentru Sile Stan, și avocatii Anghelache Gheorghe și Roxana Elena Dascaloiu, pentru Elena Irina Cerga. Toți acestia au pus concluzii în acord cu cele aratate de doamna avocat Alice Draghici.
Celelalte părți prezente au solicitat admiterea excepției de neconstitutionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstitutionalitate a dispozițiilor
art. 13 din Legea nr. 51/1991 , ca inadmisibila, deoarece dispozitiile legale criticate au fost modificate, de vreme ce în conținutul reglementarii se face trimitere la prevederile din Codul de procedură penala, care, la randul lor au suferit modificari de esenta prin
În ce priveste celelalte dispozitii legale criticate, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției ca neintemeiata, intrucat criticile formulate de autorii acesteia vizeaza interpretarea și aplicarea legii, și nu contrarietatea normelor legale cu prevederile constitutionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 5 aprilie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 28.733/2/2005 (2.827/M/2005), Curtea de Apel București - Sectia a II-a penala și pentru cauze cu minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstitutionalitate a prevederilor art. 10, art. 11 alin. 1 lit. d), art. 13 și
art. 15 din Legea nr. 51/1991
privind siguranța naționala a României și ale
art. 24 alin. (4) din Legea nr. 182/2002
privind protectia informațiilor clasificate, excepție ridicata de instanța de judecată, precum și de Vasile Balint, Sile Stan, Ion Balint, Angela Stoica, Costel Urzica, Georgeta Popa și Adriana Violeta Molodetiu în dosarul de mai sus, având ca obiect solutionarea unei cauze penale aflate în calea de atac a apelului.
În motivarea excepției de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (4), referitoare la principiul separatiei puterilor în stat, art. 16, referitoare la "Egalitatea în drepturi", art. 21, referitoare la "Accesul liber la justiție", art. 24, referitoare la "Dreptul la aparare", art. 26, referitoare la "Viața intima, familiala și privată", art. 28, referitoare la "Secretul corespondentei", art. 53, referitoare la "Restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati", art. 124 alin. (2), referitoare la unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, art. 126 alin. (1), referitoare la instantele judecătorești prin care se realizează justiția, și art. 154 alin. (1), referitoare la menținerea în vigoare a actelor normative care nu contravin Constituției.
În acest sens autorii excepției arata ca perioada de interceptare a convorbirilor lor telefonice a fost plasata între anii 2001-2004, intrand sub incidența unor norme procesual penale diferite. În exercitarea dreptului lor la aparare, inculpatii au solicitat instanței de judecată în apel să se pronunte asupra legalității interceptarii convorbirilor și sa dispună efectuarea unei expertize tehnice. Acest lucru nu a fost însă posibil, deoarece prevederile
și ale
împiedica instanța de judecată sa declasifice autorizatia emisa de procuror, aceasta intrand, potrivit
art. 17 lit. f) și g) din Legea nr. 182/2002 , în categoria informațiilor secret de stat cu nivelul de secretizare strict secret.
Autorii excepției mai arata ca prin dispozitiile legale contestate se încalcă și principiul separatiei puterilor în stat atât timp cat puterea executiva poate ingradi chiar și judecatorului accesul la informații necesare și utile infaptuirii justiției și poate refuza declasificarea anumitor documente care, în opinia inculpatilor, au fost în mod abuziv cartate ca documente clasificate secret de stat.
Curtea de Apel București - Sectia a II-a penala și pentru cauze cu minori și familie sustine ca excepția de neconstitutionalitate este intemeiata pentru urmatoarele considerente:
Până la modificarea Codului de procedura penala prin
inregistrarile audio sau video se efectuau - potrivit art. 91^1 din acest cod - în baza unei autorizari motivate a unui procuror anume desemnat de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, în timp ce interceptarea comunicatiilor în situațiile ce constituie amenintari la adresa sigurantei naționale a României se efectua în baza unui mandat emis de procuror în condițiile
art. 13 din Legea nr. 51/1991
privind siguranța naționala a României. Conform
art. 10 din Legea nr. 51/1991 , activitatea de informații pentru realizarea sigurantei naționale are însă caracter de secret de stat, iar accesul la astfel de informații este permis numai anumitor persoane, după o procedură de verificare a acestora de către Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat (O.R.N.I.S.S.).
Rezultă, asadar, ca, în timp ce autorizatiile emise de procuror în condițiile Codului de procedura penala erau depuse la dosarul cauzei, fiind accesibile instanței de judecată și părților, mandatele emise de procuror în baza
au caracter de secret de stat, ceea ce face practic imposibila cenzurarea lor de către instanța de judecată, nefiind accesibile nici acesteia și nici părților.
Pentru aceste considerente, instanța de judecată apreciaza ca
art. 10 din Legea nr. 51/1991
încalcă art. 16 alin. (1) și (2) și art. 124 alin. (2) din Constitutie, existand o inegalitate în privinta evaluării înregistrărilor audio între persoanele cercetate pentru infractiuni ce atrag incidența Codului de procedura penala și persoanele cercetate în condițiile
Legii nr. 51/1991 . Aceasta diferentiere are implicatii în ce priveste dreptul la aparare și la un proces echitabil al părților în procesul penal, intrucat poate conduce la o conduita abuziva a autorităților statului, materializata prin interceptarea unor convorbiri telefonice, urmata de folosirea acestora ca mijloace de proba, fără a exista un mandat emis potrivit legii, situație ce nu poate fi verificata și, deci, cenzurata de instanța investita cu solutionarea cauzei.
În acelasi sens, instanța de judecată opineaza ca
art. 11 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 51/1991
împiedica accesul instanței la informațiile valorificate de organul de urmărire penala ca mijloace de proba.
În ce priveste
art. 13 din Legea nr. 51/1991 , instanța de judecată arata ca, în pofida modificarilor aduse Codului de procedura penala, textul legal criticat permite și în prezent ca, în cazul unor amenintari la adresa sigurantei naționale a României, interceptarea comunicatiilor să se faca în baza unui mandat emis de procuror, ceea ce este de natura a aduce atingere art. 26 și 28 din Constitutie.
Referitor la
art. 15 din Legea nr. 51/1991
care permite în anumite situații și pentru o perioadă limitata să se procedeze la interceptarea comunicatiilor fără autorizarea prevăzută de lege, instanța de judecată apreciaza ca prin aceasta dispoziție legala se eludeaza cadrul legal prevăzut de Codul de procedură penala în privinta interceptarilor și înregistrărilor audio și video, inclusiv a garantiilor oferite în aceasta materie.
În sfârșit, instanța de judecată opineaza ca dispozitiile
art. 24 alin. (4) din Legea nr. 182/2002
încalcă prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (4), art. 21 alin. (3) și art. 24, în măsura în care declasificarea vizeaza informații ce sunt necesare ca mijloace de proba ori ca acte procedurale într-un proces penal. În condițiile în care atât inițiativa, cat și decizia finala în ce priveste declasificarea apartin unor institutii din afara puterii judecătorești, se limiteaza dreptul la un proces echitabil și dreptul la aparare, cu consecinte directe și asupra infaptuirii actului de justiție, ce constituie esenta și menirea puterii judecătorești.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstitutionalitate.
Guvernul apreciaza ca excepția de neconstitutionalitate este intemeiata pentru urmatoarele considerente:
Prevederile art. 10,
art. 11 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 51/1991
și ale
art. 24 alin. (4) din Legea nr. 182/2002
sunt contrare art. 21 alin. (3) și art. 24, art. 16 alin. (1) și art. 1 alin. (4) din Constitutie, precum și art. 6 din Convenția pentru apararea drepturilor omului și a libertatilor fundamentale, intrucat limiteaza ori restrang sistematic accesul instanțelor de judecată și al părților interesate la mandatul emis de procuror, ca urmare a clasificarii acestuia ca document secret de stat.
Procedura de interceptare a comunicatiilor prevăzută de
art. 13 din Legea nr. 51/1991
contravine art. 26 și 28 din Constitutie, deoarece, din perspectiva interpretarii acestor drepturi fundamentale prin prisma jurisprudentei C.E.D.O., contine o serie de garantii esentiale de natura sa limiteze la nivel minim amploarea ingerintei autorităților publice în sfera vietii private a indivizilor. Astfel, durata de valabilitate a mandatului este deosebit de lunga (6 luni) și poate fi prelungita pe un termen nedefinit "în cazuri excepționale", legea neprevazand nici în ce condiții sunt notificate persoanele care au facut obiectul interceptarilor. Totodata, legea nu contine dispozitii referitoare la certificarea înregistrărilor obtinute prin măsuri de supraveghere, modul în care sunt consemnate în procesele-verbale de înregistrare și nicio procedura prin care să fie separate inregistrarile ce conțin elemente pertinente pentru apararea sigurantei naționale de acele înregistrări ce nu au acest caracter. De asemenea, nu se prevede nici care este regimul informațiilor obtinute intamplator cu privire la terte persoane care nu au facut obiectul mandatului de interceptare, nici nu sunt stabilite limite referitoare la vechimea informațiilor deținute de serviciile secrete și la durata de pastrare a acestora.
În sfârșit,
art. 13 din Legea nr. 51/1991
nu prevede în ce condiții informațiile obtinute ca urmare a interceptarilor autorizate potrivit textului criticat pot fi utilizate ca mijloace de proba în procese penale, nu reglementeaza posibilitatea persoanelor interesate de a avea acces la textul interceptarilor sau de a solicita motivat consultarea integralitatii înregistrărilor atunci când considerente ce țin de apararea sigurantei naționale au facut ca ele sa nu fie consemnate în procesele-verbale și nu ofera posibilitatea solicitarii unei expertize referitoare la suportul înregistrării.
Avocatul Poporului considera ca textele legale supuse controlului genereaza dificultati de aplicare a lor, dar nu sunt contrare normelor și principiilor consacrate prin Constitutie și Convenția pentru apararea drepturilor omului și a libertatilor fundamentale.
Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, sustinerile părților, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , retine urmatoarele:
Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizata și este competența, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , sa solutioneze excepția de neconstitutionalitate.
Obiectul excepției de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 10, art. 11 alin. 1 lit. d),
art. 13 și 15 din Legea nr. 51/1991
privind siguranța naționala a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 7 august 1991, precum și ale
art. 24 alin. (4) din Legea nr. 182/2002
privind protectia informațiilor clasificate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002, care au urmatorul continut:
Articolul 10
din Legea nr. 51/1991 : "Activitatea de informații pentru realizarea sigurantei naționale are caracter secret de stat.
Informațiile din acest domeniu nu pot fi comunicate decat în condițiile prezentei legi."
Articolul 11
alin. 1 lit. d) din Legea nr. 51/1991 : "Informații din domeniul sigurantei naționale pot fi comunicate:
[...] d) organelor de urmărire penala, când informațiile privesc savarsirea unei infractiuni."
Articolul 13
din Legea nr. 51/1991 : "Situațiile prevăzute de art. 3 constituie temei legal pentru a se solicita procurorului, în cazuri justificate, cu respectarea prevederilor Codului de procedura penala, autorizarea efectuării unor acte, în scopul culegerii de informații, constand în: interceptarea comunicatiilor, cautarea unor informații, documente sau inscrisuri pentru a caror obtinere este necesar accesul într-un loc, la un obiect sau deschiderea unui obiect; ridicarea și repunerea la loc a unui obiect sau document, examinarea lui, extragerea informațiilor pe care acestea le conțin, cat și inregistrarea, copierea sau obtinerea de extrase prin orice procedee; instalarea de obiecte, întreținerea și ridicarea acestora din locurile în care au fost depuse.
Cererea de autorizare se formuleaza în scris și trebuie să cuprindă: date sau indicii din care să rezulte existenta uneia din amenintarile la adresa sigurantei naționale prevăzute de art. 3 pentru a carei prevenire, descoperire sau contracarare este necesară emiterea mandatului; categoriile de activități pentru a caror desfășurare trebuie emis mandatul; identitatea persoanei ale carei comunicatii trebuie interceptate, dacă este cunoscuta, sau a persoanei care detine informațiile, documentele ori obiectele ce trebuie obtinute; descrierea generală, dacă și când este posibil, a locului unde urmeaza a fi executate activitățile autorizate; durata de valabilitate a mandatului solicitat.
Actul de autorizare se emite la cererea organelor cu atribuții în domeniul sigurantei naționale, de către procurori anume desemnați de procurorul general al României.
În cazul în care procurorul constata ca cererea este justificata, emite un mandat care trebuie să conțină: aprobarea pentru categoriile de comunicatii care pot fi interceptate, categoriile de informații, documente sau obiecte care pot fi obtinute; identitatea persoanei, dacă este cunoscuta, ale carei comunicatii trebuie interceptate ori care se afla în posesia datelor informațiilor, documentelor sau obiectelor ce trebuie obtinute; organul imputernicit cu executarea; descrierea generală a locului în care urmeaza a fi executat mandatul; durata de valabilitate a mandatului.
Durata de valabilitate a mandatului nu poate depăși 6 luni. În cazurile intemeiate, procurorul general poate prelungi, la cerere, durata mandatului, fără a se putea depăși, de fiecare data, 3 luni.
Orice cetatean care se considera vatamat în mod nejustificat prin activitățile care fac obiectul mandatului prevăzut în alin. 1-4 se poate adresa cu plangere procurorului anume desemnat, ierarhic superior procurorului care a emis mandatul."
Articolul 15
din Legea nr. 51/1991 : "În situațiile care impun înlăturarea unor pericole iminente pentru siguranța naționala, se pot intreprinde activitățile menționate în art. 13, chiar fără autorizarea prevăzută de lege, aceasta urmand a fi solicitata de îndată ce exista posibilitatea, dar nu mai tarziu de 48 de ore."
Articolul 24
alin. (4) din Legea nr. 182/2002 : "Informațiile clasificate potrivit art. 15 lit. f) pot fi declasificate prin hotărâre a Guvernului, la solicitarea motivata a emitentului."
Examinand excepția de neconstitutionalitate, Curtea constata ca asupra constitutionalitatii dispozițiilor
art. 10 și 11 din Legea nr. 51/1991
s-a mai pronuntat prin
Decizia nr. 37 din 29 ianuarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 3 martie 2004. Cu acel prilej s-a respins ca neintemeiata excepția pentru considerentele acolo aratate.
Intrucat până în prezent nu au intervenit elemente noi de natura să justifice schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziei amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauza.
Referitor la celelalte dispozitii legale atacate, Curtea retine ca în examinarea excepției este necesar să se ia în considerare prevederile art. 31 alin. (3) din Constitutie, în conformitate cu care dreptul la informatie nu trebuie să prejudicieze securitatea naționala, și prevederile art. 53 alin. (1) din Legea fundamentala, care stabilesc ca exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans dacă se impune, între altele, pentru apararea securitatii naționale.
În raport cu aceste prevederi din Constitutie, Curtea constata că nu pot fi primite sustinerile autorilor excepției și nici opinia instanței de judecată și punctul de vedere al Guvernului, în sensul admiterii excepției. De altfel, în ce priveste punctul de vedere al Guvernului, Curtea Constituțională observa ca sunt evidentiate imperfectiuni și omisiuni de reglementare, a caror remediere nu intră în competența Curtii.
Curtea nu poate retine existenta unei discriminari în aplicarea legii rezultand din faptul ca în cazul autorilor excepției de neconstitutionalitate au fost obtinute probe prin interceptarea unor convorbiri telefonice în condițiile
privind siguranța naționala a României, în timp ce în alte cazuri interceptarea convorbirilor telefonice în scopul obtinerii de probe judiciare are loc pe baza prevederilor Codului de procedura penala. Justificarea diferenței de reglementare a mijloacelor de obtinere a probelor rezida în obiectul special al
și nu încalcă în niciun fel prevederile Constituției.
Probele administrate - indiferent de procedura legala urmata - vor fi evaluate uniform de instanța de judecată, cu respectarea contradictorialitatii și a tuturor celorlalte garantii prevăzute de Codul de procedură penala. Faptul ca o proba a fost obtinuta de organul de urmărire penala în condițiile prevăzute de
nu îl împiedica pe judecator să constate, când este cazul, ca această probă este neconcludenta intrucat nu corespunde realitatii sau nu face dovada faptului ori a imprejurarii în legătură cu care a fost administrata. Nu exista o ierarhie a probelor în functie de procedura legala după care au fost administrate, astfel ca judecatorul are obligația sa examineze și sa aprecieze toate probele cu aceeasi măsura și după aceleasi criterii.
În aceeasi ordine de idei, Curtea retine ca examinarea excepției în lumina Convenției pentru apararea drepturilor omului și a libertatilor fundamentale nu este de natura sa conduca la alta concluzie, deoarece convenția nu trateaza regimul probelor, admisibilitatea acestora fiind reglementata de dreptul intern.
Nu poate fi retinuta nici obiectia ca instanța de judecată nu are acces la cunoasterea mandatului de interceptare a convorbirilor telefonice emis de procuror,
privind protectia informațiilor clasificate prevazand procedura de urmat în acest scop. Eventualele dificultati care pot aparea în aceasta privinta țin de aplicarea legii, și nu de constitutionalitatea ei, iar rezolvarea nu intră în competența Curtii Constitutionale. În orice caz, accesul dificil la mandatul de interceptare a convorbirilor telefonice emis în scopul și după regulile cuprinse în
privind siguranța naționala a României nu poate fi apreciat ca o impiedicare a instanței și a părților de a cunoaste, dezbate și evalua insesi probele administrate, care sunt depuse de către organul de urmărire penala la dosar.
Vazand prevederile art. 31 alin. (3) și ale art. 53 alin. (1) din Constitutia României, citate mai sus, Curtea retine că nu se poate cere legiuitorului sa admita accesul nerestrictionat la conținutul unor mandate de interceptare a convorbirilor telefonice emise în scopul combaterii faptelor de amenintare la adresa sigurantei naționale prevăzute de
art. 3 din Legea nr. 51/1991 , fără riscul de a prejudicia grav securitatea naționala.
Nu se poate retine nici neconstitutionalitatea prevederilor legale atacate care atribuie procurorului competența de a emite mandate de interceptare a convorbirilor telefonice în condițiile
Legii nr. 51/1991 , intrucat acestea sunt dispozitii de procedura, pe care legiuitorul este liber să le adopte în baza art. 126 alin. (2) din Constitutie, iar, pe de altă parte, nicio alta norma constituțională nu împiedica stabilirea unei asemenea competente în sarcina procurorului, care, potrivit art. 131 și art. 132 din Legea fundamentala, este magistrat independent, reprezentand interesele generale ale societatii și desfasurandu-și activitatea pe baza principiilor imparțialității și legalității.
Nu se poate retine neconstitutionalitatea
art. 15 din Legea nr. 51/1991 , care prevede un caz excepțional de efectuare de interceptari ale convorbirilor telefonice fără autorizatie - pe o perioadă de 48 de ore -, reglementarea având suport în dispozitiile art. 53 din Constitutie.
În sfârșit, Curtea constata ca, prin prevederile
art. 24 alin. (4) din Legea nr. 182/2002 , nu se încalcă principiul separatiei puterilor în stat, deoarece declasificarea informațiilor secrete de stat este, prin natura sa, o activitate administrativa, de resortul Guvernului, și nu o activitate judiciara.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUTIONALA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 10, art. 11 alin. 1 lit. d),
art. 13 și 15 din Legea nr. 51/1991
privind siguranța naționala a României și ale
art. 24 alin. (4) din Legea nr. 182/2002
privind protectia informațiilor clasificate, excepție ridicata de instanța de judecată, precum și de Vasile Balint, Sile Stan, Ion Balint, Angela Stoica, Costel Urzica, Georgeta Popa și Adriana Violeta Molodetiu în Dosarul nr. 28.733/2/2005 (2.827/M/2005) al Curtii de Apel București - Sectia a II-a penala și pentru cauze cu minori și familie.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în sedinta publică din data de 7 noiembrie 2006.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.