Decizia nr. 37/2004

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 și 11 din Legea nr. 51/1991

privind siguranța naționala a României, excepție ridicată de Mustafa Erdogan în Dosarul nr. 807/2003 al Curții de Apel Constanta - Secția contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, întrucât nu exista nici o contradictie între textele de lege criticate și prevederile constituționale sau cele din actele internaționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 11 septembrie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 807/2003, Curtea de Apel Constanta - Secția contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 și 11 din Legea nr. 51/1991

privind siguranța naționala a României. Excepția a fost ridicată de Mustafa Erdogan, cetățean turc care, prin Ordinul ministrului de interne nr. 0361 din 11 decembrie 2002, emis în temeiul

art. 19 alin. 1 și 2 din Legea nr. 123/2001

privind regimul străinilor în România, atunci în vigoare, a fost declarat persoana indezirabila pentru o perioadă de 5 ani și, în consecința, i s-a refuzat viza de reintrare în țara. Ordinul ministrului de interne a fost emis la solicitarea Serviciului Roman de Informații, care invedereaza faptul ca autorul excepției a desfășurat pe teritoriul României activități care, potrivit

art. 3 lit. i) din Legea nr. 51/1991 , constituie amenințări la adresa siguranței naționale. Împotriva acestui ordin Mustafa Erdogan a formulat acțiune în contencios administrativ la Curtea de Apel Constanta, în cadrul căreia a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 și 11 din Legea nr. 51/1991 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia a susținut ca prevederile criticate încalcă dreptul la apărare, garantat de art. 24 din Constituție, prin restrictionarea comunicării informațiilor către instanțele judecătorești, astfel încât, în absenta dovezilor, procesul nu poate avea loc, iar partea vătămată printr-un act administrativ și instanța de judecată nici nu cunosc motivul pentru care părții i s-au restrâns drepturile. De asemenea, partea vătămată nu poate obține anularea actului atacat, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei, drepturi prevăzute de art. 48 alin. (1) [în prezent art. 52 alin. (1)] din Constituție și recunoscute inclusiv străinilor, potrivit art. 18 din Legea fundamentală. Totodată, s-a apreciat de către autorul excepției ca prevederile legale criticate încalcă și dispozițiile art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin

Legea nr. 30/1994 , și implicit dispozițiile art. 11 și 20 din Constituție, nesocotindu-se dreptul la un proces echitabil, întrucât la dosarul cauzei nu exista informații în baza cărora autoritatea publică a dispus măsura contestată, astfel încât petentul sa o poată combate, iar magistratul investit cu soluționarea cauzei nu are dreptul sa ia cunoștința despre motivele care au stat la baza emiterii actului. În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (2), autorul excepției nu a formulat nici un argument în susținerea acesteia.

Curtea de Apel Constanta - Secția contencios administrativ considera ca excepția este neîntemeiată, întrucât activitatea de informații pentru realizarea siguranței naționale are caracter de secret de stat și este destinată să asigure exercitarea neingradita a drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997

privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituții.

Guvernul considera ca nici una dintre criticile formulate cu privire la constituționalitatea

art. 10 și 11 din Legea nr. 51/1991

nu este intemeiata, deoarece informațiile rezultate din activitatea reglementată de această lege au caracter de secret de stat. Or, prevederile art. 53 din Constituție permit restrangerea unor drepturi sau libertăți atunci când aceasta restrangere este prevăzută de lege și este necesară pentru apărarea unui interes public prioritar, cum este securitatea naționala. Se mai arata ca restrangerea este în concordanta și cu dispozițiile constituționale ale art. 31 alin. (3), potrivit cărora dreptul la informație nu trebuie să prejudicieze securitatea naționala, iar faptul ca aceasta se aplică inclusiv instanțelor de judecată nu contravine prevederilor cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil și la dreptul la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deoarece magistrații sunt obligați să respecte legea, care da prioritate intereselor privind securitatea naționala a României.

Avocatul Poporului considera ca dispozițiile

art. 10 și 11 din Legea nr. 51/1991

privind siguranța naționala a României sunt constituționale. Se arata ca acestea nu încalcă principiul egalității înscris în art. 16 alin. (2) din Constituție, având în vedere ca situația străinilor declarați indezirabili pentru activitatea contra siguranței naționale este diferita de a celorlalți cetățeni străini, ceea ce determina legiuitorul sa stabilească drepturi diferite pentru cele două categorii. Totodată, arata ca interdicția stabilită de legiuitor este în concordanta cu prevederile constituționale ale art. 31 alin. (3) conform cărora dreptul la informație nu trebuie să prejudicieze securitatea naționala. În ceea ce privește pretinsa contrarietate față de dispozițiile art. 24 și art. 52 alin. (1) din Constituție, se arata ca aceasta nu poate fi reținută, deoarece restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți este prevăzută de lege și are ca scop apărarea securității naționale, fiind proporțională cu situația care a determinat-o. Mai arata ca dispozițiile criticate nu încalcă prevederile art. 11 și 20 din Constituție, în corelatie cu dispozițiile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, deoarece acestea nu opresc părțile interesate de a apela la instanțele judecătorești, de a fi aparate și de a folosi toate garanțiile procesuale care condiționeaza într-o societate democratica procesul echitabil. În opinia Avocatului Poporului, criticile de neconstituționalitate față de prevederile art. 18 din Constituție sunt nerelevante pentru soluționarea excepției, neavând incidența în cauza.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , republicată, retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile

art. 10 și 11 din Legea nr. 51/1991

privind siguranța naționala a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 7 august 1991, care au următorul conținut:

- Art. 10: "Activitatea de informații pentru realizarea siguranței naționale are caracter secret de stat.

Informațiile din acest domeniu nu pot fi comunicate decât în condițiile prezentei legi.";

- Art. 11: "Informații din domeniul siguranței naționale pot fi comunicate:

a) președintelui Senatului, președintelui Adunării Deputaților, precum și comisiilor permanente pentru apărare și asigurarea ordinii publice ale celor două camere ale Parlamentului;

b) ministrilor și sefilor departamentelor din ministere, când informațiile privesc probleme ce au legătură cu domeniile de activitate pe care le coordonează sau de care răspund;

c) prefecților, primarului general al Capitalei, precum și conducătorilor consiliilor județene, respectiv al municipiului București, pentru probleme ce vizează competența organelor respective;

d) organelor de urmărire penală, când informațiile privesc săvârșirea unei infracțiuni.

Comunicarea informațiilor se aproba de către conducătorii organelor cu atribuții în domeniul siguranței naționale.

Prevederile art. 10 privitoare la apărarea secretului de stat se aplică în mod corespunzător tuturor persoanelor prevăzute la alin. 1 lit. a)-d).

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 11, potrivit cărora tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern, ale art. 16 alin. (2), care prevede că nimeni nu este mai presus de lege, ale art. 18 alin. (1), conform cărora cetățenii străini care locuiesc în România se bucura de protecția generală a persoanelor și averilor, ale art. 20, referitoare la prioritatea tratatelor internaționale privind drepturile omului, ale art. 24, care reglementează dreptul la apărare, și ale art. 48 alin. (1) [devenit, după revizuirea și republicarea Constituției, art. 52 alin. (1)] privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. În susținerea excepției se invoca și încălcarea art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil și la dreptul la un recurs efectiv.

În legătură cu regimul juridic al informațiilor din domeniul siguranței naționale, Curtea observa ca, pe lângă prevederile

art. 10 și 11 din Legea nr. 51/1991

privind siguranța naționala a României, ce fac obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate și care au fost reproduse mai sus (conform cărora informațiile din domeniul siguranței naționale constituie secrete de stat, ce nu pot fi comunicate decât autorităților și organelor strict și limitativ enumerate în text, între care și organele de urmărire penală, atunci când informațiile privesc săvârșirea unei infracțiuni), și alte acte normative cuprind reglementări referitoare la acest domeniu. În acest sens sunt dispozițiile

art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001

privind liberul acces la informațiile de interes public, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 23 octombrie 2001, dispoziții care exceptează de la accesul liber al cetățenilor la informațiile de interes public "informațiile din domeniul apărării naționale, siguranței și ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informațiilor clasificate, potrivit legii". Totodată, potrivit

art. 17 lit. f) din Legea nr. 182/2002

privind protecția informațiilor clasificate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002, "În categoria informațiilor secrete de stat sunt cuprinse informațiile care reprezintă sau care se referă la: [...] f) activitatea de informații desfășurată de autoritățile publice stabilite prin lege pentru apărarea tarii și siguranța naționala". De asemenea, art. 44 alin. (2) din aceeași lege dispune ca expresia "secrete de stat" din conținutul actelor normative în vigoare se va înlocui cu expresia "informații secrete de stat", iar prin acte de aplicare a legii s-au stabilit diferite niveluri de secretizare și perioade de protecție a informațiilor.

Examinând, pe fond, excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea retine următoarele:

I. În ceea ce privește pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor de lege criticate față de prevederile constituționale ale art. 18 alin. (1) și ale art. 24, Curtea constata ca informațiile calificate de

art. 10 din Legea nr. 51/1991

ca având caracter de secret de stat, informații care în virtutea acestui caracter nu pot fi comunicate decât persoanelor strict și limitativ prevăzute de art. 11 din același act normativ, aparțin domeniului siguranței naționale [după revizuirea Constituției sintagma de "siguranța naționala" a fost înlocuită cu cea de "securitate naționala"]. Interesul apărării securității naționale justifica restrangerea unor drepturi, prin limitarea impusa de legiuitor, restrangerea fiind în concordanta cu dispozițiile constituționale ale art. 53 alin. (1), potrivit cărora "Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav". Aceasta restrangere este în consens și cu dispozițiile art. 31 alin. (3) din Constituție, conform cărora "Dreptul la informație nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecție a tinerilor sau securitatea naționala".

În cauza de fața informațiile care au stat la baza actului administrativ prin care strainul este declarat indezirabil pe teritoriul statului unde acesta a desfășurat activități care, potrivit

art. 3 lit. i) din Legea nr. 51/1991 , constituie amenințări la adresa siguranței naționale au caracter de secret de stat, ceea ce justifica, având în vedere considerentele expuse mai sus, faptul că nu pot fi divulgate strainului sau instanței de judecată, drepturile invocate de autorul excepției exercitandu-se în limitele admise de lege.

II. Referitor la susținerea autorului excepției, în sensul că dispozițiile

art. 10 și 11 din Legea nr. 51/1991

încalcă prevederea constituțională din art. 16 alin. (2), care stabilește ca "Nimeni nu este mai presus de lege", Curtea retine ca aceasta sustinere nu este relevanta în cauza, întrucât situația străinilor declarați indezirabili în scopul apărării securității naționale este diferita de aceea a celorlalți cetățeni străini, ceea ce poate determina legiuitorul sa stabilească drepturi diferite pentru aceste două categorii de cetățeni străini.

III. Curtea mai constata ca dispozițiile

art. 10 și 11 din Legea nr. 51/1991

nu contravin nici prevederilor constituționale ale art. 52 alin. (1) sau ale art. 11 și 20 raportate la dispozițiile art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât textele criticate nu opresc părțile interesate de a apela la instanțele judecătorești, de a fi aparate și de a se prevala de toate garanțiile procesuale care condiționeaza un proces echitabil și dreptul la un recurs efectiv, o dovadă în acest sens fiind chiar acțiunea în contencios administrativ formulată de autorul excepției de neconstituționalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și ale art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 și 11 din Legea nr. 51/1991

privind siguranța naționala, excepție ridicată de Mustafa Erdogan în Dosarul nr. 807/2003 al Curții de Apel Constanta - Secția contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 ianuarie 2004.