Decizia nr. 801/2006

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecator

Kozsokar Gabor - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Ninosu - judecator

Ion Predescu - judecator

Tudorel Toader - judecator

Ion Tiuca - procuror

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

Pe rol se afla solutionarea excepției de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 158 alin. 2 din Codul de procedură civila, excepție ridicata de Perino Baraga în Dosarul nr. 3.839/2005 al Tribunalului Bacau - Sectia civila.

La apelul nominal raspunde autorul excepției, lipsa fiind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal indeplinita.

Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepției solicita admiterea acesteia, aratand ca textul de lege criticat contravine Convenției pentru apararea drepturilor omului și a libertatilor fundamentale.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca liberul acces la justiție nu presupune accesul la toate caile de atac, obligativitatea dublului grad de jurisdictie fiind prevăzută numai în materie penala. În continuare, pune concluzii de respingere a excepției de neconstitutionalitate ca neintemeiata.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

Prin Incheierea din 10 aprilie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3.839/2005, Tribunalul Bacau - Sectia civila a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 158 alin. 2 din Codul de procedură civila, excepție ridicata de Perino Baraga în cadrul solutionarii unui recurs împotriva unei sentinte pronuntate de Judecatoria Bacau.

În motivarea excepției de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (1), (2) și (3) din Constitutie, precum și dispozițiilor art. 13 din Convenția pentru apararea drepturilor omului și a libertatilor fundamentale. Se arata ca textul de lege criticat instituie o discriminare între părțile din proces, deoarece hotărârea prin care s-a admis excepția de necompetenta este supusă unei cai de atac separate, iar hotărârea prin care s-a respins aceasta excepție poate fi atacata numai odata cu fondul. De asemenea, se arata ca, în cazul în care excepția de necompetenta se invoca în fața instanței de recurs, nu mai exista nicio cale de atac împotriva hotărârii de respingere a acesteia, incalcandu-se astfel dispozitiile art. 21 din Constitutie.

Tribunalul Bacau - Sectia civila considera ca excepția de neconstitutionalitate este neintemeiata.

În conformitate cu dispozitiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstitutionalitate.

Guvernul considera ca excepția de neconstitutionalitate este neintemeiata. În acest sens, arata ca părțile dintr-un litigiu se afla în ipoteze diferite ale normei legale, și anume situația în care instanța respinge excepția de necompetenta și trece la judecarea cauzei, respectiv situația în care se declara necompetenta și pronunță o hotărâre care are caracter de dezinvestire, deosebirile sub acest aspect impunand, în mod necesar, un regim juridic diferentiat. În continuare se arata că nu poate fi retinuta nici critica potrivit careia textul de lege criticat contravine prevederilor art. 21 alin. (1), (2) și (3) din Constitutie și ale art. 13 din Convenția pentru apararea drepturilor omului și a libertatilor fundamentale. În acest sens, face referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale în materie.

Avocatul Poporului considera ca excepția de neconstitutionalitate este neintemeiata. În acest sens, arata ca dispozitiile considerate ca fiind neconstitutionale, prin care se instituie reguli privind competența și procedura de judecată, se aplică tuturor celor prevăzuți în ipoteza normei, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. În ceea ce priveste invocarea prevederilor art. 21 alin. (1), (2) și (3) din Constitutie și ale art. 13 din Convenția pentru apararea drepturilor omului și a libertatilor fundamentale, se arata ca accesul liber la justiție nu presupune în toate cazurile posibilitatea de a recurge la toate structurile judecătorești și la toate caile de atac prevăzute de lege, deoarece competența și caile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situații diferite.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, sustinerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine urmatoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizata și este competența, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , sa solutioneze excepția de neconstitutionalitate.

Obiectul excepției de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 158 alin. 2 din Codul de procedură civila. Textul de lege criticat are urmatorul continut: "Dacă instanța se declara competența, va trece la judecarea pricinii, cel nemultumit putand sa faca, potrivit legii, apel sau recurs după darea hotărârii asupra fondului."

În susținerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii legale, autorul excepției invoca incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea în drepturi, și ale art. 21 alin. (1), (2) și (3), referitoare la accesul liber la justiție. De asemenea, invoca incalcarea prevederilor art. 13 din Convenția pentru apararea drepturilor omului și a libertatilor fundamentale.

Examinand excepția de neconstitutionalitate, Curtea constata ca prin

Decizia nr. 39 din 30 ianuarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 19 martie 2003, a retinut ca, potrivit art. 125 și 128 din Constitutie, numai legiuitorul este în măsura sa reglementeze competența instanțelor de judecată. În virtutea acestei prerogative, legiuitorul stabileste hotărârile judecătorești împotriva cărora pot fi exercitate caile de atac și condițiile în care pot fi folosite aceste cai.

În ceea ce priveste incheierile, ca specie de hotărâri judecătorești pronuntate în cursul procesului, dar prin care nu se solutioneaza fondul cauzei și nu se intrerupe cursul judecatii, acestea nu pot fi atacate, de regula, decat odata cu hotărârile judecătorești care solutioneaza fondul cauzei, care sunt, potrivit dreptului nostru procesual civil, sentintele și deciziile. Stabilind, prin art. 158 alin. 2 din Codul de procedură civila, ca incheierile prin care instanța judecătorească se declara competența sa solutioneze cererile accesorii și incidentale pot fi atacate cu apel sau recurs numai odata cu hotărârea asupra fondului, legiuitorul a actionat în limitele competentei sale prevăzute prin dispozitiile constitutionale evocate mai sus. Regula exercitarii cailor de atac împotriva incheierilor numai odata cu hotărârea prin care s-a solutionat fondul cauzei corespunde necesității de a asigura desfășurarea procesului cu celeritate, într-un termen rezonabil, exigenta recunoscută cu valoare de principiu atât în sistemul nostru procesual, cat și în Convenția pentru apararea drepturilor omului și a libertatilor fundamentale, care consacra la art. 6 paragraful 1 dreptul oricarei persoane la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale. Sub acest aspect, prin asigurarea posibilității exercitarii cailor de atac împotriva hotărârilor judecătorești care solutioneaza fondul cauzei, se garanteaza accesul liber la justiție.

Ratiunile care au stat la baza adoptarii solutiei anterioare își păstrează valabilitatea și în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi mentinuta.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 158 alin. 2 din Codul de procedură civila, excepție ridicata de Perino Baraga în Dosarul nr. 3.839/2005 al Tribunalului Bacau - Sectia civila.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în sedinta publică din data de 9 noiembrie 2006.