Decizia nr. 237/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 alin. 1 și ale art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Vasilica Miriuță în Dosarul nr. 9.654/299/2006 al Tribunalului București - Secția a II-a penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 septembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 9.654/299/2006, Tribunalul București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278 alin. 1 și art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Vasilica Miriuță în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cauze penale aflate în calea de atac a recursului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 11 referitoare la Dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 20 referitoare la Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiție, ale art. 23 alin. (12) referitoare la stabilirea și aplicarea pedepsei în condițiile legii, ale art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la reglementarea prin lege organică a infracțiunilor, pedepselor și regimului de executare a acestora, precum și ale art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul părților la un proces echitabil și ale art. 7 referitoare la Nicio pedeapsă fără lege, ambele din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Astfel, art. 278 alin. 1 din Codul de procedură penală este neconstituțional, deoarece procurorul care soluționează plângerea nu este independent în sensul prevăzut de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

De asemenea, art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală este neconstituțional, întrucât instanța de judecată nu poate fi independentă și imparțială în măsura în care este ținută să se pronunțe analizând materialul de urmărire penală instrumentat de procuror, care se supune controlului ierarhic.

În sfârșit, autorul excepției mai arată că dispozițiile legale criticate au o redactare ambiguă, care nu permite destinatarilor legii să își corecteze conduita, și, de aceea, contravin principiului legalității incriminării și domeniului de reglementare al legilor organice.

Tribunalul București - Secția a II-a penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece examinarea legalității și temeiniciei soluției de netrimitere în judecată dispuse de procuror se poate face, în mod logic, numai pe baza lucrărilor și a materialului existent la dosar, precum și pe baza eventualelor noi înscrisuri prezentate, întrucât instanța nu a fost sesizată pentru judecarea fondului.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate au fost concepute de către legiuitor ca răspuns la necesitatea garantării exercitării neîngrădite a liberului acces la justiție și a dreptului la apărare.

Dispozițiile art. 278 alin. 1 și ale art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală nu împiedică părțile să beneficieze de toate garanțiile procesuale care asigură caracterul echitabil al procesului.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278 alin. 1, cu denumirea marginală Plângerea contra actelor procurorului, și ale art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, așa cum a fost modificat, preluând soluția legislativă anterioară, prin

art. I pct. 139 din Legea nr. 356/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional, prin raportare la aceleași prevederi din Legea fundamentală invocate și în prezenta cauză și cu motivări similare. Astfel, de exemplu, prin

Decizia nr. 54 din 26 ianuarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 21 februarie 2006, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate pentru considerentele acolo arătate.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei menționate mai sus își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Cât privește art. 278 alin. 1 din Codul de procedură penală, deși a fost examinat de Curtea Constituțională în numeroase cazuri, jurisprudența în materie nu poate fi invocată, deoarece criticile formulate constau în susținerea că reglementarea este redundantă, întrucât procurorul nu este independent și nu poate asigura părții interesate un proces echitabil.

Această susținere nu poate fi primită, deoarece norma legală criticată nu conține nicio dispoziție de natură să știrbească independența procurorului, consacrată, între altele, de

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, potrivit căruia "Procurorii numiți de Președintele României se bucură de stabilitate și sunt independenți, în condițiile legii". În plus, conform art. 132 alin. (1) din Constituție, procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiilor legalității, imparțialității și controlului ierarhic. Or, dispoziția legală criticată, împreună cu celelalte alineate ale art. 278 din Codul de procedură penală, nu reprezintă altceva decât o consacrare a principiului controlului ierarhic.

Textele de lege criticate conțin dispoziții de procedură judiciară pe care legiuitorul are competența să le adopte, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, fără ca prin aceasta să fie încălcate normele și principiile consacrate prin Legea fundamentală.

Susținerea autorului excepției, în sensul că art. 278 alin. 1 din Codul de procedură penală contravine prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, este nefondată, deoarece, tocmai în virtutea dreptului la un proces echitabil, orice persoană care apreciază că prin actul procurorului s-a adus o vătămare intereselor sale legitime poate face plângere la procurorul ierarhic superior.

Dispozițiile legale atacate, împreună cu cele cuprinse în art. 278^1 din Codul de procedură penală, au instituit posibilitatea cenzurării actelor procurorului de către instanțele judecătorești, asigurând prin aceasta accesul la justiție al persoanelor nemulțumite de soluțiile date de procuror în faza de urmărire penală a procesului penal. Aceste prevederi nu contravin nici dispozițiilor constituționale, nici actelor normative internaționale invocate de autorul excepției, părțile având posibilitatea să-și apere drepturile și interesele în cursul judecății, prin mijloacele prevăzute de lege și cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 alin. 1 și ale art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Vasilica Miriuță în Dosarul nr. 9.654/299/2006 al Tribunalului București - Secția a II-a penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 martie 2007.