Decizia nr. 331/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconsti-tuționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (7), art. 35 raportat la art. 27 alin. (3) și

art. 35 lit. f) din Legea nr. 317/2004

privind Consiliul Superior al Magistraturii și

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Floarea Grosu în Dosarul nr. 5.053/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție Secția de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se prezintă consilier juridic cu delegație la dosar pentru partea Consiliul Superior al Magistraturii, lipsesc autorul excepției și cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează Curtea că la dosar autorul excepției a depus o cerere prin care solicită amânarea judecării cauzei în vederea angajării unui apărător.

Reprezentantul Consiliului Superior al Magistraturii nu se opune cererii de amânare.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Curtea respinge cererea de amânare.

Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Consiliului Superior al Magistraturii solicită respingerea ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 raportat la art. 27 alin. (3) și

art. 35 lit. f) din Legea nr. 317/2004 , considerând că aceasta nu este motivată conform prevederilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 . Arată, de asemenea, că excepția de neconstituționalitate a celorlalte texte de lege criticate este neîntemeiată. În acest sens, depune note scrise la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, apreciind că textele de lege criticate nu aduc atingere prevederilor constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 5 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 5.053/1/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (7), art. 35 raportat la art. 27 alin. (3) și

art. 35 lit. f) din Legea nr. 317/2004

privind Consiliul Superior al Magistraturii și

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Excepția a fost ridicată de Floarea Grosu într-o cauză având ca obiect recursul împotriva unei hotărâri a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a constatat încetarea mandatului său în funcția de președinte al Curții de Apel Târgu Mureș.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3), art. 61 alin. (1), art. 124 alin. (2) și alin. (3), precum și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, arată că, potrivit

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 , promovarea judecătorilor la Înalta Curte de Casație și Justiție se face de către Consiliul Superior al Magistraturii pe baza unei simple proceduri de selecție. Așa fiind, soluționarea de către Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a recursului declarat împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit

art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 , aduce atingere dreptului la un proces echitabil și cerinței de imparțialitate, respectiv art. 21 alin. (3) și art. 124 alin. (2) din Constituție. Autorul excepției mai arată că dispozițiile art. 35 raportate la dispozițiile

art. 27 alin. (3) din Legea nr. 317/2004

aduc atingere principiului independenței judecătorilor, consacrat de art. 124 alin. (3) din Constituție, deoarece ministrul justiției și procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt membri de drept ai Consiliului Superior al Magistraturii și participă la lucrările plenului având drept de vot în domeniul carierei judecătorilor. Prin prisma acestui argument subzistă și neconstituționalitatea prevederilor

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

privind promovarea în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile în care promovarea se dispune de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii la care participă cu drept de vot ministrul justiției (membru al Guvernului) și procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (numit la propunerea ministrului justiției). Totodată, se mai susține că prevederile

art. 35 lit. f) din Legea nr. 317/2004 , potrivit cărora Plenul Consiliului Superior al Magistraturii îndeplinește orice alte atribuții stabilite prin lege sau regulament, contravin dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, împrejurarea că promovarea judecătorilor la Înalta Curte de Casație și Justiție se face de către Consiliul Superior al Magistraturii prin procedura de selecție prevăzută de

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

și nu prin concurs nu aduce atingere imparțialității judecătorilor de la instanța supremă. Totodată, dispozițiile art. 35 raportate la dispozițiile

art. 27 alin. (3) din Legea nr. 317/2004

nu aduc atingere art. 124 alin. (3) din Constituție, întrucât între Consiliul Superior al Magistraturii sau o parte din membrii acestui organism, fie ei chiar de drept, cum este cazul ministrului justiției sau procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție sau celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare. Dispozițiile

art. 35 lit. f) din Legea nr. 317/2004

nu contravin prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituție, deoarece norma legală atacată este o normă de trimitere, care permite ca în condițiile stabilite prin legi speciale, aprobate de Parlament, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii să îndeplinească alte atribuții decât cele expres prevăzute la

art. 35 lit. a)-e) din Legea nr. 317/2004

în legătură cu cariera judecătorilor și procurorilor.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstitu-ționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale. Astfel,

art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004

nu aduce atingere dreptului părților la un proces echitabil și nu încalcă principiul constituțional al unicității și imparțialității justiției. Faptul că hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii pot fi atacate cu recurs reprezintă o garanție a respectării dreptului părților la un proces echitabil și judecarea acestuia într-un termen rezonabil. Cât privește critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 27 alin. (3) și

art. 35 din Legea nr. 317/2004

și ale

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

față de art. 124 alin. (3) din Constituție, se constată că dispozițiile legale criticate nu încalcă sub niciun aspect independența judecătorului. Mai mult, independența justiției este garantată de dispozițiile art. 125 alin. (1) și (2) din Constituție referitoare la inamovibilitatea judecătorului.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului Consiliului Superior al Magistraturii, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstitu-ționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 29 alin. (7), art. 35 raportat la art. 27 alin. (3) și

art. 35 lit. f) din Legea nr. 317/2004

privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, și

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005.

Textele de lege criticate au următorul conținut:

- Art. 27 alin. (3): "Hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și hotărârile secțiilor se iau cu votul majorității membrilor prezenți.";

- Art. 29 alin. (7): "Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu recurs, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.";

- Art. 35: Plenul Consiliului Superior al Magistraturii are următoarele atribuții referitoare la cariera judecătorilor și procurorilor:

a) propune Președintelui României numirea în funcție și eliberarea din funcție a judecătorilor și a procurorilor, cu excepția celor stagiari;

b) numește judecătorii stagiari și procurorii stagiari, pe baza rezultatelor obținute la examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii;

c) dispune promovarea judecătorilor și a procurorilor;

d) eliberează din funcție judecătorii stagiari și procurorii stagiari;

e) propune Președintelui României conferirea de distincții pentru judecători și procurori, în condițiile legii;

f) îndeplinește orice alte atribuții stabilite prin lege sau regulament.";

-